Mihai Eminescu
Se naste in orasul Botosani Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14 decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai tarziu. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza in Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc in Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna intemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai tarziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca in scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina in Moldova si indeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si isi intemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, in Tinutul Botosanilor. Familia sporeste repede si se nasc, inaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor inainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, isi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, in Transilvania, iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.
Se inscrie in octombrie 1858 in clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a in anul scolar 1859/1860.Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil intr-un pension particular. Are ca invatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, invatatorii sai participa la viata culturala si intocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la invatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de invatatorii sai si nu-i evoca in scrierile sale
Se inscrie in septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, infiintat in 1808, singura institutie de invatamant liceal la acea data in Bucovina anexata de Imperiul habsburgic in 1775. Se impune in cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate in procesul de invatamant. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, intocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se infiinteaza si o catedra de romana, destul de tarziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu romanesc, in patru tomuri, tiparit la Viena intre 1862 si 1865, cea dintai istorie a literaturii romane in texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la invatatura. Nu are nota la romana pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit in istoria bisericii ortodoxe romane. Se inscrie in septembrie 1861 in clasa a II-a si are profesor de romana pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, in amandoua semestrele, cu note maxime la romana. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amandoua semestrele, la matematica. Mai tarziu va marturisi ca indepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se inscrie in septembrie 1862 din nou in clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata in catalog, ca 'privatist' (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera ii da la romana calificativul 'vorzüglich' (eminent). Este remarcat de Ernst Rudolf Neubauer, profesorul de istorie, ca un elev cu insusiri exceptionale. Poet, prozator si ziarist, Ernst Rudolf Neubauer va fi primul director al liceului german din Radauti infiintat in 1872. Inceteaza din viata Ilie, in 28 decembrie in Spitalul ostirii din Bucuresti. Face primele clase la Ober Gymnasium din Cernauti, clasa a IV-a la Liceul romano-catolic din Sibiu si se inscrie in septembrie 1861 la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie din Bucuresti; pierde prin moartea lui Ilie pe cel mai aproape dintre fratii sai.
Demersuri la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice sa obtina o bursa pentru continuarea studiilor; nu sunt incununate de succes. Se angajeaza in noiembrie 1864 la Consiliul Permanent Judetean Botosani 'scriitor al cancelariei sale'. Face corespondenta si intocmeste actele oficiale. Are coleg pe George Manea Foxaneanu, care il numeste Mihael Eminescu probabil pentru preocuparile literare. Isi da demisia in 5 martie 1865 si o motiveaza prin 'dorinta de a urma studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina'. Destinul il va conduce pe alte drumuri.
Inceteaza din viata la Cernauti in 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a luptei nationale in Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul, intocmeste impreuna cu cativa elevi o brosura omagiala Lacramioarele invataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat intr-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata in timpul ceremonialului funebru. Brosura cuprinde sapte poezii, toate fara titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), St. Stefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V) iar E. Franzos si Ehrlih publica in germana. Poeziile nesemnate apartin, probabil, lui I. G. Sbiera. Aron Pumnul este in poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o intituleaza editorii 'geniul mare al desteptarii' Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la intaia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia 'De-as avea', care se publica in numarul din 25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o insoteste cu o nota redactionala. 'Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele incercari poetice ne-a surprins placut.' Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici inainte. O familie cu numele Eminescu se afla in comuna Lupu, de langa Blaj si un elev cu acest nume frecventeaza cursurile la liceul din Blaj. Intreprinde in aprilie-octombrie prima calatorie in Transilvania pe urmele strabunilor sai. Il insoteste pe Ioan Neamtu din Feldru, elev la Scoala reala greco-ortodoxa din Cernauti. Intra in Transilvania prin pasul Tihuta, coboara pe Valea Somesului si ajunge la Dej de unde ii scrie lui Iosif Vulcan ca se afla in drum spre Blaj. La sfarsitul lui mai ajunge la Targu-Mures, ii cunoaste pe Ioan Cotta si Teodor Cojocaru, studenti la teologie si calatoresc impreuna pana la Blaj. Biografii sai sunt de parere ca dorea sa-si continue studiile in orasul de pe Tarnave.Avem in aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica in Familia 'O calarire in zori' (15/27 mai), 'Din strainatate' (17/29 iulie), 'La Bucovina' (16/26 august), 'Speranta' (11/23 septembrie), 'Misterele noptii' (16/28 octombrie), iar in 'Umoristul' (29 septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan 'Asta vreau dragul meu', sub forma de cuplet. Incepe publicarea 'novelei svedice' a lui Onkel Adam (Karl Anton Wertterberg) 'Lantul de aur', pe care o traduce din germana. Tot acum strange material pentru romanul 'Geniu pustiu', pe care il elaboreaza in perioada preuniversitara si ramane in manuscris. Calatoria lui Eminescu in Transilvania marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea in alta varsta.
Este in trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si intocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza 'Iorgu Caragiale si asociatii sai'. Din trupa lui Iorgu Caragiale trece in cea a lui Mihail Pascaly, care il angajeaza ca 'sufleur II si copist'. In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se incredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici. Insoteste trupa lui Mihail Pascaly in turneul pe care il intreprinde in Transilvania in mai-august 1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se face, pretutindeni, o primire triumfala. Publica in Familia poezia 'Ce-Ti doresc eu Tie, dulce Romanie' (2/14 aprilie 1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale inchinate patriei, 'La Heliade' (18/30 iunie 1867), evocare a personalitatii 'batranului bard' care si trimite la 'Ieremiada' lui Schiller. Viata in mediul teatral sta la baza poeziilor publicate tot in Familia, 'La o artista' (18/30 august 1868) si 'Amorul unei marmure' (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa de teatru care apartine anilor 1868 - 1869. Traduce la initiativa lui Mihail Pascaly tratatul lui Heinrich Theodor Rötscher: 'Die Kunst der drammatische Darstellung'; pregateste textul pentru tipar; ramane in manuscrise. Lucrare fundamentala, il familiarizeaza cu estetica teatrala si il introduce in literatura universala.
Publica in Familia poeziile 'Junii corupti' (31 ianuarie/11 februarie), inrudita cu 'Geniu pustiu' prin evocarea atmosferei revolutionare si 'Amicului F. I.' (30 martie/11 aprilie) inchinata lui Filimon Ilea, cu care se imprieteneste la Blaj in 1866, mai tarziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se infiinteaza la Bucuresti, in 1 aprilie, Cercul Literar 'Orientul', cu Grigore Haralamb Grandea, presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista 'Albina Pindului', orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul insarcinat sa culeaga folclor in Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia populara. Publica intr-o foaie volanta indoliata, in aprilie, oda funebra, 'La moartea principelui Stirbey', incetat din viata la Nisa, in 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va intalni si mai tarziu la Botosani. Barbu Dimitrie Stirbey se face cunoscut prin masurile sale administrative. Eminescu se va referi la ele in articolele de la Timpul, un deceniu mai tarziu. Se inscrie in 2 octombrie la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca 'ausserordentlich' (auditor extraordinar); nu avea bacalaureatul. Se inscrie in 20 octombrie in Societatea Literara Sociala 'Romania', infiintata in 1867; iar in 23 octombrie si in Societatea Literara Stiintifica a romanilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.
Frecventeaza in semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann, istoria filozofiei, filozofia practica, conversatii filozofice Karl Zigmund Barasch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi din Descartes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, introducere in filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de profesorii vienezi pentru atitudinea lor fata de filozofia kantiana. Publica in ziarul Albina in doua numere din 7/19 si 9/21 articolul 'O scriere critica'. Ia apararea lui Aron Pumnul impotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, 'Putine cuvinte despre coruperea limbii romane in Bucovina' tiparita la Cernauti in 1869 aratand ca meritul profesorului cernautean sta in faptul ca da 'consistenta si constiinta nationala maselor'si face din ele 'o natiune'. Publica in Familia in 18/30 ianuarie articolul 'Repertoriul nostru teatral', examinare critica a productiei romanesti teatrale si inaugureaza cu aceste articole intrarea sa in publicistica culturala. Publica in Federatiunea din Pesta o suita de trei articole: 'Sa facem un congres', (5/17 aprilie), 'ën unire e taria'(10/22 aprilie) si 'Echilibrul' (22 aprilie/4 mai, 29 aprilie/11 iunie); in care examineaza criza dualismului austro-ungar; ataca bazele sale constitutionale si il califica 'o fictiune diplomatica'. Justitia ungara ii intenteaza un proces de presa; nu cunoastem mersul si nici sfarsitul sau. Inaugureaza cu articolele din Federatiunea semnate Varro, intrarea in publicistica politica. O delegatie de studenti romani din Viena intre care se afla si Eminescu face o vizita lui Al. I. Cuza la spitalul din Dšbling. Il cunoaste la Viena pe Iacob Negruzzi, care evoca intalnirea in amintirile sale. Isi incepe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia 'Venere si Madona' (15 aprilie), careia ii urmeaza 'Epigonii' (15 august) si proza 'Fat-Frumos din lacrima'(1/15 noiembrie). O bogata corespondenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.
Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti in 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor in Cernauti; Au trei copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica in Convorbiri literare in 1 martie poezia 'Mortua est'; a treia poezie dupa 'Venere si Madona' si 'Epigonii'; si retine atentia lui Maiorescu care ii recunoaste talentul. Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare a celor doua societati studentesti din Viena; ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara 'Romania juna' din Viena; sunt alesi Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; societatea, cunoscuta sub numele de 'Romania juna', se va impune ca una din cele mai importante societati studentesti. Se tine serbarea de la Putna din 14-16 august, organizata de studentii romani de la Universitatea din Viena. Slavici este presedinte al comitetului de organizare iar Eminescu, secretar. Programata pentru august 1870 se amana din cauza izbucnirii razboiului franco-german. Poetul justifica aceasta hotarare intr-un articol, 'Notita asupra proiectatei intruniri la mormantul lui Stefan cel Mare la Putna', publicat in Convorbiri literare in 15 septembrie 1870. La serbarea care reuneste studentii din provinciile romanesti participa si personalitati ale vietii culturale romanesti, expresie a solidaritatii nationale. Congresul studentesc propus de Eminescu isi tine lucrarile dupa festivitate in 16/28 august; se adopta ca program de actiune a tinerei generatii lupta pentru unitatea culturala, care sa conduca si la cea politica. Se inscrie in octombrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Viena; si isi intrerupe studiile in timpul pregatirii Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc.
Frecventeaza cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Viena
in semestrul de iarna 1871/1872 si semestrul de vara 1872. Audiaza prelegerile
profesorilor: Robert Zimmermann, istoria filozofiei, Theodor Vogh, pedagogie si
logica, Rudolf Ihering, drept roman, Heinrich Siegel, dreptul german, Karl
Ludwig Ritter von Arndts, drept roman. Alaturi de prelegerile acestor profesori
frecventeaza si cursurile lui Lorenz Jacob von Stein, filozofia dreptului si
economie politica, Franz Xavier von Neumann-Spallart, statistica, Ernst Brücke,
fiziologie si anatomie microscopica, Joseph Hyrtl, anatomie descriptiva si
topografica; asista la consultatii si disectii si participa la experientele de
fizica ale lui Nicolae Teclu de la Academia Comerciala din Viena. Manuscrisele
cuprind un mare numar de texte din epoca studiilor vieneze. Participa
in septembrie, pentru prima oara, la sedintele 'Junimii' iesene; unde
citeste nuvela 'Sarmanul Dionis' si poeziile 'Egipetul',
'Inger si demon' si 'Floare albastra'. Publica in
Convorbiri literare in 1 octombrie 'Egipetul', fragment din
'Panorama desertaciunilor', poem de evocare a succesiunii
civilizatiilor umane.
Publica in Convorbiri literare in 1 decembrie si 1 ianuarie 1873 nuvela
'Sarmanul Dionis'. Epocii studiilor vieneze apartin insemnarile
filozofice si de drept, precum si marile poeme ramase in manuscris.
La indemnul lui Maiorescu se inscrie in 18 decembrie cu o adeverinta de
absolvire a Liceului din Botosani; la Facultatea de Filozofie a Universitatii
Friedrich-Wilhelm din Berlin; primeste peste cateva luni o bursa de la T.
Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice pentru trecerea
doctoratului.
Audiaza la Facultatea de
filozofie a Universitatii din Berlin in semestrul de iarna 1872/1873, semestrul
de vara 1873, semestrul de iarna 1873/1874 si semestrul de vara 1874
prelegerile lui Eugen Dühring, filozofie si economie politica, Eduard Zeller,
istoria filozofiei, Hermann Bonitz, istoria filozofiei grecesti, C. N. Althaus,
filozofia hegeliana, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Karl Wilhelm
Nitsch, istoria romana, Heinrich Dernburg, dreptul roman, Iohann-Christian
Poggendorff, geografia fizica, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizica,
Emil Du Bois-Reymond, stiinte naturale. Din cele patru cursuri pe care le tine
Dühring prezinta un interes aparte cele despre optimism si pesimism si economie
nationala. Alaturi de cursurile obligatorii, se preocupa de 'psihologia
popoarelor', disciplina intemeiata de H. Steinthal si M. Lazarus in 1860.
Manuscrisele cuprind note de curs la Zeller, Droysen si Lepsius, un studiu,
Economia nationala, un mare numar de extrase privind 'psihologia
popoarelor'.
Gheorghe, fratele mai mare, locotenent in armata romana este pus in
disponibilitate din cauza de boala. Se sinucide la Ipotesti in 21 septembrie.
Corespondenta in germana cu T.
Maiorescu privind trecerea doctoratului spre a ocupa catedra de filozofie la Universitatea
din Iasi; pentru care nu se considera pregatit sa tina prelegeri universitare;
putea face comentarii de texte din Schopenhauer si Kant, incepe traducerea
tratatului lui Kant, 'Critica ratiunii pure'; si amana astfel
sustinerea doctoratului la Berlin optand pentru Jena, pretext fata de Maiorescu
pentru intreruperea studiilor universitare.
Calatorie in august in Königsberg, orasul lui Kant, la Cracovia si la Lemberg;
investigatii in arhive; necesitatea unei pregatiri in slavistica; traduce
gramatica paleoslava, care ramane in manuscris. Consiliul de Ministri il
numeste, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din
Iasi cu incepere din 10 septembrie, post in care va desfasura o sustinuta
activitate pentru imbogatirea Bibliotecii Centrale cu publicatii din vechiul
scris romanesc. Delegat in comisii formate din profesori universitari si din
invatamantul mediu sa asiste la examene la institutiile de invatamant iesene.
Ii raspunde Veronicai Micle in noiembrie 1874 la invitatia pe care i-o face sa
participe la seratele ei literare. Inceteaza din viata la Berlin, in 29
noiembrie, Serban, fratele mai mare, medic cu renume care studiase medicina la
Ereangen, München si probabil si la alte universitati germane. Este al treilea
fiu al caminarului, dupa Ilie si Gheorghe, care sfarseste tragic in plina
ascensiune intelectuala.
Colaboreaza la Convorbiri literare cu articole culturale si cu poezia
'Imparat si proletar', prima versiune a poemului 'Umbre pe panza
vremii'.
Corespondenta cu F. A.
Brockhaus, privind colaborarea sa la enciclopedia germana, Conversation
Lexikon, prilej cu care propune introducerea de noi articole, neacceptata de
editor.
Este inlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi in 1 iulie si numit
revizor scolar peste judetele Iasi si Vaslui.
Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii Centrale, solicita
trimiterea sa in judecata pentru nereguli in gestiunea bibliotecii dar
acuzatiile se dovedesc neintemeiate si instanta dispune sistarea urmaririi.
Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli, asistenta la
examene, numirea si revocarea personalului didactic, conferinte cu invatatorii,
rapoarte catre prefecturi si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In
aceste imprejurari il cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), invatator la Scoala
nr. 2 din Pacurari, inceputul legendarei lor prietenii. Trimite Ministerului
Cultelor si Instructiunii Publice in 19 iulie Tabloul general de organizare a
scoalelor rurale din judetul Iasi; un adevarat model de lucrare statistica prin
conceptie si sistematizarea 0datelor, iar in 5 septembrie Tabloul general
pentru organizarea scoalelor rurale din judetul Vaslui. Il insoteste cu mai
multe anexe, o mica monografie a situatiei scolilor rurale din judetul Vaslui;
cele doua Tablouri sunt folosite de Ministerul Cultelor si Instructiunii
Publice ca instrumente de lucru. Duce la Cernauti brosura Rapirea Bucovinei
dupa documente autentice intocmita de Ioan Slavici cu o prefata de M.
Kogalniceanu. Brosura cuprindea documente privind anexarea Tarii de Sus a
Moldovei (numita mai tarziu Bucovina) la Imperiul habsburgic in 1775.
Tine in 1 martie in cadrul
Prelectiunilor populare, organizate de 'Junimea' ieseana conferinta
Influenta austriaca asupra romanilor din Principate; expunere teoretica in care
sintetizeaza tezele conceptiei sale social-politice, pe care o reelaboreaza si
o publica sub forma de studiu in Convorbiri literare in 1 august.
Continua activitatea ca revizor scolar si critica organele administrative
pentru lipsa de interes fata de scolile din mediul rural.
Trimite Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice in 4 mai o replica
drastica privind modul in care nu-si facea datoria.
Consiliul Permanent propune in 18 mai destituirea sa din postul de revizor
scolar. Este redactor la Curierul de Iasi cu incepere din 19 mai; si isi
schimba statutul in ziarist profesionist; ocupatia convenea si personalitatii
sale.Foaie oficiala, Curierul de Iasi incepe sa apara in 31 martie 1868, cu o
periodicitate neregulata; 'Partii neoficiale' i se rezerva o singura
pagina.Publica informatii din razboiul din Balcani, cronici despre viata
culturala ieseana, prezentari de carti si ziare; 'pagina neoficiala'
ia aspect de publicatie enciclopedica.Se stinge din viata la Ipotesti in 13
august Raluca, mama sa, macinata de cancer. Este inmormantata langa biserica
ctitorita de caminar si de ea.Publica in foiletonul Curierului de Iasi schita
La aniversara (9 iulie) si nuvela Cezara (6, 11, 13, 15, 18 august) si in
Convorbiri literare poeziile: Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta
(1 septembrie), Calin (file din poveste) (1 noiembrie) si Strigoii(1
decembrie).
Prezinta in 5 ianuarie in Colectorul literar pentru ambele sexe, care
apare la Piatra Neamt; unde subliniaza importanta publicatiilor provinciale in
valorificarea creatiei populare.Informeaza cititorii in 29 aprilie despre
bombardarea Calafatului de artileria turceasca, act pe care il considera drept
o agresiune. si exprima convingerea ca armata romana va juca un rol important
in razboiul din Balcani.Informeaza cititorii in 11 si 13 mai despre declararea
independentei de guvernul roman. Deschide cu articolul [ 'O recenziune']
publicat in Convorbiri literare in 1 august polemica cu G. Zotu in apararea
'Logicii lui Maiorescu' acuzat de plagiat; pe care o continua cu
'Observatii critice', articol publicat in Curierul de Iasi (12
august); si reprodus in Timpul in 6, 7, 8 septembrie; polemica pregateste
plecarea lui la Bucuresti.
Elogiaza in doua articole din 12 octombrie eroismul armatei romane in luptele
de la Grivita si Plevna, pe frontul, din Balcani aflandu-se si Matei, fratele
sau, locotenent in armata romana. Paraseste in 25-26 octombrie redactia
Curierului de Iasi; determina in configuratia Partii neoficiale in curs de un
an si jumatate o deschidere spre viata politica si economica si spre miscarea
culturala si artistica. Incepe intre 27 octombrie-4 noiembrie activitatea ca redactor
la Timpul, cotidianul bucurestean, intemeiat in 15 martie 1876; organ de presa
al Partidului Conservator. Publica in Timpul in 11, 13, 14, 18, 21 si 23
decembrie 'Icoane vechi si icoane noua', studiu privind tezele sale
social-politice; model de tratare a problemelor politice prin discursul critic
si limbajul elevat, rar intalnit in presa vremii.
Gheorghe Eminovici, tatal sau,
instraineaza partea sa din mosia razaseasca de la Ipotesti sa acopere
obligatiile dotale asumate la casatoria Aglaei cu Ioan Drogli in 1871. Publica
in Timpul in 3, 4, 7, 8, 10 si 14 martie 'Basarabia, studiu istoric'
privind aceasta provincie romaneasca campania de presa contra politicii
anexioniste a imperiului tarist. Inceteaza din viata D. Petrino in 4 mai; ii
recunoaste talentul; victima a 'coteriei politice'.
Este scos din redactia Timpului pentru orientarea politica ce o da ziarului.
Trimis la Floresti, in Oltenia, la mosia lui N. Mandrea, unde ramane din mai si
pana in iulie; traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu Hurmuzachi
Fragmente zur Geschichte der Rumänen. Se tipareste cu titlul Fragmente din
istoria romanilor in 1879.
Inceteaza din viata in 4 august Stefan Micle, rector al Universitatii din Iasi;
Veronica Micle staruie pe langa Eminescu sa intervina in reglementarea
drepturilor la pensie dupa sotul ei. I. A. Cantacuzino, redactorul sef al
ziarului Timpului ii cere lui Maiorescu intr-o scrisoare din 19 octombrie sa
intervina pe langa Eminescu, care transforma ziarul in tribuna a propriilor
opinii. Participa
la Iasi la a XV-a aniversare a 'Junimii' iesene in 12 noiembrie; I.
L. Caragiale citeste 'O noapte furtunoasa', iar I. Slavici nuvela 'Gura
satului'; nu avem informatii ca poetul ar fi citit din scrierile sale.
Publica in Convorbiri literare poeziile 'Povestea teiului',
'Singuratate', 'Departe sunt de tine'(1 martie) si evocarea
'Pastele' (16 aprilie), cu referiri la Goethe, Mozart, Rafael,
Newton.
Deschide in 18 aprilie campania de presa in afacerea Warszawsky si denunta intr-o suita de articole abuzurile in rechizitiile facute in timpul Razboiului de Independenta sub patronajul guvernului liberal; ruinarea taranimii. Publica studiul 'Cestiunea evreiasca' in 24 mai si 12, 13 si 21 iunie; cercetare economica sustinuta cu date statistice.T. Maiorescu adreseaza ziarului Timpului o scrisoare cu data de 14 iulie 1879; cerandu-i sa faca cunoscut ca nu colaboreaza la acest cotidian si nu-si asuma raspunderea pentru articolele publicate in coloanele sale.Angajeaza Timpul in 25 octombrie in dezbaterea publica privind rascumpararea cailor ferate; demonstreaza intr-o suita de articole ca se opera o afacere oneroasa pentru statul roman.Publica in Convorbiri literare poeziile 'De cate ori iubito', 'Rugaciunea unui dac', 'Atat de frageda' (1 septembrie), 'Afara-i toamna', 'Sunt ani la mijloc', 'Cand insasi glasul', 'Freamat de codru', 'Revedere', 'Foaie vesteda', 'Despartire' ( 1 octombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de Eminescu drept 'logodnica sa'.
Sedinta de constituire a
Clubului politic in 3 februarie, sub presedintia lui Emanoil (Manolache)
Costache Epureanu si Theodor Rosetti; intocmesc si dau publicitatii Programul
Partidului Conservator. Nu participa la constituire T. Maiorescu, P. P. Carp si
G. Gr. Cantacuzino, pe motiv ca Programul cuprindea numai generalitati, la care
puteau subscrie si adversarii politici. Clubul politic preia si ziarul Timpul
si il numeste pe Eminescu redactor-sef; Emanoil (Manolache)Costache Epureanu ii
recunoaste marea capacitate polemica in publicistica cotidiana. Matei, fratele
mai mic, se casatoreste in 5 februarie cu Matilda Ilian, profesoara de istorie
din Braila; a doua oara se va casatori cu Ana Condeescu din Mizil iar a treia
oara cu Silvia Maieru din Bistrita; capitan in armata romana si veteran de
razoi. inceteaza din viata la Bistrita in 12 decembrie 1929 in varsta de 73 de
ani. Este singurul din fiii caminarului care se bucura de longevitate. Publica Studii asupra
situatiei in 17, 19, 22 si 24 februarie prin care isi inaugureaza activitatea
la ziarul Timpul ca redactor-sef; dezvolta tezele din Programul Partidului
Conservator in sensul conceptiei sale social-politice.Deschide campania de
presa in 5 august in chestiunea dunareana; cea mai lunga campanie de presa din
activitatea sa publicistica in apararea suveranitatii nationale.
Maiorescu publica la sfarsitul lui decembrie in revista Deutsche Revue un nou
program al Partidului Conservator, 'Zur politichen Lage Rumäniens':
Eminescu il traduce si il publica in Timpul in 31 decembrie cu titlul,
'Despre situatia politica a Romaniei'.Este ocupat, tot anul, in
publicistica cotidiana si publica o singura poezie, 'O, mama', in
Convorbiri literare in 1 aprilie.
Publica articolul
'Patologia societatii noastre', in 4 ianuarie; examineaza, ca un
clinician, starea societatii romanesti. Comenteaza in doua articole din 8 si 12
februarie proiectul lui Vasile Conta privind reforma invatamantului; respinge
propunerea de scoatere a studiului limbilor clasice din programele scolare.
Publica Creditul mobiliar in 16 17, 18, 19, 23 iulie si 3 4 august, studiul
fundamental, cu o excelenta documentare; demonstreaza ca institutia se infiinta
pentru operatii de specula.Conducerea Partidului Conservator discuta in 22
noiembrie despre apropierea unor membri marcanti ai sai de Partidul Liberal
care primesc si functii in guvernarea liberala; intra in conflict direct cu
conducerea Partidului Conservator; ii numeste pe cei care isi abandoneaza
principiile 'saltimbanci politici!'
Publica in Convorbiri literare poeziile 'Scrisoarea I' (1 februarie),
'Scrisoarea II'(1 aprilie), 'Scrisoarea III'(1 mai),
'Scrisoarea IV' (1 septembrie). 'Scrisoarea V' se publica
postum in 1890; 'Scrisoarea III' o reproduce in Timpul in 10 mai;
contemporanii vad in ea un pamflet antiliberal.Apare la Leipzig antologia
intocmit de Mie Kremnitz, Rumänische Dichtungen, cu poezii traduse de Carmen
Sylva. Sunt incluse si 21 poezii de Eminescu.
Este inlocuit la conducerea
ziarului Timpului si vine ca redactor-sef Grigore G. Paucescu cu incepere din 1
ianuarie; ramane redactor pentru partea politica, cu obligatia sa dea trei
articole pe saptamana.
Se inscrie in 'Societatea Carpatii' infiintata in 24 ianuarie, cu
scopul de a sprijini lupta nationala a romanilor de sub stapaniri straine.
Publica in 28 martie darea de seama asupra volumului lui Ioan Slavici,
'Novele din popor', care marca un moment important in dezvoltarea
prozei romanesti.
Participa in 4 aprilie la sedinta 'Junimii' bucurestene; citeste
'Luceafarul'.
Evoca intr-un necrolog publicat in 25 aprilie personalitatea lui Vasile Conta,
intelectual de inalta tinuta, prieten al lui Mihai Eminescu si al lui Ion
Creanga.
Studentii din societatea 'Romania juna' din Viena tin in 5 iunie o
sedinta festiva in onoarea 'Junimii' iesene si a Convorbirilor
literare; elogierea operei lui Eminescu, cu ecou si in presa transilvaneana.
Scrisoare trimisa Veronicai Micle din Constanta in 16 iunie; vede pentru prima
data Marea Neagra, 'nemarginire pururea miscata'.
Sedinta a 'Junimii' bucurestene tinuta in 28 octombrie; lecturi din
lucrarile pregatite pentru 'Almanahul Romaniei June' din Viena; se
citeste si 'Luceafarul'; Maiorescu il citeste si la Buftea in familia
Stirbey in 31 octombrie. Paraseste sedinta 'Junimii' bucurestene din
17 noiembrie, in semn de protest pentru prezenta lui Al. Candiano-Popescu,
participant la detronarea lui Al. I. Cuza; asupra acestei chestiuni insista in
repetate randuri in publicistica sa.
Constituirea Societatii Presei
Romane in 13 februarie, cu B. P. Hasdeu presedinte, D. A. Laurian si G.
Steriade vicepresedinti, M. Minovici casier, Eminescu, I. G. Bibicescu si G.
Missail membri; se opune alegerii lui C. A. Rosetti ca presedinte.
Sedinta a 'Junimii' bucurestene tinuta in 30 martie; asista si Iosif
Vulcan; ii inmaneaza poeziile:'S-a dus amorul', 'Cand
amintirile', 'De acum', 'Ce e amorul?', 'Pe langa
plopii fara sot', 'Si daca', 'Din noaptea'; se
publica succesiv in Familia, ultima in 1884. De acum se tipareste in volum cu
titlul 'Adio'.
Apare la Viena in aprilie 'Almanahul Societatii Academice Social-Literare
Romania Juna', in care se publica 'Luceafaru'l, elaborat pe
intinderea a mai bine de un deceniu; este reprodus in Convorbiri literare in
august.
Pleaca la Iasi ca delegat al ziarului Timpul, in 3 iunie sa asiste la
festivitatea dezvelirii statuei lui Stefan cel Mare; duce poezia
'Doina', insa nu o citeste in fata publicului. Publica in 15 iunie
articolul 'Mai lesne se torc'; critica politica guvernelor ungare de
maghiarizare a toponomiei si onomasticii romanesti.
Este declarat in 28 iunie alienat mintal si internat la 'Institutul
Caritatea' al doctorului Alexandru Sutu pentru 'ingrijiri
speciale'.
Apare in Convorbiri literare in 1 iulie 'Doina', invocatie a lui
Stefan cel Mare, geniul tutelar al poporului roman. Conducerea Timpului o ia
Mihail Paleologu, care publica in 3 iulie o notita la cronica prin care
informeaza cititorii ca fostul redactor fusese atins subit de-o 'grava
boala', Cu plecarea lui Mihai Eminescu din redactie inceta si epoca de
glorie a cotidianului bucurestean. Pleaca la Viena la sfarsitul lui octombrie
insotit de Alexandru Chibici Reuneanu, un vechi prieten al sau; este internat
in Institutul de la Ober Döbling, azi cartier al Vienei; cheltuielile sunt
acoperite prin contributiile membrilor 'Junimii' bucurestene. Editura
Socec tipareste la sfarsitul lui decembrie volumul M. Eminescu, Poezii cu un
portret al poetului, o prefata de T. Maiorescu si intr-o frumoasa
tinuta grafica; sunt reunite poeziile publicate intre 1870 si 1883. Volumul
marcheaza consacrarea sa definitiva ca mare poet; va cunoaste multe reeditari
si sta si la baza traducerilor in limbi straine.
Maiorescu il viziteaza la Ober
Döbling in 1 ianuarie insotit de Constantin Popasu, varul sau; acesta poarta de
grija poetului in timpul internarii sale in spital.
Inceteaza din viata in 9 ianuarie Gheorghe Eminovici, tatal poetului; este
inmormantat la Ipotesti, alaturi de sotia sa si Gheorghe, fiul sau.
Scrisoare catre Alexandru Chibici Revneanu din 22/24 ianuarie; document
biografic fundamental privind stapanirea deplina a facultatilor intelectuale.
Apare in Convorbiri literare, la 1 februarie, poezia 'Diana'
elaborata intre 1874 1882.
Paraseste Institutul de la Ober Döbling in 14/26 februarie si intreprinde o
calatorie in Italia insotit de Al. Chibici Revneanu.
Se sinucide la Ipotesti in 7 martie Nicolae; dupa Ilie, Gheorghe si Serban este
al patrulea fiu al caminarului care isi sfarseste viata tragic; este
inmormantat la Ipotesti alaturi de parintii sai si Gheorghe, fratele sau; numai
ei mai amintesc de prezenta familiei, peste veacuri la Ipotesti.
Este numit prin decret in 24 septembrie subbibliotecar la Biblioteca Centrala
din Iasi. Preda in octombrie lectii de geografie si statistica la Scoala
Comerciala din Iasi.
Intocmeste lunar in februarie iulie statele de plata pentru personalul
bibliotecii si rapoarte catre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice;
trimite adrese pentru restituirea cartilor imprumutate si face propuneri pentru
achizitionarea de noi publicatii.Apare in Convorbiri literare in 1 iulie
'Sara pe deal'; poezie elaborata intre anii 1871 1872.In august
septembrie se afla la bai la Odessa; corespondenta cu Vasile Burla si P.
Novleanu cu informatii bogate privind timpul petrecut aici.
Apare in Albumul literar in 15
martie scos de 'Societatea Studentilor Universitari Unirea' din Iasi,
poezia 'Nu ma intelegi', elaborata in 1876-1880.
Intocmeste in octombrie ultimul stat de plata pentru personalul bibliotecii;
traduce, ca bibliotecar, tratatul lui Franz Bopp, Kritische Grammatik der
Sanskritic Sprache, demonstratie de amploare a capacitatii sale intelectuale;
manuscrisul in 3 caiete se pastreaza la 'Biblioteca Centrala Universitara
M. Eminescu' din Iasi.
Este internat in 9 noiembrie la ospiciul de la Manastirea Neamt. Apare in
Convorbiri literare in decembrie poezia 'La steaua', elaborata in
1878-1883.
Trimite de la Manastirea Neamt in ianuarie poezia 'De ce nu-mi vii?'; scrisa inaintea sederii de aici si care se publica in Convorbiri literare in 1 februarie. Protesteaza in 26 ianuarie impotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind lansarea de subscriptii in folosul sau.Paraseste ospiciul de la Manastirea Neamt in 8 aprilie si se stabileste la Botosani; este ingrijit de Henrieta, sora sa, cu un rar devotament si de doctorul Francisc Iszok; il reintalneste pe Ioan (Ionita) Scipione Badescu stabilit la Botosani unde redacta Curierul roman. In iulie august se afla la baile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorari ale sanatatii. Inceteaza din viata la Cernauti in 10/22 noiembrie Ivan Drogli, sotul Aglaiei; cu doua decenii mai in varsta decat ea, casnicia nu a fost dintre cele mai fericite; ramane sa se ingrijeasca de educatia si pregatirea scolara a lui Georg si Ioan, cei doi copii ai lor.Veronica Micle ii daruieste volumul ei de poezii, cu dedicatia 'Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o marturie de nestearsa dragoste.'
Corespondenta lui si a Henrietei cu Cornelia Emilian inceputa mai inainte, protectoarea lor in lunile de suferinta, la Botosani. Apare ideea cumpararii unei case aici sa traiasca pana la sfarsitul vietii. Proiecte iluzorii. Consiliu de familie la Ipotesti in 22 martie pentru aducerea Aglaiei de la Cernauti, spre a trai impreuna. Nici acest proiect nu se implineste. Aglaia se recasatoreste la Cernauti in 18 februarie 1890 cu Heinrich Gareiss Edle von Gareiss, ofiter in armata austriaca; imbratiseaza cariera armelor si Georg si Ioan, fiii ei, si ajung ofiteri in armata austriaca. Aglaia se stinge din viata la Cernauti in 30 iulie 1900, iar Georg si Ioan mor in primul razboi mondial. Se stinge, cu ei, in linie directa, familia caminarului in Bucovina.Iacob Negruzzi propune in Adunarea Deputatilor sa i se acorde lui Eminescu o pensie viagera pentru merite deosebite in literatura romana.Pleaca la Bucuresti in 12 aprilie, insotit de Veronica Micle, spre marea suparare a Henrietei, uitata la Botosani care isi va sfarsi viata in saracie, in 14 octombrie 1889.Traduce in august septembrie piesa lui Emilie Augier, 'Le jouer de fuite'; contemporanii o credeau scriere originala.si reia activitatea publicistica in 13 noiembrie, cu articolul 'Iconarii d-lui Beldiman', publicat in Romania libera, organul de presa al gruparii junimiste din Partidul Conservator; publica un nou articol, Iar iconarii, in 20 noiembrie; se ocupa, tot de propaganda religioasa, prin icoane. Fondatorii ziarului Fantana Blanduziei il cheama in 4 decembrie sa deschida publicatia lor; publica articolul Fantana Blanduziei, ca editorial programatic; cu aprecieri asupra filozofiei germane si vietii politice europene. n 11 decembrie apare editorialul Fond si forma, pledoarie pentru reforme cuprinzatoare in sprijinul populatiei productive; scris sub impresia rascoalei taranesti din martie iunie 1888 iar in 25 decembrie, articolul 1888, privire retrospectiva asupra vietii politice din Europa.
Publica
in Fantana Blanduziei in 1 ianuarie articolul 'Ziua de maìne',
profesiune de credinta in mentinerea pacii in Europa; se incheie cu acest
articol activitatea sa ziaristica inceputa in 1870. Este internat in 2
februarie in Spitalul Marcuta, de unde este transferat la 'Institutul
Caritatea'.
Incep in 8 aprilie formalitatile pentru acordarea pensiei viagere; este prea
tarziu.Inceteaza din viata la 'Institutul Caritatea' in 15 iunie;
este inmormantat in Cimitirul Bellu. Inceteaza din viata Veronica Micle (3
august 1889) si Ion Creanga (31 decembrie 1889).'Ape vor seca in albie
scrie G. Calinescu in biografia lui Eminescu si peste locul ingroparii sale va
rasari padure sau cetate, si cate-o stea va vesteji pe cer in departari, pana
ce acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a
altui crin de taria parfumurilor sale.'
