Prietenia cu Paul Zarifopol – o constanta ce insenineaza pe exilat Are griji cu mutatul , in noul apartament e prevazuta o camera de oaspeti , special pentru Paul si Fanny Zarifopol . La randu-i , Zarifopol ii cultiva societatea : se vad des , fie la repetitiile generale de la Gewandhaus , din Liepzig , fie la Berlin , pentru lecturi din opera artistului ori pentru casnice comisioane . Piesa Titirca , Sotirescu & C-ie pusa repetat pe tapet , ramane in mapa inainte sa ia drumul , improbabil , al lucrului metodic . Trece o fantoma a ultimilor ani . Desi Caragiale nu renunta la proiect , il incearca disperarea ca o victorie prea rapida nu are cum sa-l vindece de chinurile facerii . Circula pe la Viena si Budapesta cu simpatii afisate pentru cauza romaneasca . Cu scrisul nu merge : s-or fi epuizat resursele ? Incearca sa se distreze . Asculta fanfare , bate strazile amator de distractie , pleaca pana la Munchen , sa traiasca printre bavarezi . La 1 septembrie 1910 editura Adevarul e gata cu volumul de proza . Berlinezul e sanatos si vesel … numai bun … de insurat . De altfel se pare ca exista la Munchen un centru sensibil la freamatul literaturii autentice . Societatea romaneasca PATRIA trimite lui Caragiale o urare de munca spornica semnata de 47 tineri , bine sfatuiti de pictorul Marin Bunescu , bursier al Academiei de Arte Frumoase . Intra in anul 1911 ,atras de ideea unei reviste romanesti de cultura la Budapesta . De traditie transilvana cu caracter bilunar , se avanseaza titlul Monumente Libere , un magazin destinat publicului larg , dornic de instructie si divertisment . Animatorii periodicului sunt conducatorii partidei nationale , Vasile Goldis si Al. Vaida Voievod . Dar strategia fruntsilor are de suferit din cauza calomniilor si a luptei intre generatii . Faptul ca Romanul Goldis pare sa intentioneze neutralizarea Tribunei da de gandit . Caragiale intarzie sa se afilieze uneia sau alteia . Ramane un om cuminte . Pana cand ineptiile antiromanesti proferate spinarea sa il ofenseaza . Textul sau are titlul O reparatiune . Incepe , cu aceasta , sa colaboreze la Romanul ce il invrasbeste cu Tribuna . Sigur ca pozitia lui Caragiale nu place tuturor , de unde si epigrama ce ii adreseaza Cincinat Pavelescu : 53526sdu68mki9y ’’ Maestrului Caragiale Esti cronometru fin , maestre Dar la Romanul , ce cati , oare ? In cercul bucurestean , vechii sai apropiati , Cosbuc , Delavrancea si Vlahuta , ii trimit telegrame si ganduri de bine . Totusi , in august , petrece zile senine , de sarbatoare , dupa care nenea Iancu face o vizita lui Iuliu Maniu , insotit de Octavian Goga . E un bun prilej sa isi exprime admiratia pentru Transilvania . Daca la Bucuresti nu e in pregatiri vreun spectacol cu vreo piesa de-a sa , la Craiova Emil Garleanu pune la cale Saptamana Caragiale deschisa cu Napasta si continuata cu O scrisoare pierduta . Drepturi de autor, cocheta suma de 2200 lei ! dk526s3568mkki 1912 debuteaza cu semne amestecate . Titirica , Sotirescu & C-ie nu face pasi inainte . Lui Vlahuta ii declara la 30 ianuarie, intr-o fabula trista : Dupa prea amara viata Nu fi lacom la dulceata ! Dulciuri , multi pregatesc maestrului in anul jubiliar ; prima Societatea Scriitorilor Romani cere dezlegare pentru o serbare de cinstire in toata tara . Caragiale refuza . Oficialitatea explica opiniei publice lezate ca scriitorul va fi avand probleme de sanatate . Sexagenarul lasa pierdute mai multe ocazii . Incercarile publicitare il descumpanesc pe cat insistentele de a-l transforma in mumie impanata : Iubeste-ma , ii scrie el lui Zarifopol , dar nu intra , ma rog frumos , in sertarele mele , unde se ascund maruntaiele mele . Din toate partile curg mesaje de prietenie ; de la Iasi , omagiul e semnat de Mihail Sadoveanu si Toparceanu ; de la Viata Romaneasca parvine un numar de revista ce ii este consacrat , cu articole de G.Ibraileanu si T. Arghezi , Convorbiri Literare tac , insa Casa Regala patroneaza prin printul Carol un festival teatral in ziua de 31 ianuarie , Take Ionescu il declara mandria unui intreg neam . Flacara ii inchina integral aparitia ei din 4 februarie in coordonarea lui Al.Vlahuta . Regina Elisabeta si Al.Davila , N. Iorga si C.D.Gherea sunt prezenti cu motivari entuziaste . Totusi e un fapt ca , golit de un ideal , Caragiale nu a inteles sa primeasca pe seama literaturii lui , ceea ce omul , profanat in procese si artistul refuzat de Academie isi dorise : recunoasterea exacta , pentru contmporani si istorie . Singuratatea il apasa , prietenii-putini nu ii tin loc de lumea de-acasa , in care fusese jucat , de care , acum il desparteau hotare geografice . Voia sa vina acum la Bucuresti . Sa aduca piesa proaspat scrisa , cea mult anuntata . Promisiunea , neumbrita de temeri initial , ramane fantasma de cum vrea sa o astearna pe hartie , sa ii gaseasca un tipar , sa o ofere ascultatorilor ca pe un vis implinit . Mostenirea Momuloaiei se topeste ca gheata-n soare . Si desi Teatrul National readuce in repertoriu Noaptea Furtunoasa si Conu Leonida fata cu reactiunea , banii se lasa asteptati . Grijile vietii pandesc , afirma scriitorul , si in acele zile , din toate partile . Succes deplin nu are decat moartea venita pe neasteptate in seara zilei de 8 spre 9 iunie . O criza funesta de artero-scleroza . Doliul cuprinde tara . Guvernul decide funeralii nationale . Dar era o darnicie tarzie , cum si exclama epigrama aparuta in ziarul Opinia :
Mult sarmane Caragiale ! Curg la sume si parale ! O , guvernu-ti este foarte ! Bun si darnic dupa moarte .
Au ei nevoie de ceasornic , Sau tu nevoie de unsoare ,,
