In anul 780 traia in Dacia de atunci cel de-al 33-lea decheneu, pe nume Kesarion Breb. Intr-un manuscris al carui autor a fost profesorul Stamate, s-au consemnat viata, invatatura si povestirile lui Kesarion. Autorul primeste in cele din urma acest manuscris din partea profesorului al carui elev a fost chiar autorul. Profesorul considera lucrarea ca fiind o poveste de dragoste.
In acelasi an 780, preotul Zamolxis a decis ca trebuia sa fie schimbat cu cel de-al 33-lea. Acesta avea sa fie in cele din urma Kesarion Breb.
Preotul l-a ales, dar i-a incredintat o misiune care insemna ca Breb sa plece in Egipt. Misiunea era secreta, si obiectivele ei erau aflarea daca religia nou aparuta, crestinismul, era mai buna sau putea inlocui in vreun fel vechile legi. In aceeasi masura, Kesarion a plecat spre Bizant deoarece acesta din urma era sufletul crestinismului.
In calatoria sa de a indeplini misiunea, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin. Kesarion Breb a urmat apoi invataturile preotilor initiati in crestinism.
In anul 787, Kesarion impreuna cu slujitorul sau au plecat spre marele Bizant pentru a pune in aplicare planul batranului decheneu. In Bizant, Kesarion l-a cunoscut pe episcopul Platon care era foarte apreciat de Irina , imparateasa si mama lui Constantin.
Imparateasa Irina domnea in Bizant, unde reusise sa se faca foarte cunoscuta prin sustinerea de catre aceasta a crestinismului.ea a fost ascultata de popor si a stabilit crestinismul religia oficiala in teritoriu. Pe langa aceste lucruri, a reusit sa renoveze vechile biserici crestine precum si icoanele din acestea.
Localitatea incotro Kesarion si slujitorul lui se indreptau a fost Amnia. Pe drum ei au poposit la un han de unde au aflat de cuviosul Filaret. Acesta era cunoscut in intregul tinul pentru bunatatea dar si sfintenia acestuia. Kesarion avea de la episcopul Platon un dar pentru cuviosul Filaret zece magari incarcati cu grau. La vederea darului, Filaret si falimia lui s-au bucurat. Insa nu a durat mult bucuria deoarece casa a fost mai tarziu incarcata cu cersetori.
La casa lui Filaret, Kesarion a cunoscut-o pe Maria, nepoata lui Filaret careia i-a dat sa probeze conturul imparatesc, care i s-a potrivit perfect. Astfel Maria a fost dusa la palat spre a fi prezentata lui Constantin si Irina. Scopul era o intrecer intre fete pentru a deveni sotia lui Constantin. Astfel, la palat mai erau inca nouasprezece fete frumoase de vita nobila. Insa acest lucru nu a inpiedicat-o pe Maria de la Amnia sa castige, care, dupa un lung concurs, a reusit sa ajunga langa Constantin ca sotie.La nunta a participat, firesc, si familia Mariei care, in cele din urma s-au mutat la curtea inmarateasca.
Insa Constantin a fost necredincios sotiei sale dar si mamei dale impotriva careia a uneltit. Despre acest plan stia si Kesarion Breb care i-a povestit imparatesei Irina, aceasta inchizandu-l pe fiul ei si pedepsindu-l. La aflarea cestii varagii si paznicii s-au rasculat si au reusit sa-l elibereze pe Constantin care mai tarziu a fost incoronat inlocuind-o pe mama sa, Irina.
Constantin a renegat-o pe sotia lui, Maria, si s-a casatorit cu Teodota.
Maria a fost alungata in insula Principelor unde aceasta a fost obligata sa se prostitueze, timp in care bunicul ei a murit. Dar Maria a asistat numai la moartea si priveghiul bunicului ei pentru ca sotul ei nu i-a dat voie sa se duca si la priveghiul bunicii ei.
Dar in tot acest timp, in Bizant poporul aflase de nelegiuirile lui Constantin si l-au detronat in cele din urma.
Cand Kesarion Breb s-a intors in Dacia, Constantin geja il omorase pe episcopul Platon la fel ca si pe Alexie Moseles. Kesarion a aflat despre detronarea lui Constantin dintr-o scrisoare primita in Dacia. Scria cum ca fiului lui Irina i-a fost luat locul pe tron de catre mama sa care l-a pedepsit. In acest proces, Irina a fost ajutata de varangii si de popor. Astfel Irina a revenit pe tronul Bizantului, iar Maria a aflat toate acestea de la un sol trimis la manastirea unde aceasta traia.
Astfel Kesarion Breb devenise ultimul decheneu. El a iesit pentru a binecuvanta oamenii Daciei, despre care auzise de la slujitorul sau, Constantin , ca multi sustineau ideea ridicarii de manastiri crestine in Dacia dar ca se temeau de forta slujitorului lui Zamolxis.
