Doina populara Doina este o creatie lirica in care sunt exprimate in mod direct cele mai profunde sentimente ale poporului roman. Doinele pot fi: -de jale; -de dor; 26595fzt47rpo6u -de catanie; -de haiducie; -de instrainare; zp595f6247rppo Doina populara: Doina Doina „Frunza verde maghiran” face parte din creatia de poezii populare publicate de V.Alecsandri si a aparut in cartea „Doine din Tara Romaneasca” sub titlul „Mehedinteanul”. Este o doina de haiducie in care poetul anonim isi exprima in mod direct admiratia fata de vitejia si curajul haiducului, fata de dorinta arzatoare a acestuia de a participa alaturi de cei care lupta pentru libertatea sociala si nationala. Pentru faptul ca in continutul lor este folosit cuvantul „frunza” cu derivatele sale, doinele au fost numite „cantece de frunza”. Si aceasta doina contine acest cuvant constituind de altfel inceputul celor doua parti ale creatiei, Prima parte incepand cu „Frunza verde maghiran” si cealalta cu „Frunza verde paducel”. Doina este localizata prin cateva elemente ( Mehedinti, Olt, Tudor) in zona Mehedintului in timpul revolutiei lui T.Vladimirescu la 1decembrie 1821. In prima parte eul liric, se confeseaza, isi dezvaluie originea marcata de o latura reala, dar si de una fabuloasa izvorata din comuniunea omului cu natura. Tanarul a fost scaldat in Olt, frecat cu busuioc ca sa capete putere si rezisten- ta de la natura. Ca dovada el va devenii un tanar viteaz, curajos care va lupta pentru cei saraci, dar si pentru libertatea nationala a tarii. Trecerea de la o parte la alta a doinei se face cu ajutorul exclamatiei retorice „aoleo ce foc de dor” prin care eul liric isi exprima bucuria si speranta ca va avea posibilitatea sa se alature pandurilor lui Tudor. Partea a doua incepe cu expresia „Frunza verde paducel” si evidentiaza adeziunea totala a haiducului fata de miscarea lui T.Vladimirescu in slujba careia isi va pune toate calitatile ( curaj, pricepere de a manui armele, rapiditate in lupta, spirit de sacrificiu.) Doina se incheie cu exclamatia retorica „aoleo” dand astfel creatiei o perfecta unitate compozitionala. Reluarea exclamatiei la finalul fiecarei parti duce la cresterea dramatismului, la evidentierea profunzimii sentimentelor. Ideea de dramatism este accentuata si de prezenta expresiilor „ce foc de dor”, „ma arde focul” si „tipa sufletul in mine”. Sentimentul dominant este dorinta arzatoare de libertate a haiducului caruia i se alatura atasamentul total si neconditionat fata de cei care lupta pentru neatarnarea sociala si nationala. De aici izvoraste si un sentiment de bucurie pentru faptul ca haiducul poate sa faca ceva util pentru popor si tara sa. Este exprimata si mandria, satisfactia de a fi haiduc, constiinta de sine a celui care poate sa-si ajute semenii. Toate sentimentele exprimate si insusirile haiducului sunt legate printr-o serie de procedee artistice (figuri de stil). Se intalnesc forme de superlativ absolut realizat in mod expresiv (viteaz de tot, ce foc de dor, repetarea exclamatiei retorice aoleo, epitetul metaforic „cu inima de otel”). Autorul foloseste si forme inverse ale verbelor „veni-va”, diminutive „voinicel”, precum si substantivul comun „badea” asociat celui propriu „Tudor” creand astfel o atmosfera de comunicare intima. Eul liric al acestei creatii este remarcat prin folosirea verbelor si pronumelor la persoana I singular (sa fiu, sunt, sa ma fac, etc.) Prin simplitatea ei estetica si prin sinceritatea sentimentelor exprimate, aceasta doina dovedeste valoarea si originalitatea literaturii populare romanesti.
