ipostazele focului in
"harap-alb"
Focul de-a lungul timpului
a fost judecat ,inteles si interpretat in mai multe feluri.Diferitele ipostaze
ale focului determina nasterea unor supozitii privind geneza si continuitatea lui in
decursul veacului.Aceste ipostaze pornesc inca de la descoperirea notiunii elementare de foc si utilizarea lui
la modul propriu si pana la crearea unei simbolistici capabile sa explice
contributia focului in anumite situatii.
Unul din cele
patru elemente fundamentale (apa, aer, pamant, foc),el este simbolul unei
arderi vii, a sudului,a inimii, a verii, a unei pasiuni nedomolite, a unei
iubiri patimase, a iadului si a vietii vesnice de apoi, etc.Dumnezeu apare sub
ipostaza focului pe
pamant fie ca o tufa in flacari,sau ca un rug nestins,ori, asa cum povesteste
Scriptura ca un munte in flacari:"Iar muntele Sinai fumega tot ca se pogorase
Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum,ca fumul dintr-un cuptor,si
tot muntele se cutremura
puternic."Aceste intamplari releva faptul ca D-zeu a lasat foc pe pamant dar
asta nu impiedica cuvantul sa aiba si un simbol negativ,distrugator,atunci cand
se spune ca in Iad, pacatosii,isi vor ispasi pacatele in "focul cel vesnic".
Fie bun ,tamaduitor,purificator sau rau,distrugator,
focul este un element-simbol des intalnit in creatii literare.
Una din aceste opere in care este
intalnit simbolul focului este "Harap-Alb" de ion creanga.El apare de mai multe
ori pe parcursul
textului sub diferite ipostaze."Povestea lui Harap-Alb" infatiseaza peripetiile
unui fecior de imparat de la o margine a lumii plecat la unchiul sau,tot
imparat,la cealalta margine si de acolo la imparatul Ros pentru a aduce pe fata
acestuia si a se casatori
cu ea.Harap-Alb parcurge un drum
initiatic pt a-si atinge telul.El nu poate pleca pana ce nu obtine
"hainele,armele si calui lui tatane-sau" din tinerete.Aceste obiecte ii sunt
vestite de o batrana ninevoitoare si ele devin accesorii obligatorii ce reinnoada legatura cu
trecutul,intemeiaza experienta eroului pe o traditie,caci ele sunt investite cu
puteri magice si au origini divine.
Sfanta duminica vine in ajutorul lui
Harap-Alb dupa ce-i verifica milostenia si bunatatea sufletului.Ea este trimisa lui D-zeu pe
pamant,reprezentand un foc al Domnului.Acest sens desprins din experienta
focului din Biblie,focul purgatoriu, focul prometeic alal culturii sau
intelectului si focul pasiunii.Asemeni lui Zeus si Jupiter,Dumnezeul Vechiului
Testament trimite
"foc din cer de la Domnul" legandu-l de
un simbol care intretine arderea focului creatiei.Batrana binevoitoare este
arsa de focul credintei.
Una din aparitiile focului este sub
forma jaraticului ca proba pentru descoperirea adevaratului cal din tinerete al
tatalui sau.Carbunele arzand in foc mocnit nu poate fi digerat decat de un cal
ce capata puteri magice.Rolul focului in aceasta ipostaza este de diferentiere
si selectie. Calul inzestrat cu puteri supranaturale are capacitatea de a zbura "ca fulgerul" aceasta
proprietate legandu-se de sensul focului.Fulgerul este una din formele sub care
focul vine pe pamant.El este fie deosebit prin infatisarea sa electrificata,fie
prin puterea imediatei arderi,ucideri prin electrocutare.Sensul fulgerului de care aminteste
creanga este acela de viteza,de tulburare nu indelungata a cerului si a naturii
sale obisnuite.
Dupa ce dobandeste darurile sacre
el porneste la drum si trece cu bine peste proba tatalui.Acesta ii pune in
vedere faptul ca ar
trebui sa se fereasca in drumul sau de doua persoane cu o influenta
negativa:Omul Ros si Spanul.
Primul intalnit este Spanul in
care arde focul puterii,el se foloseste de inselaciuni si viclenie pentru a
obtine controlul unei imparatii si a o guverna.Spanul este un stigmatizat,tipul impostorului crud si misel
in care dainuie un foc aspru al raului pe care il si simbolizeaza.Dupa ce preia
locul fiului de imparat si il boteaza pe acesta Harap-Alb,in scopul
descotorosirii de acest ultim impediment in calea puterii absolute,Spanul il supune pe
fecior la trei probe:prima este cea de a-i aduce salate din gradina ursului,a
doua de a-i aduce capul cu pielea unui cerb batut in nestemate si a treia
capturarea si aducerea fetei imparatului Ros.Harap-Alb le va duce la capat pe toate cu succes.
O alta ipostaza a focului se
poate observa in fragmentul rezumat mai sus.Pietrele scumpe cu care era
impodobit cerbul fac parte din imagini ale focului care se amesteca cu imagini
ale stralucirii gasite
in text si in cazul elementelor din enumeratia:
"De la nouri catra soare,
Printre nouri si luceferi,
Stele mandre lucitoare."
Toate aceste imagini vizuale au in jurul lor o vraja
creata in primul rand de luminozitatea obtinuta prin scanteiere;soarele fiind un astru
incandescent,iar luna,stelele fiind elemente cosmogonice cu o anumita
stralucire.Pietrele pretioase aflate pe pielea animalului pareau,din
departare,"sul de raze scanteietoare",ce luminau mai tare,"de li fura vederile".
Dupa indepliniea acestor probe el pleaca el pleaca in cautarea fetei
imparatului Ros.Oropsit de gandul ca toate relele s-au strans deasupra capului
sau el rosteste:"fa-ma mama cu noroc /si macar m-arunca-n foc".Pentru a ajunge
undeva omul trebuie
sa se lupte cu tot potrivnicul ce-i iese in cale,sa treaca peste obstacole,sa
se avante in "valurile vietii".Probele intalnite pe traiectoria unei vieti
omenesti sunt si de apa si de foc.Ironia acestei zicatori prezentarea vietii
din doi poli opusi:nasterea
si moartea.Nasterea este facerea,iar moartea este focul cel vesnic rezumat la o pierdere de sine.
Daca tot nu esti binecuvantat cu noroc,de ce sa mai traiesti ar fi
intrebarea formulata indirect.Focul de aici nu prezinta moartea in multiplele ei
sensuri ci marcheaza o eventuala disparitie dintre cei vii in cazul in care
nimic nu te indeamna sa traiesti.Ideea este ca focul ucide.
Focul este prezent si in simbolul Diavoluluice apare evocat frecvent in
iltima parte a
acestui fragment.Dracul,iadul sunt corespondente ale focului,ale culorii rosii
raspandite de el,ale infernului.Este vorba despre o substanta fundamentala a
unei lumi semnificative despre ambiguitatea limbilor de foc din cazanele
iadului,este vorba
despre ipostazele focului in existenta umana si a spiritului in
Rai,Purgatoriu(la catolici) si Iad.
Imparatul Ros este un buclucas,un om rau dusmanos,manat de focul
maniei-cand petitorii nedemni ii cer mana fetei- si al mandriei cand realizeaza ca fata sa era
poate cea mai ravnita din tinut.In acelasi timp ea reprezenta si imposibilul
care nu pute fi atins.Numele nu este ales la nimereala ci evidentiaza trasatura
lui de baza,adica culoarea rosie,culoarea focului.Avand in vedere ca in literatura latina si greaca
veche focul arde intretinut fiind de mandrie si manie putem spune ca intreaga
figura a imparatului Ros mocnea.Acest
simbol ca reprezentand sentimentul de manie , de suparare apare si in Biblie la
"Facere": "Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la
Domnul".Apare focul sub forma de pedeapsa si intr-un mod asemanator planuia si
imparatul sa-si rezolve divergentele cu petitorii.Spun petitorii pentru ca
alaturi de Harap-Alb mai erau acum cateva personaje ciudate:Geril,Flamanzila,Setila, Ochila,
Pasari-Lati-Lungila.
Singurul care interactioneaza in mod
direct cu focul este Gerila,o dihanie de om care ,la poalele unui codru
se"parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci stiga cat il tinea
gura, ca moare de frig".Aceasta plasmuire a naturii isi intarest prezenta pe
drumul sau alaturi de Harap-Alb, printr-o infatisare apocaliptica daruita la
tot ce-l inconjura pentru ca"toata suflarea si faptura de primprejur ii tinea hangul: vantul gemea ca
un nebun,copacii di padure se vaicareau ,petrele tipau, vreascurile tiuiau si
chiar lemnele de pe foc pocneau de ger".Rolul focului aici este acela de a
dezmorti,de a incalzi.Focul insa se loveste de un impediment,Gerila, care desi adora calitatea lui de
a incalzi nu reuseste sa mentina nici un foc aprins terminand prin a le stinge
pe toate prin gerul pe care il are in interiorul sau.Tartorul Gerila raspandea
un foc de ger si Harap-Alb vazand ca omului nu i-ar strica sa se incalzeasca ii propune sa vina cu
el pentru a se mai dezmorti.
Una din probele la care este supus Harap-Alb de Omul Ros este scena
cuptorului.Protagonistul acestei scene este Gerila.Casa in care trebuiau sa
inopteze era incalzita
de un foc mare de dedesub si era construita din arama.Se urmarea carbonizarea
petitorilor care aici este sinonima cu distrugerea,una din doua alte focuri ale
lumii-inafara de focurile fundamentale "agni","indra" si "syria"-.Aspectul
distrugator al focului
comporta evident si un aspect negativ si
se stie ca a stapani focul este o functie diabolica.
O alta proba la care este
prezent focul este cea in care trebuie despartite boabele de mac de cele de
nisip.Pentru a primi ajutorul furnicilor Harap-Alb scapara si
aprinde o aripa de furnica primita in dar.Focul acesta are rol de
semnalizare,el atentioneaza insectele care vin in ajutorul lui.
Cand realizeaza ca
trebuie sa-i dea fata ochii Omului Ros "ii scanteieaza in cap de ciuda" dandu-si arama
pe fata si aratandu-si caracterul irascibil si manios.Focurile maniei sunt
asemenea focurilor dragostei.
La intoarcerea in
regatul imparatului Verde apare focul pasiunii care naste iubire intre cei
doi.Harap-Alb era
"nebun de dragostea ei,cai era boboc din luna lui mai scaldat in roua
diminetii,dezmierdat de cele dintai raze de soare,leganat de adierea vantului
si neatins de ochii fluturilor.Sau cum s-ar mai zice la noi in taraneste era
frumoasa de mama focului".Focul
este element suprem,fara seaman,unic,enigmatic,deosebit.O expresie latina
"ferrum flaminque"(fier si flacara) inseamna distrugere totala;focul poate
simboliza pasiunea de orice natura,orice inflamare a simtirii, chiar a vietii
omenesti insesi.Focul
este un dar real, crucial pentru adevarata viata omeneasca cat si o sinecdota.
Frumusetea deosebita a fetei de imparat este subliniata prin
metaforele"la soare te puteai uita dar la dansa ba" si"era frumoasa de mama
focului".Frumusetea poate fi divina sau demonica.In acest caz, ea arde intr-un foc purificator
care o divinizeaza si ii concretizeaza puritatea.
Supunerea fata de span il
obliga pe Harap-Alb sa-si reprime sentimentele pana ce va fi eliberat din
robie.El este dator
stapanului "sa treaca chiar si-n foc" pentru a-l sluji.Parjolit de flacarile
dragostei,reprezentand un foc interior el trebuie sa treaca si peste acest
obstacol pentru a arata supunere suprema:sacrificiul vietii.
De cateva ori in text apare asfintitul
soarelui ca moment prielnic sau edificator unei intamplari.Amurgul este de
culoare rosie,sangerie, asemanatoare focului.Atunci cand Harap-Alb este rapus
de Span el trece ptin chinurile mortii(Purgatoriul) de unde este readus printre vii de farmazoana(fata
imparatuluiRos) prin apa vie.Calul il va rapune pe Span daruindu-i un loc de
veci in iadul pacatosilor ca simbol al invingerii Raului de catre Bine.E un
lucru stiut comun ca Iadul e plin de foc,dar merita notat ca el este cel mai bine celebrat in infernul
lui Dante,el nu este invapaiat in centrul sau;e rece ca gheata pentru ca
pacatele cele mai mari de care este raspunzator si Spanul,sunt impasibile.
Cei doi se unesc si
vor trai fericiti pana la adanci batraneti dupa ce Harap-Alb este binecuvantat cu o a treia
viata(prima este nasterea lui de drept,a doua
este botezul Spanului, a treia este readucerea la viata.
Cand scriitorii de
oriunde din lume sunt preocupati de simboluri asemeni focului se nasc capodopere asemeni "Povestii lui
Harap-Alb" de Ion Creanga cu o continua preocupare pentru prezervarea unor
motive care tin de traditie,folclor dar si de viata contemporana cu care ne
confruntam zi de zi.
Semnificatiile simbolice ale
focului in literatura sunt la fel de numeroase ca si formele pe care le ia o
flacara,mereu schimbatoare.Focul este interpretat si perceput ca substanta
fundamentala a lumii,"focul heraclic".Alimentat de sute de de mii de ani focul
naturii continua sa
arda in divagatiile unui foc sacru.Focurile se gasesc pe pamant ,in Rai, in Iad
si in Purgatoriu;ele aduc viata si moartea; limbile focului pot ucide prin
arderea definitiva.
Agache Andra Beatrice- clasaXu2