Paulis Gabriel CARACTERIZAREA PERSONAJELOR DIN OPERA “O SCRISOARE PIERDUTA” DE I. L. CARAGIALE DUPA CLASA TIPOLOGICA: Criticul interbelic Pompiliu Constantinescu a impartit tipurile comice din teatrul caragialesc in noua clase tipologice. Incornoratul Zaharia Trahanache este “prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului agricol si al altor comitete si comitii”,el se bucura de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie. “Venerabilul neica Zaharia” este “stalpul” local al partidului de invatimant, desi sustine ideea integritatii morale a societatii, practica inselaciunea atat in familia sa, cat si ca sef al partidului, falsificand listele cu alegatori. Ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu strasnicie “enteresul” de a fi prieten cu prefectul. Este vanitos, incornorat, ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, este senil si ramolit, plat in gandire, dar numai aparent naiv, pentru ca pregateste cu abilitate contrasantajul. Este incult, dovada fiind ticurile verbale “ai putintica rabdare”, repetarea mecanica a unor fraze imprumutate de la fiul sau, pe care-l citeaza “Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”. Numele sau sugereaza zahariseala (Zaharia) si faptul ca poate fi usor modelat, ca o trahana (Trahanache), de catre superiorii “de la centru, dar mai ales de Zoe. Junele – prim Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, avand o mentalitate de stapan absolut. Tanar, prezentabil, tipul aventurierului, Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea, daca “o cer interesele partidului”. Este demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu, cand el insusi este corupt si imoral, traind tihnit in umbra Zoei Trahanache. Numele lui vine de la “tip”, care semnifica june prim, om rafinat, abil, aventurier. Cocheta adulterina Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand parte din lumea mahalalelor. Este tipul cochetei, este inteligenta, autoritara si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal. Este o luptatoare hotarata, folosind tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva onoarea, de la rugaminti si lamentatii, trecand la amenintarea cu sinuciderea. Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, ea conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constientii de puterea ei. Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi recapata scrisoarea. Functionarul public Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii. ”Scrofulos la datorie”, este constient ca trebuie sa-si serveasca seful, avand o etica sustinuta de interes. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, slugarnic, se pune bine si cu Nae Catavencu in eventualitatea ca acestuia i-ar izbuti santajul si-l linguseste fara jena, dupa ce, il arestase abuziv din ordinul prefectului. Se presteaza la mici furtisaguri, ghidandu-se dupa o deviza a nevestei lui: “Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa tot, ca satulul nu crede la al flamand”. Functionar servil, incalca legea din ordinul superiorilor, este arogant si umil, penduleaza cu o siretenie primitiva avand ca centru de greutate propriul interes. Incultura, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant de limbajul sau: deformeaza neologismele (“bampir”, “catrindala”), are ticuri verbale (“curat murdar”, “curat condei”, “curat violare de domitiliu”, “curat constitutional”). Numele sau sugereaza un joc moldovenesc “pristandaua” care se danseaza conform strigaturilor unui conducator de joc. Cetateanul alergator Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, care nu are ambitii, dar care nu este nici el cinstit, pentru ca, ducand scrisoarea “andrisantului” mai intai o citeste sub felinar. Ajuns “apropitar”, deci cu drept de vot, este vicios pentru ca e mereu beat, asteapta mereu sa fie dirijat, pentru ca el nu are nici o opinie. Abureala lui este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca toata viata politica a vremii ameteste pe omul de rand. Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: “Eu cu cine votez ?”, iar pentru ca Zoe il lamureste, voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat apoi bea “in cinstea coanei Joitichii ca e dama buna !”. Politicianul demagog Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului “Racnetul Carpatilor”, este tipul demagogului. Parvenit , grosolan, santajist, impostor, are ca deviza “scopul scuza mijloacele”, spusa insa, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambetea confundandu-l cu celebrul Machiavelli. Este imfumurat si impertinent atunci cand stapaneste arma santajului, dar devine umil, slugarnic si lingusator atunci cand pierde scrisoarea. Demagogia este principala sa trasatura de caracter, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de un ridicol desavarsit. Discursurile sale ilustreaza personajul semidoct, dar infatuat. Numele Catavencu sugereaza firea de mahalagiu (cata = mahalagioaica) si ipocrizia (cataveica = haina cu doua fete) doua din trasaturile ce definesc acest personaj. Agamemnon Dandanache, “mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”, este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat in judet. El apare in piesa abia in ultimul act si se contureaza prin acumularea tuturor defectelor personajelor de pana atunci. Trasaturile dominante sunt caricaturale, ramolismentul si degradarea fiind evidente inca de la sosirea lui. Pentru a fi ales el se foloseste de santajul unei scrisori de amor, gasita in pardesiul uitat de un musafir ce fusese la el acasa, pe care il ameninta ca o publica. Mai ticalos decat Catavencu, el nu inapoiaza scrisoarea. Prost, demagog, peltic, amnezic si senil, incurca mereu pe prefect cu Trahanache: “E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe” el referindu-se la Trahanache. Numele sau este sugestiv prin alaturarea aberanta a viteazului razboinic grec (Agamemnon) cu Dandanache care sugereaza incurcatura, dandanaua. Farfuridi si Branzovenescu sunt un cuplu de imbecilitate, intruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este tipul politicianului demagog , este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Branzovenescu este, dimpotriva, placid, moale, fricos, o umbra a celuilalt, el fiind tipul raisonerului. Inculti peste masura se feresc de tradare, cu care, de altfel sunt de acord. Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului absurd, care scoate in evidenta platitudinea gandirii. Branzovenescu este ecoul lui Farfuridi, mai domol si mai precaut, fiind entuziasmat cu timiditate de “curajul” si aplombul acestuia. Amandoi sunt membri marcanti ai partidului de guvernamant, pe care il apara de tradare prin tradare. Numele lor cu sufixe onomastice grecesti (“idi”) si romanesti (“escu”) precum si aluzia culinara (branza si farfurie) ilustreaza semnificativ relatia care exista intre ei. Bibliografie (prof. Mariana Badea – “Limba si literatura romana pentru bac”)
