Popa Tanda -rezumat- Popa Tanda, fiul dascalului Pintilie , a ramas constiinta satului ca un om vrednic, econom, invatat ,cumpanit, harnic si generos. Desi era un om bun parintele obisnuiasa le spuna satenilor tot ce avea pe suflet, lucru care a starnit mania multora si pana la urma, pentru linistea satului Buticani, parintele a fost trimis la Saraceni. Descriere asului Sariceni este o descriere sugestiva atat prin nume cat si prin saracia pe care a descoperit-o parintele acolo: case rasfirate, fara garduri, cu fumul iesind prin acoperis si nevaruite. In asfel de casa urma sa locuiasca si preotul impreuna cu cei doi copii. In Sariceni, biserica era o “alcatuiala” situata pe varful unui deal s facuta din busteni care, datorita vanturilor, s-au lasat si au putrezit asa incat nici nu se putea spune ca satul avea biserica. Din aceste motive nici un preot nu astat aici mai mult de trei zile. Parintele se puse atat de rau cu episcopul incat nu cred ca va mai putea pleca din Sariceni cu nici un chip si trebuia sa schimbe firea oamenilor pentru a putea si el trai. Duminica parintele a tinut o predica despre viata dorinta lui Dumnezeu ca oameni sa fie fericiti de pe urma lor. Toti i-au ascultat cu atentie, cuvintele parintelui care le-au patruns in inima asa ca la intoarcere il lauda pe popa din Sariceni. In duminicile urmatoare oamenii n-au mai venit la biserica, insa parintele s-a hotarat s-a lupte impotriva conceptiei, asezata in firea oamenilor. Asa ca a hotarat sa mearga el la sateni cu sfaturi. Vazand ca nu obtine nici un rezultat cu sfaturile cele bune, preotul incepe a-I badjocori cu asprime, poate astfel se vor da la cale. Trecand de la badjocura la ocara, preotul observa ca si-a dat silinta degeaba, ba sateni ii cer episcopuluisa-l mute in alt sat, acesta ii da dreptate parintelui si nu-l muta. Situatia materiala a parintelui era tot mai grea, de aceea sotia si cei patru copii indurau tot felul de neajunsuri si necazuri. Parintele incepe cu un exemplu personal isi lipeste si varuieste casa, isi repara acoperisu, face o portita, un parleaz, asa incat oamenii se uitau cu mirare la modificarile facute de acest om. Preuteasa isi pune straturi iar parintele cultiva porumb in jurul straturilor in spatele casei si la camp lucrand cu cei doi cai amarati cumparati din ce a mai ramas din zestrea sotiei. Avand probleme cu lesele acesta confectioneaza lese pentru calul sau si pentru vanzare asa ca situatia lui se imbunatateste putin. Cu trecerea anilor infatisarea satului s-a schimbat, sus pe deal stralucea biserica cea noua si printre livezi se vedea cas popii, scoala, primaria si altele. Locuitorii erau mandri de satul lor pe care il laudau fara incetare. Parintele Trandafir a ajuns bunic dar tot harnic si vesel ca in tinerete. Se juca cu nepotii, isi privea cu satisfactie munca si se bucura de viata linistita de la aceea vasta inaintata.
