Verbul este partea de vorbire care exprima :
● Existenta- a fi, a exista
E loc la soare pentru toti.
● Starea- a sta, a sedea
Sta ca oul in cui.
● Necesitatea- a trebui, a necesita
Trebuie sa-ndoi copacul cat e tanar.
● Posibilitatea- a putea
Nimeni nu poate sti cat de adanca e boarta sarpelui.
● Posesia- a avea, a poseda
Are cap si n-are minte.
Dorinta- a vrea, a dori
De vrei sa mananci paine, nu-ti bate joc de tarate.
1.Verbele predicative- au inteles de sine statator si pot forma singure un predicat verbal cand se afla la un mod personal. Majoritatea verbelor din limba ramana sunt predicative.
●Mincinosul cand spune adevarul se imbolanveste.
●Du-te unde a dus surdul roata.
Verbele predicative isi pastreaza aceasta insusire indifferent de modul la care se afla.
2.Verbele nepredicative- nu au inteles de sine statator si nu pot forma singure un predicat verbal, ci impreuna cu alte cuvinte. Sunt nepredicative verbele copulative si verbele auxiliare.
a. Verbele copulative-formeaza predicat nominal impreuna cu o alta parte de vorbire cu functie de nume predicativ.
Din categoria verbelor copulative fac parte: a fi, a deveni, a iesi, a ramane, a ajunge,
a se face, a parea, a insemna, a se naste, a se chema, a se numi.
●E destept ca oaia cu jug.
Verbul copulativ face legatura intre numele predicative si subiect.
●Moartea lupului e sanatatea oilor.
b. Verbele auxiliare- ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, dar si a diatezei pasive. Sunt auxiliare verbele :
-a avea, a fi, a vrea.
Verbul auxiliar a avea intra in structura urmatoarelor forme verbale:
● Modul indicativ , timpurile perfect compus si viitor popular:
Am platit datoria si tot dator am ramas
Ai sa gresesti drumul.
●Modul condotional-optativ, timpurile prezent si perfect;
-Ar prind peste dar n-are undita.
-As fi ales alta solutie.
Verbul a fi se foloseste la formarea urmatoarelor timpuri:
●viitor anterior(indicativ
●perfect(conjuctiv)
●perfect(conditional-optativ)
●perfect(infinitiv)
Toate timpurile si modurile diatezei pasive:
-prezent;
-imperfect;
-perfect simplu;
-perfect compus;
-mai mult ca perfect;
-viitor.
● In sange se preface datina.
● Copiii si nebunii spun adevarul.
● Cara apa-n Dunare.
Verbele unipersonale au forme doar pentru persoana a III-a si exprima actiuni atribute unor fenomene ale naturii, pasari, animale, planete:
a miorlai, a necheza, a rasari:
● Soarele a apus de mult.
● Cainele latra cu furie.
Verbele impersonale autorul actiunii nu poate fi identificat, actiunea nu este facuta de o persoana, au forma numai pentru persoana a III-a singular: a trebui, a se cuveni, a se innopta, a tuna, a fulgera.
● Vara se innopteaza tarziu.
● Ploua de trei zile.
De cele mai multe ori dupa verbele impersonale urmeaa, in structura frazelor, o subiectiva:
● Deseori se intampla / sa-i vezi in parc/.
● Parea / ca-n somn un inger ar trece prin infern/.
Locutiuni verbale grupuri de cuvinte care au inteles unitar care au valoarea unui verb: a sta in cumpana, a baga in sperieti, a trage nadejde, a lua partea, etc.
Intr-o locutiune verbala este obligatorie prezenta unui verb. Acesta are rorul gramatical de a indica persoana, modul, timpul, numarul constructiei.
● Adu-ti aminte ca esti om!
Verbele tranzitive cele care pt avea complement direct: a auzi, a gasi, a canta, a prelungi etc.
Daca intr-o propozitia nu apare un complement direct se poate verifica caracterul tranzitiv al verbului prin adaugarea unui atsfel de complement.
● Pentru un cui pierzi o potcoava.
Unele verbe sunt dublu tranzitive adica au doua complemente directe.
Verbele intranzitive cele care nu pot avea un complement direct.
Se uita soarele indarat, se strica vremea.
Din aceasta categorie fac parte:
-Verbele copulative
● A devenit de necunoscut.
-Verbele de miscare
● Trenul pleaca la ora fixa.
-Verbele la diateza refexiva
● Se tine ca nevoia de om.
-Verbele la diateza pasiva
● E stiut de mult ca om harnic.
-Verbele impersonale
● Vara tuna si fulgera la munte.
Atentie! Exista verbe care pot fi tranzitive, dar si intranzitive, in functie de context. In aceste cazuri si sensul lexical capata nuante diferite:
● Pleaca in vacanta. (intranzitiv- merge)
● Pleaca capul de rusine. (tranzitiv- apleaca, lasa)
● In fiecare dimineata alearga pe stadion. (intranzitiv- fuge)
● L-am alergat prin tot cartierul. (tranzitiv- am urmarit)
Valorile verbului pot fi;
-verb prdicativ
-verb copulativ
-verb auxiliar
Conjugarile verbelor
Dupa terminatiile pe care le au verbele la infinitiv, acestea se grupeaza in partu conjugari:
-Conjugarea I: -a: a tatona, a vindeca
-Conjugarea a II-a: -ea: a parea, a sedea
-Conjugarea a III-a: -e: a scrie, a duce
-Conjugarea a IV-a: -i,i: a veni, a primi, a hotari.
Diatezele verbeleor:
Diatezele sunt forme pe care le iau verbele pentru a arata raportul dintre actiunea pe care o exprima si subiectul gramatical.
● Diateza activa
● Diateza reflexiva
● Diateza pasiva
Modurile si timpurile verbelor
Modul este forma pe care i ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea: reala, posibila, conditionala, poruncita.
Timpul este categoria gramaticala care arata cand se realizeaza actiunea in raport cu momentul vorbirii.
1. Modul indicativ
● Prezent
● Imperfect
● Perfect simplu
● Perfect compus
● Mai mult ca perfectul
● Viitorul
● Viitorul anterior.
2. Modul conjunctiv
3. Modul conditional - optativ
4. Modul imperativ
Modul Infinitiv
Modul Participiu
Modul Gerunziu
Modul Supin
