Portretul ciobanului si a maicutei batrane
Portretul ciobanului.
Miorita a fost considerata cea mai frumoasa epopee pastorala din lume, un adevarat ,,bulgare de aur'' al literaturii populare romanesti. Ea a fost descoperita de Alecu Russo in muntii Vrancei si publicata de Vasile Alecsandri in volumul ,, Poezii populare''. Poezia a circulat prin toate regiunile tarii in peste 1.000 variante. Se considera ca balada ar porni de la un fapt real petrecut intre pastori sau de la un bocet. Balada are la baza obiceiul stravechi al transhumantei.
Ciobanul moldovean este unul dintre cei trei pastori tovarasi intr-ale pastoriei dar spre deosebire de ceilalti ,,E mai ortoman / C-are oi m-ai multe / Mandre si cornute / Si cai invatati / Si cani mai barbati'' lucru care sporeste invidia celorlalti doi. Sub aspect fizic el reprezinta un ideal de frumusete tinereasca si de o cuceritoare barbatie. Frumusetea sa tulbura si farmeca in acelasi timp. El este inalt ,,tras printr-un inel'' delicat, gingas si fermecator. Are fata alba ca spuma laptelui, mustata deasa precum spicul graului, parul si ochii negri precum spun versurile: ,,Mandru ciobanel / Tras printr-un inel / Fetisoara lui / Spuma laptelui /Mustacioara lui / Spicul graului / Perisorul lui / Pana corbului / Ochisorii lui / Mura campului''
Descrierea portretistica a ciobanului este de mare arta si realizata cu ajutorul unei expresii comparativ metaforice ai caror termeni denumesc elemente din natura. La aceste procedee artistice se adauga cele 5 diminutive ,,ciobanel'', ,,fetisoara'', ,,mustacioara'', ,,perisorul'', ,,ochisorii'' care sporesc gingasia si frumusetea ciobanului. Baciul apare asemenea unui Fat-Frumos al basmelor noastre populare. Insusirile fizice sunt prezentate direct si ele le presupun si pe cele morale deoarece frumusetea fizica este o completare a frumusetii morale. Toate insusirile fizice sunt prezentate direct prin gura mamei.
Ciobanul moldovean are devotament, dragoste si pasiune pentru munca zilnica. Este atasat de cainii sai credinciosi, de mioarele sale toate acestea explicand dorinta sa de a fi inmormantat ,,In strunga de oi / Sa fiu tot cu voi / In dosul stanii / Sa-mi aud canii''. De mioara sa nazdravana il leaga o prietenie omeneasca de aceea I se adreseaza cald si ocrotitor. Sentimentele dintre ei sunt reciproce, deoarece oita sufera cumplit la aflarea complotului pe care i-l dezvaluie ciobanului moldovean si il sfatuieste pe tanarul ei stapan sa-si ia masuri de aparare. Baciul moldovean este iubitor de frumos si sensibil. El doreste sa vesniceasca prin cantec si de aceea o roaga pe mioara sa-i puna la cap fluiere ce vor aminti celor ramasi de el: ,,Fluieras de fag / Mult zice cu drag / Fluieras de os / Mult zice duios / Fluieras de soc / Mult zice cu foc''. Totodata el se consoleaza cu gandul ca dupa moarte el va fi jelit de oile sale cu ,,lacrimi de sange''.
Ciobanelul moldovean nu este numai o fire sensibila ci si una meditativa. Inzes-trat cu o stapanire de sine iesita din comun si dovedind mult curaj, el nu se sperie de moarte si nu-si ia masuri de aparare in momentul in care afla despre complotul urzit impotriva sa. El mediteaza asupra posibilei morti si-si concepe moartea ca pe-o nunta cosmica. Astfel isi exprima atat dragostea fata de natura cat si conceptia sa asupra vietii si mortii, vazand ca moartea este o lege a firii, o trecere fireasca in elementele naturii vesnice.
Rostind ultima dorinta testamentara, baciul o roaga pe miorita sa pastreze secretul mortii pentru mama sa, vrand s-o crute de o mare durere sufleteasca. Respectul filial ajunge pana la veneratie, manifestandu-se printr-o dragoste duioasa si puternica pentru mama. Personajul este caracterizat prin caracterizare directa, facuta de mama sa in prezentarea insusirilor fizice. Acestora li se adauga o precizare directa autorului anonim referitoare la starea materiala a personajului, care este motivul invidiei celorlalti doi ciobani. Trasaturile morale ale personajului sunt realizate prin caracterizarea indirecta desprinsa din gesturi, fapte, atitudini si felul de a vorbi.
Prin toate aceste calitati deosebite personajul trezeste in sufletul autorului nu compasiunea (mila) ci admitatia si pretuirea deoarece el intruchipeaza insusirile alese ale omului din poper. Din portretul ciobanului razbate mai degraba un protest puternic, impotriva unei morti nedrepte, premature, nefiresti si de aceea absurde. Autorul anonim a reusit sa realizeze prin balada ,,Miorita'' capodopera literaturii noastre populare.
Portretul maicutei batrane
Darza, energica, hotarata isi cauta cu disperare fiul ,,Din ochi lacrimand / Pe campi alergand / Pe toti intreband / Si la toti zicand''. Durerea cumplita, grija nemarginita si dragostea materna puternica sunt tradate de ochii ei inlacrimati, de cautarile ei disperate ,,alergand'', ,,intreband'', ,,zicand''. Mama ciobanului este surprinsa in plina miscare, ceea ce sugereaza caracterul ei activ, al iubirii materne.
Desi nelinistita, indurerata si disperata este totusi perseverenta si nedescurajata in cautarile ei. Singurul lucru care ar descuraja-o ar fi vestea stelei cazatoare pentru ca si-ar da seama ca fiul ei a murit.
Prin zbuciumul sau sufletesc, prin dragostea sa de mama, ea nu este numai mama ciobanului moldovean ci devine simbolul mamei care duce dorul celor plecati de acasa, simbolul mamei eterne.
