Mihail
Sadoveanu:
Caracterizarea
Vitoriei Lipan din Baltagul
In
tot ce face si spune este dragoste si
inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii
insasi. Vitoria Lipan este exemplara
prin tarie si perseverenta.
Conform unui calendar natural ea
isi da seama ca intarzierea sotului sau are o
singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face
vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o
invata ca trebuie sa se bazeze pe
ea insasi, pentru ca la ea e durerea.
In adancul
sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia,
datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si
sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor,
dupa propria marturisire: ca
banul cel vechi.
Stie
sa-si randuiasca treburile gospodariei, inainte de a pleca
la drum. Inzestrata cu o inteligenta nativa, ea
isi stabileste opririle in locuri, unde stie ca va primi cat mai multe informatii. Vitoria stie sa
intrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele
si sa reconstituie mental drumul sotului ei. Stie sa fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar
sa minta si sa invrajbeasca pe cele doua
femei, sotiile lui Bogza si Cutui. In discutiile cu cei doi
simuleaza naivitatea si nestiinta, cand in realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat
ea reconstituie faptele: In intuneric,
incepea sa i se faca lumina. La Sabasa
fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha,
Nechifor Lipan nu mai era. aici, intre Sabasa si Suha trebuia sa
gaseasca ea cheia adevarului.
In descoperirea crimei ea
intuieste ca rolul decisiv ii va reveni
cainelui pe care din fericire il gaseste.
La inceput Vitoria se poarta prietenos cu cei doi
ciobani, pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o
stapanire de sine iesita din comun: Avea de cautat, de gasit si de randuit. De plans a
plange mai pe urma, acuma n-are vreme.
Vitoria
este neobosita si necrutatoare in
descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii
reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii
crimei si a pedepsirii vinovatilor. La inceput Vitoria se poarta
frumos, invitandu-i pe Bogza si Cutui sa
manance si sa bea. Treptat insa vorbirea ei devine
aluziva: spune despre baltagul lui Bogza, ca e mai vechi, stie mai multe despre trecut; mai tarziu vede pe
el pete de sange. Vitoria stie ca cei doi sunt
ucigasii dar nu-i numeste din prima clipa, ci ii supune unei
tensiuni psihologice, care ii determina sa-si
marturiseasca vinovatia.
De la
insinuari, aluzii, Vitoria
trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor. Si in aceasta scena dovedeste
inteligenta nativa, istetime si stapanire de
sine.
Vitoria
este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor,
ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara o gama larga de
atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie
autoritara, voluntara, pe care nu o infrange nici drumul lung si
greu, nici oboseala, nici informatiile rare si putine. Ea
isi pregateste drumul cu un
adevarat ritual pana in cele mai mici amanunte. In afara de
inteligenta nativa ii este de mare ajutor o
bogata experienta de viata.
In hotararea ei de a-si
cauta sotul este nu numai iubire ci si
un aprig dor de dreptate, de pedepsire si de razbunare. Ea
reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului si crima care a avut loc.
Prin energie fizica si
morala, prin intelogenta ei practica, hotarare ferma
si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea din
care face parte.
