PORTRET (<fr.portrait)
Portretul este descrierea unei persoane, prin insusirea trasaturilor sale fizice si morale. Aceasta descriere se constituie, asadar, in portret fizic sau portret moral. Daca descrierea imbina trasaturi fizice si morale portretul este mixt. Urmarind modul in care este realizat portretul, mai putem deosebi: portretul concentrat , care se contureaza printr-o singura imagine a personajului, sau portretul in desfasurare, obtinut dintr-o succesiune de portrete.
Se mai poate vorbi de portret individual, atunci cand se insista asupra unei persoane anume si de portret generalizator, in care se contopesc trasaturile tipice ale unei categorii de persoane.
In leteratura romana, portretul a fost cultivat incepand cu opera cronicarilor, motiv care atesta calitatile literare ale acestor texte. Exemple: Gr. Ureche, Miron Costin, Ion Neculce."-cf. Dictionar de terminologie literara, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970
"Fost-au acest Stefan voda om nu mare de stat, manios si degrab' a varsa sange nevinovat; de multe ori la ospete omora fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenes si lucrul sau il stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester ; unde era nevoie insusi se vara, ca vazandu-l ai sai, san u indarapteze si pentru aceea rar razboi nu biruia si unde-l biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-se cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor."
(Grigore Ureche, Domnii Tarii Moldovei si viata lor)
Am citat primul portret literar al atat de cunoscutului domnitor Stefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche, portret care, de asemenea, poate fi considerat printre primele portrete din literatura noastra.
Istoria literara i-a retinut o buna parte din portrete drept model. Imaginea domnitorului este realizata ca intr-o gravura, remarcandu-se sobritatea trasaturilor, fara a fi evitate cele negative. De altfel, portretul debuteaza cu evocarea acestor trasaturi:"manios si degrab' a varsa sange nevinovat". Ele sunt prezentate in antiteza cu statura : "om nu mare de stat" fapt care accentueaza calitatile majore ale eroului : "om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stia a-l acoperi", bun strateg, conducator angajundu-se in lupta in fruntea ostirii sale, ca exemplu oferit combinatilor. Curajul, vointa, patriotismul sunt calitatile pe care cronicarul le remarca si carora se datoreaza indiscutabil victoriile lui Stefan, caci : "pentru aceea , rarrazboi nu biruia". Secretul acestor victorii sta in capacitatea misterioasa parca a domnitorului de a triumfa chiar atunci cand batalia era pierduta, ca o concretizare a ideii ca forta nu poate nicicand sa invinga spiritul : "si-unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se, cazut jos, se ridica deaspra biruitorilor".
Fragmentul citat ne reprezinta un portret mixt, dar in care predomina trasaturile morale. Autorul a ales doar o singura trasatura fizica, aceasta fiind reprezentativa-statura-despre cares-a amintit adesea in paginile care l-au evocat pe domnitor. In contrast cu statura, s-a nascut calificativul "cel Mare", devenind legendar ca insasi persoana.
Importanta randurilor pe care cronicarul le-a inchinat acestui domnitor s-a dovedit a fi cel mai mare decat autorul insasi, probabil, a banuit-o, caci aceste randuri au inspirit numeroase opere care au evocat personalitatea legendara a voievodului : Vasile Alecsandri, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, el insasi numit "Stefan cel Mare al literaturii noastre". (F.M.)
Bibliografie : Cornelia Chirita, Luminita Cocos, Livia Coanta-Nicolai, Nicolae Eftimie , Cristina Esianu; Dictionar de termini literari, cu aplicatii; Editura : "Orator" Bucuresti ; 2000.
