Ioan Slavici - se naste la 18 ianuarie 1848 la Siria, linga Arad. A fost al doilea copil din cei cinci. Tatal sau - Savu Slavici a fost cojocar, iar mama sa - Elene Slavici s-a nascut la Borlea.

Intre anii 1854-1858 frecventeaza scoala elementara ortodoxa din Siria, avindu-l ca dascal pe Dimitre Vostinari. In 1859-1860 frecventeaza inca o data clasa a IV-a la scoala elementara pentru a se putea inscrie la liceu. In 1860-1865 urmeaza liceul din Arad, unde primea saptaminal merinde de acasa. In 1865-1867 invata la liceul din Timisoara, unde da ore de meditatii. In 1867-1868 invata la liceul maghiar din Arad. In august 1868 trece examenul de bacalaureat la Satu Mare. Apoi face o calatorie pe Valea Somesului si in muntii Apuseni. In octombrie 1868 se inscrie la Facultatea de Drept si Stiinte a Universitatii din Budapesta, unde trece cursurile de literatura romana. In anul 1869 el se imbolnaveste si se intoarce la Siria, neavind bani.

In aprilie 1869 se inscrie la Facultatea de Drept din Viena. Pentru a se asigura material, el lucreaza el lucreaza secretar la un notar din Cumlaus. In septembrie 1869 i-l cunoaste pe Eminescu, care ii ramine prieten si sfatuitor pe toata viata. Ambii sunt proclamati membri definitivi a societatii literare "Romania".

In mai 1870 sustine examenul de stat si ia lectii de la unii profesori cu nume european renumit (Suddwiy Arnds, Rudolpl Ihering, etc. Debuteaza in martie 1871 cu comedia "Fata de birau", publicata in Convorbiri Literare. La 1 iunie 1872, in "Convorbiri literare" apare prima lui poveste "Zina Zorilor" cu culegeri din folclor. In iulie 1872 Slavici paraseste Viena, incheindu-se viata lui de student.

In octombrie 1874 soseste la Iasi, fiind gazduit de colegul lui de studii la Viena. Aici, prin Eminescu face cunostinta cu Ion Creanga cu care leaga o strinsa prietenie. In decembrie 1874 Slavici vine la Bucuresti unde se stabileste cu traiul, locuind in strada Renasterii nr.3.

La 11 septemtrie 1875 se casatoreste cu Ecaterina Szoke Magyarosy, inrudita cu o familie din Siria - satul sau natal, cu care va divorta la 18 noiembrie 1885.

Ioan Slavici a fost profesor de filosofie, logica, psihologie si romana la liceul "Matei Basarab". La 1 noiembrie 1883, Slavici o cunoaste pe Eleonora Tanescu - Profesoara la scoala elementara de fete din Sibiu, cu care se casatoreste la 18 martie 1886 la Sibiu.

La 11 noiembrie 1886 se naste Titu-Liviu, primul copil al lui Slavici, avindu-l ca nas la botez pe Titu Maiorescu. In mai 1887 Slavici este ales secretar la Comitetul Central al Partidului National Roman, iar la 25 aprilie 1888 e condamnat la un an de "temnita de stat".

La 19 ianuarie 1889 cel de-al doilea copil a lui Slavici - Lavinia-Ioana-Josefina. La 10 iulie 1889 este eliberat din temnita si vine la Sibiu. Dupa aceasta sunt publicate multe din operele sale.

La 25 noiembrie 1892 Slavici devine cetatean al Romaniei si se stabileste definitiv la Bucuresti. Aici el publica mai multe opere ale sale, unele din ele fiind jucate pe scena.

In aprilie 1925 Slavici pleaca la Crucea de Jos, la fiica sa Lavinia-Ioana-Josefina. Ioan Slavici se stinge din viata la 17 august 1925, la orele 18.30, la Crucea de Jos in casa fiicii sale Lavinia. Este inmormintat la sehitul Brazi. La funerariile de inhumare, alaturi de familie si de numerosii prieteni, participa si multi scriitori romani de la Societetea in care a colaborat.