Adverbul Partea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unui actiuni, a unei insusiri sau a unei stari, indicand imprejurarea in care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un adjectiv, o interjectie cu valoare verbala 1.Clasificarea adverbului
a)dupa inteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe) -adverbe de timp (astazi, atunci, curand) -adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba) -adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste) 21829tcu35trk7h -adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva)
b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape) -adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum) cr829t1235trrk
c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine) -adverbe provenite din alte parti de vorbire: -prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste) -din adjective-participii (tare, clar) -din substantive (ziua, noaptea, vara) -din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum) -din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva, nicicand)
Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare intr-o regenta prezentei in subordonata a unui adverb relativ
2.Gradele de comparatie Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie, se spune despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile
Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective: -Gradul pozitiv: bine -Gradul comparativ -de superioritate: mai bine -de egalitate: la fel de bine -de inferioritate: mai putin bine -Gradul superlativ -relativ -de superioritate: cel mai bine -de inferioritate: cel mai putin bine -absolut : foarte bine
Nu uita! 1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul comparativ (incolo,inainte) 2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pa cand la adjectiv se acorda cu regentul sau 3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie
3.Locutiuni adverbiale Grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb
-Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp -In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de prepozitii (in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe insrate, cu de-a sila, de asta seara) -Pot fi formate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an in an, asa si asa)
4.Functii sintactice -Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si locutiunii adverbiale este cea de complement circumstantial de loc/ de mod/ de timp -Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate indeplini functia de atribut adverbial(Am deschis fereastra de jos) -Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinzand propozitii subordonate subiective, in cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de (bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala, de buna seama, poate, cu siguranta)
Observatii: 1.Adverbele chiar, doar, mai, nici, nu, numai, macar nu au functie sintactica, intrand in componenta partilor de propozitie pe care le insotesc 2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi si numite predicative, cand intra in componenta unui predicat nominal (Asa sunt toti parintii)
5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale
a)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita) -prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin) -adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori) -adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva) -adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri) -adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata) -adverb+ conjunctie (asadar)
b)Se scriu cu cratima: -adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte) -prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa) -prepozitia intru/dintru + adverb (dintr-adins, intr-adancime) -prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a valma) -locutiunile adverbiale formate din : -doua substantive (calea-valea) -un substantiv+ un adverb (caine-caineste) -doua verbe (treaca-mearga) -doua adverbe (incet-incet)
c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza intelesul si pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur, la maximum, la o parte, in afara, intre timp, in van, pe negandite)
