Hemingway - "Batranul si marea" : Un pescar batran prinde un peste colosal, cu care se lupta ore si zile in sir fara a reusi sa-l captureze, dar de care nici nu se lasa invins. Se intoarce la tarm cu scheletul pretios al pestelui, pretios nu pentru ca ar mai putea sluji drept hrana, in sensul propriu, ci pentru ca reprezinta dovada luptii lui pe viata si pe moarte cu fabuloasa fiinta a apei. Hamingwaz a interpretat intalnirea dintre o si peste ca pe o infruntare dintre om si natura. Pestele este simbolul naturii care nu poate fi biruita, dar merita sa fie infruntata, iar pescarul simbolizeaza conditia omului care da barbateste piept cu ea. Marea apare ca unul dintre cele mai uriase si profunde simboluri ale extra-umanului.
Muntii, padurile, campiile, florile, animalele ; omul traieste in mijlocul lor, incearca sa le smulga secretele, sa le puna la treaba ; se teme de unele, le admira pe altele, se razboieste cu ele sau le domesticeste prin inteligenta. In toate, el vede extra-umanul sau inumanul : se apropie de ele ca de ceva din afara lui, fermecator, nelinistitor sau pur si simplu groaznic. Cu unele ii merge mai lesne decat cu altele. Singurul dintre aceste elemente care nu se lasa biruit, cunoscut, domesticit, este marea. Cu ea, omul se lupta permanent si fara sorti de izbanda. Dupa fiecare batalie urmeaza alta : orice victorie se dovedeste iluzorie si totul e luat de la capat. Fiinta a uscatului, pe care si-a cladit de la inceput civilizatia, omul vede in mare un taram al neasezarii si al zbuciumului etern. Pe mare nu se poate construi nimic. Marea poate fi traversata, dar nimeni nu locuieste pe mare. Nici marinarii. Grecii au ridicat pe malulu marii cea mai terestra dintre civilizatiile lumii vechi, iar fenicienii, corobieri innascuti, s-au folosit de mare ca de un pasaj pentru negustoria lor.
Exista oameni ai muntelui si ai padurii, locuitori ai ghetii polare (eschimosi), popoare de agricultori, care stapanesc campiile si apele care le scalda (egiptenii), dar nu exista oameni ai marii. Marinarii nu sunt cu adevarat oameni ai marii, desi isi petrec pe ea cea mai mare parte a vietii, iar piratii au fost mai curand stapani ai apelor decat locuitori ai lor. Pe mare mergi la pescuit, ca sa te plimbi sau in expeditii de cucerire, dar nu ramai acolo. De pe mare te intorci antotdeauna. Desi trei sferturi din suprafata globului este acoperita de apa, reperul nostru este uscatul: marea nu exista pentru om decat in raport cu uscatul. Marea este elementul extra-uman prin excelenta, alimentand cea mai ampla si pura mitologie a infruntarii dintre om si natura : o infruntare pe viata si pe moarte, care dureaza de cand lumea si va dura cat lumea, in care nu exista invingatori si invinsi, ci numai victime si norocosi.
