TUDOR ARGHEZI
1880--23 mai vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de catre scriitor in legatura cu Argesis (numele vechi al raului Arges).
1891-1896--Cursurile liceului Sf. Sava.
1896--Debut literar sub influenta 'magistrului' Macedonski, in Liga ortodoxa, semnand Ion Theo.
1900-1904--Poetul e cativa ani calugar la Cernica.
1905-1910--Calatorie
in strainatate. Putin timp la
1912-1916--Revine in Romania. La Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.
1918-1919--In timpul realizarii Romaniei Mari, e inchis doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (intre care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei.
1927--Apare cu mare intarziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite.
1928--Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal.
1929--Prima carte in proza Icoane de lemn.
1931--Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza Cartea cu jucarii, inaugurand o directie secundara in creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: Cantec de adormit Mitzura, Buruieni, Martisoare, Prisaca, Zdreanta s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.
1934--Romanul Ochii maicii Domnului (dragostea
materna si devotamentul filial).
1935-- Versuri de seara
1936--Cimitirul Buna-Vestire, roman.
1939--Hore, volum de versuri
1942--Romanul Lina, de fapt lung poem in proza.
1943--Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informatia zilei) publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane, atacand pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu.
1944--Iese din lagar.
1944-1967--In anii 'dictaturii proletariatului', dupa o perioada de retinere, este 'reabilitat', distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje in regimul comunist, ca si Sadoveanu, colaborand cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cantare omului, Stihuri pestrite, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti.
1966--Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o
viata, Paraschiva.
1967--Moare si el, fiind inmormantat, alaturi de Paraschiva, in gradina casei din str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, intretinut de fiica sa Mitzura
