UMANISMUL - drumul spre umanizare

UMANISMUL

In Europa se dezvolta intre secolele XIV- XVI o ampla miscare cultural cunoscuta sub numele de Renastere. Redescoperind valorile culturale ale antichitatui greca-latine. Europa intra in aceste secole intr-un proces activ de renastere care sa caracterizat prin inflorirea stintelor si a astrelor prin mari inventii si descoperiri geografice.

Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista adica a pus in centrul preocuparilor omul. Ideea increderii in valoarea si posibilitatile lui de perfectionare, a luptat pentru egalitatea in drepturi a oamenilor, din aceasta cauza s-a vorbit despre renastere ca despre un cuvant umanist.

In tarile romanesti datorita nistor conditii mai vitrege,curentul umanist se dezvolta incepana cu secolul XVII cand apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latina. In ciuda acestei intarzieri se poate vorbi de o circumstanta a ideilor umaniste inca din secolul XV si al XVI-lea prin contactul permanent al tarilor romane cu tarile europene. Exista unele manifestari tipic romantice cum ar fi tendinta unor voievozi ca Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara de a edifica o cultura romana, de a dezvolta arhitectura, pictura si historografia(scrierea de cronici).In acelas sens trebuie subliniat faptul ca tarile romane se numara printre cele din centre ale tiparului din Europa.Incep sa se tipareasca la Targoviste primele carti de cult in limba slavona atat pentru romani cat si pentru popoarele slave vecine, ceea ce a avut profunde urmari asupra culturi est europene.

Specificul umanismului romane se cristalizeaza abia in secolul al XVII-lea prin activitatea si scrierile unor carturari ca: N. Milescu Spataru, cronicile lui Grigorie Ureche, Miron Costin si Ion Neculce urmati de D. Cantemir acesta din urma fiind cel mai important umanist roman. Iei au determinat in care se regasesc si insusiri ale acelui general european.

In istoria noastra principalele forme de cultura au fost: traducerea si tiparirea de texte religioase, publicarea cartilor populare "Alexandria" si "Esopia")scrierea de cronici (letopisetele).

Primele forme ale historiografiei au fost inscriptiile in limba slavona de pe prietele de mormant asezata de Stafan cel Mare in amintirea stramosilor sai in bisericile din Radauti si Putna. Cu aceste pietre s-a nascut ideea de a se consemna in scris anumite fapte istorice. Stefan cel Mare poate fi considerat chiar initiatorul si historiografiei noastre intru cat in timpul domniei lui a fost scrisa prima cronica cronica lui Stefan cel Mare).