Alexandru Lapusneanul
Caracterizarea lui Motoc
Publicata in primul numar al revistei ,,Dacia Literara' (1840), nuvela
istorica ,,Alexandru Lapusneanul' este considerata o capodopera a
literaturi romane.
Inspirindu-se din cronica lui Grigore Ureche, Costache Negruzzi evoca
aici cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. (1564-1569) o
epoca istorica, sangeroasa si tulbure cand luptele pentru tronul
Moldovei si conflictul dintre domnitori si marii feudali ajunsera la
apogeu.
Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune
in practica planurile diabolice. El este o personalitate istorica
atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche, transfigurat in
personaj literar prin fantezia autorului, pentru a deveni o
intruchipare romantica a boierului slugarnic, ipocrit si las, fiind
foarte bine definit si conturat. In cronica lui Grigore Ureche, Motoc
este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest
destin tragic al lui Motoc a existat in realitate (istorie) dar
boierul se numea Batista Veleli.
Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru
Lapusneanul (1564-1569) in mai multe locuri: dumbrava Tecuci, in
palatul domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatii
cand este sfasiat de multime.
Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator.
Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de personaj dar se refera la
gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu
,,silindu-se a ride', dar in realitate el isi ,,simtea parul
zburlindu-i-se pe cap' si dintii sai clantanind, ,,striga ticalosul'.
Motoc este caracterizat in mod direct si de catre Alexandru
Lapusneanul: ,,invechit de zile rele' si ,,deprins a te ciocoi la toti
domnii'. El il considera pe Motoc un intrigant, un tradator de
profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si
atinge propriile interese si ,,pentru a trage foloase': ,,ai vandut
pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa'.
Voievodul are dreptate, iar Motoc o dovedeste prin faptul ca desi vine
ca sol a lui Tomsa sa-l induplece pe Lapusneanul sa se inapoieze, iar
atunci cand constata hotararea nestramutata a lui Voda, el trece de
partea acestuia si-i fagaduieste sprijinul.
Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte, care vor
ajunge pana la disperare, Motoc nemaistiind ce sa faca pentru a scapa
de moarte: ,,plangea, tipa, suspina', ,,boci ca o muiere', ,,isi
smulgea barba'. Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre
Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice.
Personajul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit.
Fiind iertat de domnitor, devine slugarnic si in permanenta, doreste
sa intre in gratiile stapanului care-l flateaza si-l linguseste,
aprobandu-i toate vorbele, chiar daca are o alta convingere intima iar
linguseala ajunge pana cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea
celei a domnitorului ,,ai urmat cu mare intelepciune'. Toate acestea
releva si o viclenie nativa, prin care scapa de numeroase incurcaturi.
Dar cand constata ca nu mai e nici o scapare, lasitatea lui devine
nimarginita, ridicola si ,,da o reprezentatie comica de lasitate,
invocand ajutorul divin' (A.D.Piru) si incercand sa obtina bunavointa
domnitorului: ,,O pacatosul de mine', ,,Oh! Nenorocitul de mine',
,,Maica, preacurata fecioara', ,,Milostive doamne' etc.. Ii propune
mai intai sa dea cu tunurile in multimea de la poarta si apoi ii cere
ragaz pentru a-si arandui casa si a se spovedii. ,,Sa moara toti
sint niste prosti'. Incercarile lui sunt zadarnice, caci el ramane
pentru Lapusneanul ,,un talhos si un vanzator', pe care-l da multimii,
acestia sfasiindu-l.
Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica,
antiteza romantica domina textul, pusa mai ales in evidenta prin
relatiile dintre personaje: Lapusneanul-Motoc (Calaul si victima) si
Lapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul).
Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere
si se inscrie, fiind un important personaj din literatura romana.
