RASCOALA
Liviu Rebreanu
CAP I : SE MISCA TARA!
Personaje:
Ion Pravila :primar
Cosma Buruiana :arendasul lui Miron Iuga
Miron Iuga :boier
Grigore Iuga :fiul lui Miron Iuga
Nadina :sotia lui Grigore Iuga, sora lui Gogu Ionescu
Boiangiu :plutonier
Ion Dragos :invatator
Nicodim :preot
Platamonu :arendasul Nadinei si al lui Gogu
Aristide Platamonu :fiul lui Platamonu
Laura Herdelea :sora lui Titu Herdelea
George Pintea :sotul Laurei Herdelea (preot)
Eugenia : sora lui George Pintea
Gogu Ionescu :sotul Eugeniei (deputat)
Chirila Paun :logofat
Andrei Boerescu :prefect
Mosii: Ruginoasa, Barlogu, Babaroaga, Gliganu, Lespezi
CAP II : PAMANTURILE
'Apoi ajunsera la Amara. Satul, mai mare, era coplesit de aceeasi saracie, cu aceleasi casute coperite cu paie, aceleasi ograzi pline de balarii.'
'Pe dreapta incepea gardul de uluci pe subzidire de caramida, cu stalpi patrati din loc in loc. Era conacul Iuga. In dosul imprejurimii un sir de plopi batrani strajuiau ca un front de ostasi de garda. Printr-o poarta deschisa se vedea ograda cu cladirile pentru logofeti, argati si alti slujitori, cu grajduri, cotete, hambare Mai incolo, dupa vreo suta de pasi, venea intrarea principala la casele boieresti. Poarta era inalta si larga, cu trei ascade de zid unite deasupra intr-o cusca de porumbei.'
Dialog dintre invatatorul Ion Dragos si Titu Herdelea:
'Pe urma invatatorul, incalzindu-se, ii spuse ca oamenii vor pamant si ca nu mai pot trai din ceea ce prisoseste boierilor. Invoiala, chiar cinstita, impune taranului sa dea jumatate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cat munceste azi, dar pe pamantul lui, omul ar avea un trai de doua ori mai bun. In realitate insa trei sferturi din truda saracilor merge sa intretina huzureala celor ce stapanesc pamanturile. Mai fericiti au fost sclavii de odinioara, care erau hraniti, imbracati si ingrijiti in schimbul robiei, pe cand taranii nostri, robotind mai rau ca robii, nu ajung sa-si castige nici macar mancarea omeneasca si trebuie sa cerseasca si sa ramaie vesnic datori la ciocoi ca sa nu moara de foame.'
CAP III: FLAMANZII
Boierul Miron Iuga afima:
'-Agricultura cere experienta, si experienta e categorica in privinta asta: o mosie flancata de tarani e condamnata la moarte. Precis si fara apel ! Cand vor ajunge cele doua mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga in miinile taranilor, as vrea sa te vad ce invoieli ai sa mai faci cu dansii. Au sa-ti rada in nas si sa-ti dea cu tifla, baiete! Azi sunt (vru sa spuie ca sunt hoti, dar isi aminti de Buruiana si schimba)sunt cum ii stim; atunci o sa-si bata joc de tine si mai tarziu o sa te bata de-a binelea. Multimii ii trebuie stapan si frau, altfel vine anarhia!'
CAP IV: LUMINILE
Dialog intre arendasul Platamonu si Chirila:
'-Oamenii nu s-au ridicat impotriva dumneavoastra, conasule! protesta logofatul. Dar de, boierule, nici ei n-au pamant, si de aceea se tot sfarma sa castige.
-Nici eu nu zic sa nu castige, s-ar putea? facu arendasul impaturindu-si la loc hartia. Sa castige, Chirila! Dar tocmai mosia mea, Chirila?'
Dialog intre D.Rosu(secretar la ziarul Drapelul) si Titu Herdelea. D.Rosu afirma:
'-Deschide ochii, puiule, si uita-te imprejur! Te-ai plimbat la tara in automobil si prin castele ciocoiesti si n-ai pus urechea la pamant sa asculti glasurile care nu se aud. Din automobil nu se vede si nu se aude nimic. Si nici pe trotuarele Bucurestilor. E falsa si artificiala toata aparenta asta de lux si civilizatie. Realitatea e alta, tinere! Exportam zeci de mii de vagoane de cereale, si cateva milioane de tarani n-au nici porumb pentru mamaliga cotidiana! Intelegi ca va sa zica asta? Cu luminile Bucurestilor ne inselam pe noi insine. Nu ne aruncam privirea dincolo, fiindca stim ca dincolo e prapastia si numai privind in ea ne-am cutremura Nu lux, nu automobile si casele, puiule! Astea-s pojghita care acopera un vulcan de dureri. Ca maine se sparge pojghita si atunci'
CAP V: FRIGURI
Dialog intre Constatin Dumescu, directorul Bancii Romane si Miron Iuga. Dumescu afirma: '-Apoi ma mir, Miroane, de planurile tale! Tu traiesti pe sub pamant? Tu nu vezi si n-auzi nimic? Nu simti cum se precipita lucrurile, cum paraie ceva? Maine-poimaine ne putem pomeni cu o expropriere generala a marii proprietati - ce te-ai face tu cu niste sarcini atat de impovaratoare? Ideea se propaga din ce in ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progreseaza agitatia taranilor.. Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispret. N-o fi la tine, poate, dar agitatia este o realitate. Poate chiar ea a facut ca ideea exproprierii sa se infiripeze - nu stiu. Si iarasi nu afirm ca pericolul este iminent. Nu stiu. Dar exista. Si in asemenea clipe nu te mai poti gandi serios sa cumperi mosii. Pamantul a devenit o valoare indoielnica pana ce se vor lamuri situatiile. Asa ca Nu te uita la viata de praznic permanent din Bucuresti. Asta este un semn de boala. Epidemia balutilor si a dansurilor si a chefurilor prevesteste totdeauna un rau, sau il subliniaza. Fatada prea stralucitoare ascunde vesnic ceva putred. O casa solida nu paradeaza si nu cauta sa-ti ia ochii cu fatada. Eu nu fac nici o politica si nici macar nu ma intereseaza certurile lor. Dar aici, la banca, se simte mai precis pulsul vietii. Si pulsul vietii noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie sa fim prudenti pana vom gasi leacul!'
