ENIGMA OTILIEI
de George Calinescu
A aparut in martie 1938 si este
un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata
burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost "Parintii Otiliei" scriitorul
avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la
adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita
banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos
Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul
este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe
averea lui Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea personajelor: Despre Otilia,
autorul spunea: "Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa
in afara, o imagine lunara si feminina". Este unul din cele mai complexe
personaje feminine din proza romaneasca comparabila cu Sacha Comanesceanu
(Viata la tara), cu
Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia este fascinanta, mereu imprevizibila,
dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i
infioara corzile inimii, ocrotita de un strain, Pascalopol, ale carui
sentimente paterne sunt sub semnul intrebarii, Otilia este totusi fara cuib.
Otilia traieste drama singuratatii vitorul ei este
ambiguu departe de mult visata fericire. Comportamentul fetei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de
la o stare la alta. Acest copil nestimparat devine fata cu capul prelung si
tinar incarcat cu bucle, cazind pina pe umeri, noncomformista, vesnic mistuita
de neastimpar, de dorinta de a face ceva, este copilaroasa si in acelasi timp
matura dovedind o grija materna fata de Felix pe care-l protejeaza ca pe un orfan. De ce
l-a parasit Otilia pe Felix si apoi pe Pascalopol devenind: "nevasta unui
conte, asa ceva" de prin Spania sau America? Finalul
ramine astfel deschis.
