Mihai Eminescu: Luceafarul Reprezinta un moment de maxima elevaþie a lirismului eminescian; este capodopera eminesciana, o admirabila sinteza a temelor ºi motivelor, atitudinilor poetice eminesciene. Criticii literari vad in Luceafarul o cheie de bolta a universului poetic eminescian. Intalnim toate marile teme, motive ale creaþiei marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul, titanul, filozofia, cadrul nopturn, elementul neptunic. Luceafarul ramane un model de depaºire al gandirii mitice prin gandire filozofica. 15484gvv32fzn8q Pornind de la un basm popular, Mihai Eminescu investeºte materialul folcloric cu idei filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) ºi realizeaza un poem alegoric pe tema soartei nefericite a geniului. A fost publicat in 1883 in Almanahul Societaþii Academice Social-Literare, Romania Juna. Geneza poemului Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular, Fata in gradina de aur, basm cules de germanul Kenish in timpul unei calatorii in Muntenia, in 1861. vz484g5132fzzn In basm era vorba despre o tanara fata de-mparat, inchisa de tatal ei intr-un castel. Un zmeu se indragosteºte de ea, dar fata il respinge speriata de nemurirea lui. In cele din urma fata de-mparat ii cere zmeului sa devina muritor. Zmeul se duce la demiurg ºi-i cere sa devina muritor, dar este refuzat. In acest timp fata de-mparat se indragosteºte de un fecior de-mparat cu care fuge-n lume. Zmeul se razbuna pravalind o stanca pe fata de-mparat. Tanarul moare ºi el de durere. Mihai Eminescu nu s-a mulþumit sa versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui proces de abstractizare ºi de spiritualizare. A regandit ºi a modificat personajele ºi semnificaþiile creaþiei populare. Zmeul din forþa raului a devenit prin imobilizari repetate Hyperion, simbol al genuilui; fata de imparat a trecut ºi ea printr-un proces de spiritualizare pentru a corespunde aspiraþiilor lui Hyperion. Fiul de imparat a devenit Catalin, simbolul omului obiºnuit; demiurgul a devenit o proiecþie abstracta, Creatorul. Principala modificare se refera insa la suprimarea razbunarii. Hyperion nu se mai razbuna, ca zmeul din basm, pentru ca razbunarea nu se potriveºte cu esenþa sa superioara. Intre 1870-1872 Mihai Eminescu elaboreaza prima varianta a poemului – care se termina cu blestemul zeului: Un chin s-aveþi: de-a nu muri de-odata! Dupa 1880 elaboreaza inca cinci variante a poemului. Alaturi de izvoarele folclorice ºi motivul Zburatorului, Fata din gradina de aur ºi Miran ºi frumoasa fara carp Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice: concepþia despre geniu a lui Schopenhauer, elemente din filozofia lui Kant ºi Hoegel, izvoare mitologice: mitologia greaca, indiana ºi creºtina, izvoare biografice: propria sa experienþa de viaþa. Depaºind schemele basmului popular Mihai Eminescu realizeaza intr-o forma rafinata de o simplitate clasica o dezbatere cu profunde implicaþii filozofice asupra condiþia omului de geniu. Referindu-se la sensul poemului sau, Mihai Eminescu preciza intr-o nota pe manuscris: In descrierea unui voiaj in þarile romane, germanul Kunish povesteºte leganda Luceafarului. Aceasta este povestea, iar inþelesul alegoric i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaºte nici moarte, ºi numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Poemul incepe cu formula tradiþionala a basmului popular, din plasarea intr-un timp mitic, nedeterminat: A fost odata ca-n poveºti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparateºti, O prea frumoasa fata. Fata de imparat este definita prin atributele unicitaþii: ªi era una la parinþi, ªi mandra-n toate cele, Cum e fecioara intre sfinþi, ªi luna intre stele. Urmeaza prezentarea idilei dintre fata de imparat ºi luceafar. Luceafarul ii apare fetei in vis: Caci o urma adanc in vis, Iar ea vorbind cu el in somn, avand semnificaþia unui vis erotic. La chemarea fetei Luceafarul se intrupeaza de doua ori: Cobori in jos luceafar bland, Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa ºi in gand, ªi viaþa-mi lumineaza Prima intrupare este angelica, raspandind in jur o senzaþie de frig, de raceala, de glacialitate: Parea un tanar Voievod, Cu par de aur moale, Un vanat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale […] Iar umbra feþei stravezii E alba ca de ceara – Un mort frumos cu ochii vii Ce scanteie-n afara. Aceasta intrupare a luat naºtere din combinarea elementului cosmic (cerul) cu elementul neptunic (marea). Chemarea erotica a luceafarului nu este numai expresia dorinþei, a instinctului erotic, din perspectiva dialecticii lui Hoegel, chemarea luceafarului exprima o sete de autocunoaºtere, dorinþa lui Hyperion de a ajunge la sine insuºi prin reflectarea intr-o alta fiinþa. Raspunsul fetei exprima nepotrivirea fundamentala dintre cei doi: ea nu-i urmeaza nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu poate: Strain la vorba ºi la port, Luceºti fara de viaþa, Caci eu sunt vie, tu eºti mort, ªi ochiul tau ma-ngheaþa La chemarea repetata a fetei de imparat, luceafarul se intrupeaza a doua oara. Aceasta intrupare este demonica, raspandand in jur lumina ºi caldura (simbolizand umanizarea). De data aceasta Hyperion s-a intrupat din Soare ºi Noapte: Pe negre vitele-i de par Corona-i arde pare, Venea plutind in adevar Scaldat in foc de soare Trecerea de la prima intrupare angelica la a doua intrupare demonica sugereaza intensificarea iubirii, o umanizare prin iubire a lui Hyperion. Dorind sa comunice prin iubire, oamenii obiºnuiþi, Hyperion se indreapta spre Creator pentru a-i cere dezlegarea de nemurire. Intr-un alt plan este prezentat Catalin, simbol al omului obiºnuit, comun. El este definit prin note etice negative: Viclean copil de casa, Baiat din flori ºi de pripas,/ Dar indrazneþ cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori/ De rumeni, bata-i vina. Prin aceste trasaturi (viclean, servil, origine joasa) Catalin este antiteza lui Hyperion, pentru el iubirea este numai o implinire a instinctului erotic, dovada iniþierea erotica a fetei de imparat. Fata de imparat –Catalina– este consþienta de inferioritatea lui Catalin: ªi-i zise-ncet: – Inca de mic Te cunoºteam pe tine, ªi guraliv ºi de nimic, Te-ai potrivi cu mine… Partea urmatoare cuprinde zborul luceafarului spre Creator –este un zbor simbolic, mental, avand semnificaþia ajungerii geniului la conºtiinþa sa de nemuritor. Zborul inseamna deci conºtientizarea de catre Hyperion a condiþiei sale superioarem geniale. Zborul are loc din finit in infinit: Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Parea un fulger ne-ntrerupt Ratacitor prin ele. Poetul valorifica in aceste versuri motivul popular al Zburatorului. Acesta este un zbor spre un vid cosmogonic, primar (golul dinaintea apariþiei vieþii): El zboara, gand purtat de dor, Pan’ piere totul, totul. Ca ºi in alte creaþii, Mihai Eminescu concepe acest vid cosmogonic ca fiind animat de voinþa de a trai a lui Schopenhauer: Nu e nimic ºi totuºi e O sete care-l soarbe, E un adanc asemenea Uitarii celei oarbe Ajuns la Creator, Hyperion ii cere sa devine muritor: Reia-mi al nemuririi nimb ªi focul din privire, ªi pentru toate da-mi in schimb O ora de iubire Setea de repaos a lui Hyperion inseamna ca el iºi simte condiþia intr-o veºnica miºcare. Se observa ºi aici influenþa dialecticii lui Hoegel: Din haos doamne-am aparut ªi m-aº intoarce in haos… ªi din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos Raspunsul Creatorului pune-n opoziþie doua lumi total diferite: aceea a oamenilor, supusa trecerii, zadarniciei ºi morþii ºi aceea a elementelor cosmice, veºnice, eterne: Ei numai doar dureaza-n vant Deºerte idealuri Caci toþi se nasc spre a muri ªi mor spre a se naºte
Noi nu avem nici timp, nici loc, ªi nu cunoaºtem moarte Creatorul ii demonstreaza lui Hyperion ca el trebuie sa ramane ceea ce este, pentru ca face parte dintr-un sistem al elementelor veºnice. Modificare unui singur element ar duce la prabuºirea intregului sistem. Transformandu-l pe Hyperion in muritor, Creatorul s-ar nega pe el insuºi: Iþi dau catarg langa catarg, Oºtiri spre a strabate Pamantu-n lung ºi marea-n larg, Dar moartea nu se poate Ultimul argument al Creatorului este ceea ce se petrece pe pamant: Catalina raspunde iubirii lui Catalin, gasandu-ºi implinirea in condiþia terestra. Poetul creeaza un cadru nopturn, care cuprinde elemente specifice ale peisajului eminescian. Intalnim ºi aici corespondenþa perfecta dintre sentimentul iubirii ºi sentimentul naturii: Caci este sara-n asfinþit ªi noaptea o sa-nceapa; Rasare luna liniºtit ªi tremurand din apa In faþa adevarului dureros luceafarul nu se razbuna, ci iºi gaseºte consolarea (nu fericirea) in propria sa esenþa nemuritoare. Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obiºnuiþi, dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o inþelegere superioara a condiþiei sale de geniu nemuritor, contempland lumea in dialectica relativului cu absolutul: Ce-þi pasa þie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor ºi rece Versurile exprima amaraciunea, dezamagirea omului superior, neanþeles de oamenii obiºnuiþi. Conjuncþia adversativa ci exprima opoziþia fundamentala dintre geniu ºi oamenii obiºnuiþi. Nemuritor ºi rece sugereaza insingurarea orgolioasa (mandra) a geniului. Se observa-n poem o trecere a lui Hyperion prin mai multe ipostaze: ipostaza demonului indragostit, capabil de orice sacrificiu pentru o ora de iubire ipostaza titanului razvratit impotriva condiþiei sale ipostaza geniului capabil de o inþelegere profunda a condiþiei sale Intregul poem este construit pe opoziþia fundamentala terestru-cosmic, vizibila la toate nivelele. Astfel poemul este alcatuit din patru parþi simetrice construite fie pe interferenþa, fie pe separarea celor doua planuri. Primul plan cuprinde idila dintre fata de imparat ºi Hyperion, fiind construita pe interferenþa celor doua planuri. Partea a doua care cuprinde prezentarea lui Catalin este construita numai pe dimensiunea terestra. Partea a treia care cuprinde zborul luceafarului ºi dialogul cu Creatorul este construita numai pe dimensiunea cosmica. Ultima parte este construita pe interferenþa celor doua planuri. Interferenþa terestru-cosmic defineºte chiar personajele: Catalina este o fiinþa umana cu aspiraþii cosmice, iar Hyperion este un astru cu aspiraþii umane. Opoziþia terestru-cosmic este marcata ºi stilistic; luceafarul vorbeºte de sfera mea, reia-mi al nemuririi nimb, greul negrei veºnicii definindu-se astfel condiþia superioara, geniala. In contrast, Catalin, folosind o exprimare familiara þi-aº arata din bob in bob amorul sau stai cu biniºorul iºi defineºte condiþia joasa, obiºnuita, comuna. Luceafarul se dovedeºte a fi o construcþie complexa, bazata pe imbinarea elementelor clasice ºi romantice, cu predominarea elementelor romantice. Clasica este perfecþiunea formei, construcþia simetrica, rafinamentul ºi simplitatea exprimarii artistice. De clasicism þine ºi dilema lui Hyperion, care trebuie sa aleaga intre iubirea pentru o fiinþa pamanteana ºi datoria de a ramane ceea ce este. Elemente romantice: tema geniului neanþeles, a demonului indragostit, a titanului razvratit impotriva condiþiei sale, legatura stransa intre iubire ºi natura, cadrul nopturn, setea de absolut, elementul cosmic, inspiraþia folclorica, intensitatea sentimentelor. In structura poemului exista elemente care aparþin celor trei genuri litarare: liric, epic ºi dramatic. Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar ºi din prezenþa unor specii aparþinand genului liric: pastelul terestru ºi cosmic, meditaþia ºi elegia. In ceea ce priveºte genul dramatic, trebuie sa distingem intre aspectul tehnic al termenului ºi cel conþinutistic; ca tehnica dramatica, poemul este alcatuit din mai multe scene in care modalitatea esenþiala de exprimare este dialogul – din punctul de vedere al conþinutului, vorbim de framantarile dramatice ale personajelor intre ceea ce sunt ele-n realitate ºi ceea ce vor sa fie. De genul epic aparþine schema epica, caracterul narativ al poemului. Asemenea intregii creaþii eminesciene, ºi acest poem are un substrat filozofic: problema geniului este tratata conform filozofiei lui Schopenhauer, dar poetul intervine creator in concepþia filozofului german, inzestrandu-ºi personaul cu o extraordinara capacitate afectiva; zborul luceafarului ºi descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filozofice; Mihai Eminescu imbina o concepþie statica despre lume specifica filozofiei indiene cu concepþia dialectica a lui Hoegel; setea de iubire a geniului este tratata ºi ea prin concepþia filozofica a lui Hoegel ca o dorinþa a geniului de a ajunge la sine insuºi prin reflectarea in alta fiinþa. Alaturi de creaþia populara romaneasca poetul a folosit ºi sugestii din mitologia antica: Hyperion –ca origine ºi atitudine– este preluat din mitlogia antica; Creatorul, cele doua intrupari din elemente eterne trimit tot la mitologia antica. Particularitaþi de stil Limpezimea clasica – a fost obþinuta printr-un proces de scuturare a podoabelor stilistice (Tudor Vianu). Poetul renunþa la ornamentele bogate obþinand o expresie poetica de o mare simplitate ºi rafinament. A eliminat din descrierea iniþiala a fetei epitetul ornant luminoasa precum ºi metaforele botanice un ghiocel de fata, zoologice o pasare de fata, acceptand la urma forma cea mai simpla a superlaivului popular o prea frumoasa fata. A folosit adjective mai puþine pentru a nu incarca textul cu elemente descriptive: in 392 de versuri apar numai 89 de adjective. Exprimare gnomica, aforistica – este o expresie care conþine maxime, sentinþe, formulate in chip memorabil. Purtarea limbajului – Mihai Eminescu valorifica mai ales fondul romanesc de cuvinte, integrand in text expresii ºi construcþii populare; foloseºte foarte puþine neologisme: demon, himeric, idel, palat.
