Popa Tanda
- demonstratie -
Unul dintre marii clasici ai literaturii romane, Ioan Slavici a scris basme, nuvele, romane, piese de teatru, memorii si a editat mai multe ziare si reviste. Operele sale in general, abordeaza teme din lumea satului, fie ca sunt constituite pe o idila, fie pe un puternic fundament etic.
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, si un conflict care implica un numar redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situeaza intre schita si roman.
Aceasta nuvela este construita pe ideea ca viata merita sa fie traita prin placeri firesti pe care le ofera, fiind totodata si o ilustrare a ideii ca "omul sfinteste locul".
Titlul este constituit din substantivul "popa", nume de profesie si substantivul propriu "Tanda", porecla data preotului Trandafiri de satenii din Saraceni.
Modul de expunere predominant, ca in orice opera epica, este naratiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a III-a si, in general, in mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor si a personajelor nefiind marcata afectiv decat rareori, cand punctul lui de vedere coincide cu al personajului: ,,Dar tina-l Dumnezeu! - e numai vorba! - tot bun om ramane parintele Trandafir!".
Fiind o nuvela, actiunea operei literare Popa Tanda este mai complicata, mai ampla decat a schitei, dar se desfasoara pe un singur plan narativ, iar intamplarile relatate se constituie in momente ale subiectului.
Astfel, in expozitie, autorul infatiseaza direct cateva insusiri ale personajului principal, imaginea dezolanta a satului Saraceni, ca apoi intriga sa prezinte hotararea preotului de a-i asculta pe enoriasi, facandu-i oameni harnici. De aici decurg toate celelalte intamplari - incercarile parintelui Trandafir de a-i schimba cu ajutorul predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocarii, implicarea lui in refacerea propriei gospodarii si in cultivarea pamantului - care constituie desfasurarea actiunii. Acesta atinge punctul culminant in momentul in care preotul reuseste sa-i antreneze la munca pe o parte din sateni. Deznodamantul aduce in prim plan tot pe preotul Trandafir la o varsta, in postura de bunic, precum si imaginea satului Saraceni, dar cu totul alta decat cea de la inceput.
Ca in orice nuvela, exista si aici, in cadrul actiunii, un conflict concentrat, atat exterior, cat si interior. Cel exterior se manifesta intre preot si poporeni si se acutizeaza pana ce acestia din urma cer schimbarea preotului, iar cel exterior izvoraste din dorinta preotului de a-i determina pe sateni sa munceasca si ineficienta metodelor folosite de el in acest scop.
O alta nota caracteristica a nuvelei si intalnita si in opera literara Popa Tanda este numarul de personaje mai mare decat in schita, dar mai redus decat in roman. Astfel, exista un personaj principal (preotul Trandafir, poreclit Popa Tanda), personaje secundare (satenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice (Mariuca, Ileana, Trandafirica, Costel).
Accentul cade asupra caracterizarii complexe a personajului principal si nu asupra actiunii, caci preotul este prezentat in evolutia sa, in stransa legatura cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea sa-i determine sa munceasca.
Autorul foloseste in aceasta opera literara anumite tehnici narative specifice operei epice si, implicit, nuvelei. Actiunea este plasata intr-un anumit timp si spatiu, perspectiva temporala avand in vedere o perioada mai indelungata. Spatiul ramane constant, dar imaginea lui este alta, privita in evolutia timpului dintr-un sat sarac devine unul prosper, de nerecunoscut.
Ca orice nuvela, personajele sunt prezentate si aici in mediul lor de viata, caci actiunea se desfasoara in mediul rural, intr-un sat de munte, cu un decor tipic. De asemenea, atat vorbirii personajelor cat si relatarilor autorului le este proprie oralitatea care da expunerii un caracter spontan si viu.
Prin toate aceste trasaturi specifice - caracterul epic, actiunea mai complicata, numarul de personaje si complexitatea lor, tehnicile narative folosite - opera literara Popa Tanda are toate notele definitorii ale unei nuvele.
