Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu comentariu prelucrare de Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti Febr. 2003 Tema Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa panvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari. Autorul pune in discutie prin intemnediul personajelor sale, intruchipate de animale personificate, principiul egalitatii intre semeni. Titlu Titlul subliniaza confruntarea in planul ideilor dintre cele doua personaje, cainele si catelul. Ele se afla in antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem intalni si astazi si totdeauna. Cainele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns in spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga in randurile celor puternici. Catelul intruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. Universul operei Fabula incepe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care isi exprima indignarea fata de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o intamplare si apreciaza cu falsa modestie: "Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place". In felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el. In sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate in care exista egalitate. Cum societatea este in schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator in ceea ce sustine, el aduce in discutie propriul sau exemplu. El afirma cu tarie si cu falsa modestie ca ii face placere cand este considerat un om obisnuit si 56192tmp51blz6y fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de bucurie / Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea imi zice, iar nu Domnia voastra". In acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate ml192t6551bllz sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un animal puternic, dar tacut, care nu intervine in discursul celuilalt. Samson este definit drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitatoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", intr-un elan de fraternitate. El "S-apropie indata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea voastra, zise, imi pare minunata, / Si simtimentui vostru il cinstesc, fratii mei.»" Incantat de ideile expuse de Samson, el isi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mania lui Samson, uimit de indrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, ii raspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Morala este simpla: dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar in fata celor slabi dorea sa mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale. Moduli de expunere Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de intamplarea petrecuta, transpusa in lumea animalelor. Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare a personajelor. Modul in care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta in chip expresiv felul in care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea, transpunand intamplarea intr-o mica sceneta, plina de viata si umor. Descrierea este utilizata putin, in cateva notatii legate de caracterizarea personajelor, surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latra foarte tare"; Samurache "sedea la o parte / Ca simplu privitor". Personajele Samson simbolizeaza dorinta de parvenire vadita in discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna il ajuta sa-si sustina ideile si pozitia pe care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsa modestie, el cauta sa atraga multimea de partea sa, iar prin tonul sforaitor, bazat pe argumente de ordin social-politic ("lumea se ciopleste", "In tari civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situatia si pot fi usor manevrati si pacaliti de falsii politicieni. El sustine egalitatea intre semeni, ceea ce se dovedeste a fi, in final, o minciuna. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si increzator, el este atras de cuvintele promitatoare ale dulaului "care latra foarte tare". Credulitatea sa va fi sanctionata cu asprime chiar de Samson, care ii precizeaza pe un ton jignitor ("potaie", "lichea nerusinata") si plin de amenintari ("O sa-ti dam o bataie / Care s-o pomenesti") care este adevaralul sens al cuvintelor sale: "Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". El ii arata astfel ca ii dispretuieste pe cei mai slabi decat el, pe care vrea sa-i mentina in starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand Samurache isi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus la punct pentru indrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei "de neam mare". Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai in masura in care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele. Al treilea persona] este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine in discutie. El este un simplu martor al intamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el este considerat de Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii boieri: "lupii, ursii si leii", pe care Samson ii dispretuieste. Faptul ca el nu sare nici in apararea lui Samurache poate confirma ca este, in mod tacit, de partea lui Samson. Un critic observa cu justete:"«Samson, dulau de curte ce latra foarte tare», e un demagog, asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar in nici un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde indaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identifica cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic." Prozodia Versurile cu o masura inegala poarta amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de manie si uimirea redate prin versuri scurte. Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este in general imperecheata, poetui nerespectand-o totusi in jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima incrucisata. parca pentru a fi in discordanta cu spusele lui Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga in nuantarea dialogului, in realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor. Fabula Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epica povestind o intamplare prin intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le indrepta. Structura atesta existenta fabulei, poezia avand doua parti: intamplarea si morala sau invatatura, existenta la sfarsit si separata de prima parte printr-un spatiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se ascund in spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le indrepta. Realizarea artistica Limba vorbita, cu accente populare ("dobitoace", "neam", "se ciopleste", "fiestecine") sau neologice ("civilizate", "egalitate", "capritii", "nobil") subliniaza alternanta de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor. Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor, la care concura constructiile exclamative ("Cat imi sunt de urate unele dobitoace, /[...] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva'"; "Noi, fratii tai, potaie!") sau interogative ("Noi, fratii tai?", "Te-ntreb eu, ce ziceam?"). Formulele de adresare, depreciative, accentueaza umorul: "potaie", "lichea nerusinata". Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui stil viu si natural prin care animalele dobandesc insusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul arfi martorul nepasator. Personificarea este figura de stil dominanta. Epitetele evidentiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale actiunilor: "Gandirea [...] imi pare minunata"; "capritii desarte"; "raspunse Samson plin de manie"; "lichea nerusinata", "caine sadea" etc. Comparatia accentueaza postura unor personaje: "sedea la o parte / Ca simplu privitor". Repetitiile scot in evidenta idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea: "gandirea voastra... / Si simtimentul vostru il cinstesc, fratii mei"; "Noi, fratii tai?", "Noi, fratii tai, potaie!". Enumeratiile accentueaza ipocrizia discursului: "unele dobitoace / Cum lupii, ursii, leii si alte cateva"; "Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste". Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea stitului, naturaletea dialogului, care sonfera fabulei caracteristicile unei scenete. Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, in opinia criticilor: "dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare”. Din atitudinile deosebite - amical deferenta fata de bou si aspra fata de catel - din confruntarea frazelor sonore si insirate cu usurinta cu cele cateva vorbe repezite cu care e pus la locul lui catelul, se deseneaza tipul. [...] Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele in mici scenete, nu numai intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas actiunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica."
