Popa tanda
- povestirea pe momentele subiectului -
Expozitiunea
Situatia initiala ii face cititorului cunostinta cu personajele si locul actiunii. Aflam astfel ca parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani, ajuns preot in acelashi sat. Autorul face o sumara prezentare a personajului, care ``vorbea drept si cumpanit, ca si cand ar fi citit din carte` Totodata, era un bun gospodar, priceput si strangator: ``strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine su pentru altii``. Singurul defect al preotului este felul prea direct si prea deschis de a le spune oamenilor parerea despre ei, lucru care ii supara pe multi dintre sateni.
Intriga
Nemultumiti de aceasta comportare a preotului, satenii au intervenit la protopop pentru a-l muta din Butucani pe parintele Trandafir. Asa se face ca acesta a ajuns preot in satul Saraceni, asezat pe Valea Seaca.
Desfasurarea actiunii
Stabilit aici, preotul a constantat saracia dezolanta a asezarii, dar si lenea grozava a oamenilor, care nu se oboseau sa schimbe situatia. Casele erau darapanate, garduri nu existau, insasi biserica era o cladire ciudata, mai mult o ingramadire de trunchiuri putrezite si de barne, prin care sufla vantul si bateau ploile. Nici un preot nu statuse acolo mai mult de trei zile. Parintele Trandafir era si el afectat de saracia oamenilor, caci buna randuiala cere ca: ``popa face treaba satului, iar satul sa ingrijasca de traista popii``. De aceea, el isi propune sa schimbe aceasta stare de lucruri si le predica oamenilor in biserica despre binefacerile muncii. Oamenii asculta, aproba, dar in scurt timp renunta sa mai participe la slujbe. Vazand aceasta, parintele a adoptat alta tactica: a inceput sa mearga pe la casele oamenilor, sfatuindu-i cu vorba buna ce si cum sa faca, insa tot fara rezultat. Fara sa se dea batut preotul a recurs la ironie, apoi la batjocura si la ocara, insa tot degeaba.
Vremea a trecut si el a ajuns la disperare, caci zestrea preotesei se terminase si alta sursa de trai nu mai aveau, iar familia trebuia hranita si ingrijita.
Impins de nevoi, parintele se apuca de treaba: repara peretii casei, apoi acoperisul ingradeste curtea, cultiva gradina. Din impletitul nuielelor si vanzarea leselor scoate un castig bun, starnind mirarea satenilor, care il califica ``omul dracului``.
Punctul culminant
Munca a dat in scurt timp roade. Casa preotului era curata shi ingrijita, gradina plina de legume, de zarzavat si de porumb. Reusise chiar sa-si cumpere cai si trasura. Sarbatoarea Rusaliilor a venit cu veselie si daruri pentru toata familia, acum multumita si fericita.
Deznodamantul
Timpul a trecut, iar calatorul care trece pe acele meleaguri ramane uimit de infatisarea prospera a satului, cu case mari si gradini pline de pomi. Biserica cea noua are un turn sclipitor, iar preotul locuieste de asemenea intr-o casa mare, noua si aratoasa. Trei generatii traiesc acum in ea, in armonie si buna intelegere: batranul preot Trandafir cu preoteasa, fiica lor, Mariuca, cu sotul ei, Coste, preotul cel tanar, vecinul si tovarasul din copilarie, feciorul lui Marcu Florii Cucului. Copiii lor sunt incantarea bunicilor.
Acum, oamenii satului sunt mandri de preotul cel batran, care a ramas ``to verde, vessel si harnic`` si pe care-l binecuvanteaza cu orice prilej: ``Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu``.
