Categorii estetice, concepte literare si modalitati de expunere ale operei literare Arta poetica : e conceptul care defineste ansamblul de trasaturi care exprima conceptia despre lume si viata a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului si a artei sale, definitorii pentru creatia lui. Conceptul se poate folosi si pentru a defini mentalitatea specifica unei epoci. Ex.: O. Goga, definit ca ,,poet al patimirii noastre’’, considera ca menirea poetului s a poeziei este de a ilustra ,,durerile poporului prin sufletul lui (…) Am vazut n scriitor un element dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat… Am vazut in scriitor un semanator de credinte si un semanator de biruinte’’, idei care se regasesc in intreaga sa creatie lirica. Autorul: e persoana care creaza opera literara, artistica stintifica sau publicistica, in care acesta isi exprima sentimente, stari, idei, conceptii personale asupra unor probleme ori aspecte ilustrate in relatie directa cu domeniul careia ii apartine respectiva creatie. In cazul literaturii populare exista conceptul de autor anonim, creatia circuland pe cale orala. Caracterizarea personajelor: inseamna totalitatea modalitatilor prin care autorul si construieste eroii care partcipa la intreaga actiune a operei literare: caracterizarea directa – descrierea personajului de catre autor; 18773ioc55uzj1z autocaracterizarea – personajul se dezvaluie prin propriile ganduri, sentimente s stari sufletesti; caracterizarea indirecta – personajul se caracterizeaza prin modul de a vorbi, gesturi, comportament, imbracaminte, infatisare etc caracterizarea de catre celelalte personaje – care-si exprima opiniile, parerile, gandurile despre personajul aflat in atentia autorului Dupa importanta pe care o au in opera sunt: personaje principale, secundare; dupa valorile etice sunt: personaje pozitive sau negative; dupa accentul ideatic al autorului ele pot fi individuale sau colective, (M. Eminescu). oz773i8155uzzj Dupa trasaturile de caracter predominante personajele pot fi: clasice, romantice, realiste, legendare, fantastice, alegorice, istorice etc. Catharsis: e o notiune din estetica lui Aristotel care exprima functia purifcatoare a artei asupra pasiunilor omenesti, idee preluata si sustinuta si de Titu Maiorescu. Ex.: Titu Maiorescu foloseste perceptul ca arta este moralizatoare pentru a apara scrierile lui I.L Caragiale de reactiile ostile ale societatii in studiul ,,Comediile domnului Caragiale’’. Compozitia operei literare: e alcatuita din totalitatea modalitatilor de expunere, a curentelor si ideilor literare si a procedeelor stilistice care se imbina armonios si artistic intr-o opera literara, conferindu-i acesteia originalitate si valoare. Ex. ,,Ciocoii vechi si noi’’ de N. Filimon imbina realismul cu clasicismul s romantismul, arhaismele cu neologismele si cuvintele grecesti, naratiunea cu descrierea si dialogul Conflictul: face parte din subiectul unei opere literare si este ilustrat de o neintelegere, un diferend, o ciocnire, intre interesele sau sentimentele personajelor care determina desfasurarea actiunii. De obicei, conflictul apare in cadrul intrigii, ca urmare al subiectului. Ex.: ,,Apus de Soare” – Barbu Stefanescu Delavrancea – conflict exterior intre Stefan cel Mare si boieri si conflictul interior (psihologic) intre conditia de om si aceea de domn care alcatuiesc personalitatea lui Stefan cel Mare. Corespondenta: e element al esteticii simboliste (vezi curentul literar simbolism). Descrierea: e un procedeu literar (mod de expunere) ce consta in zugravirea unor trasaturi ale obiectelor, fenomenelor sau personajelor dintr-o opera literara. Ex.: ,,Pasteluri” de Vasile Alecsandri; descrierea casei, a interioarelor si a personajelor din romanul ,,Enigma Otiliei” de George Calinescu. Deznodamantul: e ultimul dintre momentele subiectului unei opera epice si urmareste rezolvarea conflictului si a destinelor personajelor respectivului subiect literar. Ex.: drama ,,Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dialogul: e un procedeu literar, o modalitate de expunere, care presupune alternarea de replici intre doua sau mai multe persoane, pentru a evidentia gandurile si sentimentele personajelor, astfel la crearea ritmului si dramatismului actiunii. Dialogul este caracteristic genurilor epic si dramatic; o modalitate aparte este dialogul interior prin care autorul sondeaza starile sufletesti sau de constiinta ale personajelor. Ex.: Apostol Bologa, personajul principal din romanul ,,Padurea Spanzuratilor” de Liviu Rebreanu. Epilogul: e partea finala a unei opere literare, constituind un fel de concluzie sau de rezumat al operei, cu o expunere succinta a evolutiei destinelor personajelor sau a actiunii, de acolo de unde le-a lasat subiectul respectivei opere. Ex.: ,,Ciocoii Vechi si noi” de Nicolae Filimon. Eseul: e un studiu sau o creatie artistica ori filozofica, in care autorul trateaza, in chip original, probleme literare, filozofice, fara intentia de a le epuiza. Ex.: volumul de eseuri ,,Pietre pentru templul meu” de Lucian Blaga. Expozitiunea: e primul moment al subiectului unei opere literare, in care autorul prezinta cadrul si timpul in care incepe actiunea, personajele care participa sau evenimentele anterioare desfasurarii actiunii. Fantasticul: e o categorie estetica, in care realul se imbina cu supranaturalul, irealul si miraculosul atat in succesiunea momentelor actiunii, cat si in constituirea personajelor plasmuite cu fantezie si exagerare a trasaturilor, aparand astfel la dimensiuni neobisnuite. Ex.: Mircea Eliade (fantasticul=real+ireal); Vasile Voiculescu (fantasticul=real+fabulos). Folclorul literar sau literatura populara: e totalitatea manifestarilor si creatiilor culturale ale unui popor care definesc specificul spiritual si psihologic al acelei natiuni, individualizand-o intre celelalte popoare ale lumii. Folclorul literar (literatura populara) se distinge prin urmatoarele trasaturi care se interconditioneaza si se determina: caracter oral, traditional, colectiv, anonim, si sincretic. Grotescul: e o categorie a esteticii prin care realitatea este reflectata in forme fantastice, bizare, caricaturale, uneori monstruoase, uneori disproproportionate voit. Ex.: personajul Agamemnon Dandanache din comedia ,,O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale. Intriga: e al doilea moment al subiectului unei opere epice, care marcheaza aparitia sau amplificarea conflictului, precum si innodarea firelor epice, cuprinzand si premisele deznodamantului. Ex.: ,,Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi. Naratorul: povesteste o intamplare la care a fost el insusi martor sau participant, creand astfel intre el si cititor o relatie directa si mai stransa decat in cazul altor autori. Trasaturile specifice povestirii sunt: oralitatea stilului si crearea unei atmosfere de destindere si atentie, mentinand emotia si suspansul. Ex.: Ion Creanga este narator in opera ,,Amintiri din copilarie”. Naratiunea: e un procedeu literar propriu genului epic, in versuri (fabula, balada legenda, epopeea, poemul) sau in proza (shita, povestirea, nuvela, romanul, basmul), ilustrand o actiune in desfasurare la care participa personaje literare. In general naratiunea este structurata pe momentele subiectului: expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Prologul: e partea introductiva dintr-o opera literara care prezinta evenimentele premergatoare actiunii sau elementele care se refera la un personaj important, pentru a inlesni intelegerea textului literar si structura personajului respectiv. Ex.: In debutul romanului ,,Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Filimon, autorul alcatuieste portretul ciocoiului: ,,Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om renal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor”, referidu-se la Dinu Paturica, personajul principal al romanului. Refrenul: e un vers sau o strofa care se repeta intr-o poezie pentru a accentua o anumita idee poetica sau pentru a produce un anumit efect artistic. Exemplu: ,,Copacii albi, copacii negri/Stau goi in parcul solitar/Decor de doliu funerar/Copacii albi copacii negri”- George Bacovia – sugereaza, prin cromatica, starea de dezolare a poetului. Sublimul: e o categorie estetica ce se refera la puternice sentimente de admiratie sau veneratie provocate de maretia faptelor exceptionale ale eroilor, de natura maiestoasa, starnind tensiuni sufletesti patetice, grandioase. Sublimul este gradul superlativ al conceptului esteic de frumos. Ex.: Poemul ,,Luceafarul” de Mihai Eminescu. Tragicul: e o categorie a esteticii si exprima un conflict intre personaje, al carui deznodamant ilustreaza infrangerea sau moartea eroului, pierderea unor valori umane, starnind cititorului sentimente patetice, de maretie si demnitate umana. Tragicul este o categorie proprie tragediei sau dramei. Ex.: ,,Antigona” de Sofocle; ,,Razvan si Vidra” de B.P.Hasdeu. Verosimil: e o categorie a esteticii si exprima un adevar posibil, o situatie sau un personaj ce pot fi plauzibile, demne decrezare in ceea ce priveste ancorarea sau inspirara lor din realitate. Este un concept ce sta la baza majoritatii operelor literare care se inscriu in curentul literar numit realism. Viziune artistica: e modalitatea de conceptie, imaginea, perceptia vizuala, pe care autorul le are asupra lumii, vietii, universului si pe care o ilustreaza artistic in opera literara. Ex.: ,,Miezul iernii” de Vasile Alecsandri.
