ESEU DESPRE PAHAR
Coplesita sub greutatea ideilor incerc sa-mi regasesc identitatea in prisma unui pahar.Se pare ca timpul,dorind sa-si pastreze ceva din vesnicie s-a grabit sa-si indese secundele.Dar asta nu impiedica razele Soarelui sa-i sarute marginile.Atingandu-l ma infior.De unde atata freamat in sufletul meu?Mi-e frica sa-i beau continutul.Poate acesta imi va ucide clocotul gandurilor,imi va ingheta simturile si ma voi trezi avand aceiasi ignoranta caracteristica altora.Ma voi trezi o imitatie a unei lumi in care banalitatea si nepasarea domnesc de prea mult timp.Sau,poate contine o licoare fermecata.Stropul de care are nevoie sufletul meu in drumul lui spre vindecare.Totul sta sub semnul intrebarii.Pun in balanta doua cuvinte:VIATA sau MOARTEA?
Am nevoie de amandoua dar acum trebuie sa aleg.Imi limpezesc privirea in pahar.Am invatat atatea din tacerea lui.Si totusi il intreb:'De ce taci?'As vrea sa aflu cine va triumfa in mine:MINCIUNA sau ADEVARUL? Imi dau seama ca spiritul meu ti-a soptit deja raspunsul.Insa taci,lasandu-ma sa-mi cuceresc singura dreptul la cunoastere.Acum tu esti cel ce tremura sub atingerea mea.Cel care se infioara privindu-ma.Mi-am eliberat sulfetul de intuneric si am lasat lumina cunoasterii sa-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibreaza sub strigatul biruintei:'Sunt libera.'
Acum,paharule,eu sunt cea care te intelege.Esti apasat sub greutatea continutului.INSA NU TE VOI ELIBERA.
Tie libertatea nu-ti ofera nimic.Gol,ai fi banal si transparent pentru ca intreaga ta valoare sta in continut.Iti multumesc ca taci.Uneori tacerea e cel mai pretios raspuns.Tacerea ta m-a ajutat sa ma identific in libertate,sa fac primii pasi spre identificarea totala,adunand in suflet pasiune,constiinta si adevar.
