Locul lui Tudor Arghezi in literatura romans
Arghezi in timpul vietii sale a scris atat poezii, cat si prozs.
Din cadrul operelor in prozs amintim lucrsri mai mici ca: Icoane de lemn (1929), Poarta neagrs (1930), Tablete din ora de Kuty (1933), Bilete de papagal (1946), Pagini din trecut (1955), Lume veche, lume nous (1958), Tablete de cronicar (1960), Cu bastonul prin Bucuresti (1962), Rszlete (1967); si romane ca: Ochii maicii Domnului (1934), Cimitirul Buna-vestire (1936), Lina (1967).
Poeziile sale au apsrut in volume ca: Cuvinte potrivite (1927), Flori de mucigai (1931), Versuri de seara (1935), Hore (1939), Una suts una poeme (1947), 1907-Peizaje (1955), Cantare omului (1956), Stihuri pestrite (1957), Frunze (1961), Poeme noi (1963), Cadente (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967). In aceste poezii scriitorul abordeazs mai multe teme.
In cadrul poeziei filozofice urmsreste ars poetica in poeziile Rugs de sears, Testament, Portret; lirica sociogonics in "Cantarea omului"; si lirica existentials in csutarea lui Dumnezeu si in confruntarea cu moartea. In Psalmi poezia filozofics arghezians se adaps din singurstatea, ca fiinta ganditoare a omului pe psmant. Sursa ei se afls in permanenta csutare a unui 'Dumnezeu' care refuzs a se arsta si care determins o stare sufleteascs de permanents pendulare intre credints si tsgads. Poetul accepts si refuzs succesiv existenta dumnezeului, trecand prin cele mai felurite si contradictorii stsri de spirit .Esecul lui Arghezi de a ajunge la revelatia divins l-a condus pe acesta la o viziune panteistics asupra vietii atata vreme cat cerul rsmane mut. In tema confruntsrii omului cu moartea distingem trei atitudini:
a.) spaima de nefiints, de neant (Duhovniceascs)
b.) acceptarea ca pe un dat firesc, in sens mioritic, a mortii (De-a v-ati ascuns)
c.) spaima de moarte care este atenuats de gandul cs, atat cat trsieste, omul se ilustreazs prin realizsrile si implinirile sale (De ce-as fi trist ?).
Poezia socials in conceptia lui Tudor Arghezi este una de angajare socials, de participare activs la transformarea naturii si a omului insusi, a societstii asa cum vedem in Rugs de sears, Testament, Belsug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cantare omului, 1907-Peizaje.
Poezia erotics argheziens se resimte de influenta eminescians. Poezii de dragoste intalnim in volumele Cuvinte potrivite (Melancolie, Toamna, Despsrtire, Creion (obrajii tsi mi-s dragi), Creion (Trecand pe puntea-ngusts)) si volumul Versuri de sears.
Dous atitudini se pot defini in trsirea sentimentului de dragoste:
a.) Una de reticents, de amanare a clipei erotice (Melancolie, Creion (Obrajii tai mi-s dragi)
b.) Implinirea erotics care este urmsrits si exprimats in ambianta universului casnic din care natura vegetals si animals, in toats bogstia, varietatea si splendoarea ei, nu poate lipsi.
Femeia devine stspana acestui univers, ea fertilizeazs acest univers in care bsrbatul devine sub influenta pozitivs a femeii un luptstor si un demiurg (Mireasa, Cssnicie, Mirele).
Urmsrind Poezia jocului, a boabei si a fsramei observsm cs Tudor Arghezi continus traditia lui Emil Girleanu si a lui George Topirceanu in descrierea universului msrunt, al vietuitoarelor fsrs cuvant. Nicsieri ca pans la el lumea vietuitoarelor fsrs cuvant, de la gazele minuscule, la felurimea psssrilor (cocosi, randunele, vrsbii, lsstuni, etc.) si patrupedelor casnice (vaci, msgari, iezi, purcei, cstei, pisici, etc.) n-a cspstat un contur mai unitar si mai complex zeitatea umans, in cele mai felurite ipostaze, de la copil pans la matur. Poetul se coboars pans la dimensiunea ludics a vietii. Din toats aceasts poezie (Cantec de adormit Mitura, Versuri de sears, Buruieni, Msrtisoare, Cartea cu jucsrii, Copilsresti, Prisaca ), reiese gingssie, inocents, prospetime si delicatete. Universul e msrunt, atitudinea e de joc, dar mestesugul poetului e neintrecut si metafora se insinueazs firesc in text pentru a sublinia cs esentele cele mari ale vietii exists si in lumea msrunts de cele mai multe ori adevsrate si mai convingstoare ,in orice caz statornice, decat in lumea gravs a oamenilor.