O scrisoare pierduta
de I.L. Caragiale
(demonstratie)
I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care a scris nemuritoarele si arhicunoscutele Momente si schite, prin care a realizat o adevarata comedie umana a timpului sau, a creat numeroase nuvele fantastice sau psihologice si a dus literatura dramatica romaneasca pe culmi neintalnite pana la el prin capodopere ale genului ca O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta etc.
Comedia O scrisoare pierduta a fost citita mai intai intr-o sedinta a societatii literare iesene ,,Junimea", iar premiera a avut loc la 13noiembrie 1881 pe scena TNB.
Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele proprii, cat si ale opozitiei.
Comedia este o specie a genului dramatic al carui sfarsit este fericit si in care personajele si actorii provoaca rasul.
Titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile - pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisorii de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului.
Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si paisprezece scene, iar actiunea, in totalitatea ei, cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883, in care sunt angajate toate personajele.
Actul intai cuprinde doua scene expozitiunea, in care Pristanda discuta cu Tipatescu.
Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii, care se consuma insa inainte de inceperea actiunii,
In actul al doilea desfasurare actiunii continua, tensionandu-se treptat.
Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii.
In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua tabere) care se petrece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant.
Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie scrise intre paranteze.
Caracteristic structurii piesei "O scrisoare pierduta" este insa prezenta unor scene alcatuite numai din monolog, datorita prezentei unui singur personaj, prin care se face legatura dintre diferite scene si actiuni ale piesei.
De asemenea, in cadrul dialogului se remarca diversitatea replicilor, care constituie si o modalitate de realizare a comicului.
Aceeasi maiestrie deosebita dovedeste I.L. Caragiale si in dezvoltarea conflictului de baza al piesei caruia ii subordoneaza o serie de conflicte secundare.
Conflictul principal se declanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce ii santajeaza, pe rand, pe Zaharia si pe sotia acestuia Zoe Trahanache.
Conflictul principal antreneaza cu sine si alte conflicte secundare. Astfel, Farfuridi si Branzovenescu, temandu-se ca vor fi tradati, intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache.
Derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea rasului si finalul comic.
Exista mai intai un comic de situatie obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii de amor, prin postura ridicola a lui Catavencu, de a ajunge, din stapan pe situatie, victima unei escrocherii asemanatoare celei la care apelase.
In al doilea rand exista un comic de moravuri, realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, ori a felului in care se pregatesc si se desfasoara alegerile sau se obtine victoria.
In al treilea rand, este prezent comicul de caracter care izvoraste din comportarea personajelor, din atitudinea lor si din ipostazele in care acestea sunt prezente.
Tuturor acestor forme de comic, li se alatura comicul de limbaj si de nume. Comicul de limbaj se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor ("Curat"), prin pronuntarea gresita a unor neologisme si a unor cuvinte normale ("remuneratie", "bampir").
In cadrul categoriilor de comic se observa un comic al intentiilor prin care este pusa in evidenta atitudinea scriitorului fata de evenimente si personaje: umor, ironie, sarcasm etc. acestea fiind categorii ale comicului. De pilda, autorul priveste cu ingaduinta ticul verbal al lui Pristanda, desi acesta ajunsese la expuneri ilogice si creeaza astfel umorul.
"P: Dumneata sugi sangele poporului Aoleu
T: Misel
P: Curat misel
T: Murdar!
P: Curat murdar!'
Prin aceasta piesa, a carei originalitate este incontestabila, ca si prin intreaga sa creatie dramatica, I.L. Caragiale a ramas cel mai mare dramaturg din literatura romana pe care a inscris-o in universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt jucate pe scene din intreaga lume.
