George Calinescu a fost prozator, dramaturg,
poet, critic si istoric literar, eseist, ziarist. Se naste la
Bucuresti Gh. Visan, fiu 'din flori' al Mariei Visan. Copilul
e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Calinescu si sotia sa
Maria, in casa carora mama baiatului este menajera. Familia Calinescu, impreuna
cu 'femeia in casa' si copilul, se muta la Botosani, apoi impiegatul
Calinescu este transferat cu slujba la Iasi. Aici Gh. Visan
(viitorul scriitor) e inscris la Scoala 'Carol I', de langa Liceul
Internat. In 1907, Maria Visan (mama adevarata) accepta ca
sotii Calinescu sa-l infieze. De acum, se va
numi Gheorghe Calinescu. Descinde la Bucuresti (1908).Studii liceale si universitare in Capitala.Licenta in 1923.Profesor de italiana la
licee, apoi pleaca la Roma, doi ani cu o bursa.In
1929, se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici propietari bucuresteni.Doctor in litere la Universitatea ieseana.Publica la Iasi
'Jurnalul literar' (1939).Din 1945, e
profesor la Universitatea Bucuresti. Membru al Academiei, din 1949.
A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga,
Filimon, Alexandrescu (1932-1962), o monumentala 'Istorie
a literaturii romane de la origini pana in prezent' (1941,
aproape 1000 de pagini in quarto), numeroase studii, eseuri, conferinte.
La acestea se adauga romanele: 'Cartea nuntiiEnigma OtilieiBietul IoanideScrinul negru
Lazar Saineanu clasifica "Povestea lui Harap-Alb" in ciclul faptelor
exceptionale.Intr-un studio sustinand ideea stereotipiei basmelor am adoptat
ipoteza ca un basm e compus din cateva situatii-sabloane,un fel de elemente
prefabricate,scutind pe narrator de eforturile inventiei.Bineinteles,sabloanele
se desfasoara urmarind un tel final,o idée morala.Focloristic vorbind,
"Povestea lui Harap-Alb" e un basm din cele mai autentice si cu sabloane ,unele
plurimilenare si de o circulatie euro-asiatica larga.
Un
imparat Verde,neavand decat fete cere de la frate-sau un fiu sa-I urmeze in
scaun.Doi fii renunta;mezinul invinge spaima cu ursul ascuns sub pod,care era
tatal sau.E mai viteaz ca altii?Nu.Dar mezinul e milos:da de pomana un ban unei
babe,care e Sfanta Dumineca,iar aceasta il invata ce trebuie sa faca.Mezinul in
general are o insusire morala cu care suplineste alte deficiente.Singur n-ar
izbandi nimic,dar prin bunatate isi face auxili care il scot din impas.
Harap-Alb isi allege calul,acesta fiind nu numai un mijloc de
locomotive,ci si o inteligenta exceptionala,avand si grai.Si caii lui Ahile
aveau astfel de daruri,de care aminteste si Gr.M.Alecsandrescu.Disimularea
calului nazdravan o gasim in "Fat-Frumos din lacrima",basm eminescian din epoca
studentiei.
Geografia lui Creanga este vasta.Tatal
lui Harap-Alb sta la o margine a pamantului,fratele
lui la cealalta margine,Sf.Dumineca
locuieste intr-un ostrov,ca intr-un fel de insula polineziana
Imparatul il sfatuieste pe mezin sa se fereasca de
omul span si omul ros.Imparatul Ros reprezinta un om de culoare,dar daca are numai parul rosu,acesta reprezinta ca si
calvitia si lipsa de par o deficienta fiziologica,inasprind caracterul.
Harap-Alb fiind milos si indatoritor,este ajutat de craiasa furnicilor,de craiasa albinelor,de
Gerila,Setila,Ochila,Pasari-Lati-Lungila,Flamanzila.In "Cunto de la cunti" a
lui Giambattista Basile gasim cativa din monstrii lui Harap-Alb.
Oricum
am suci basmul lui Creanga,ca atare el nu cuprinde
nimic inedit si il putem studia ca document folcloric.Se intelege,basmele
localizeaza pe ici pe colo,dar isi pastreaza caracterul schematic.
Cand
un basm cuprinde prea multa pictura,e semn ca a fost redactat tardiv de
culegator,ca basmele lui Slavici,Ispirescu.Realismul rezultat din cultivarea
detaliului si punerea in evidenta a unei individualitati nu apartine la Creanga
oralitatii,ci artei de scriitor.Creanga fixeaza o data pentru totdeauna
textul,facand imposibila o alta editie,improvizata.
Din
punct de vedere al continutului,"Povestea lui Harap-Alb" se petrece intr-un
spatiu geografic si sociologic, conventional.Avem de-a face cu imparati,curteni,sfinti si monstrii.
Unul
din procedeele realistice ale scriitorului Ion Creanga este
determinarea caracterelor ce ies din vagul simbolistic.
Imparatul,tatal feciorilor are <<ambiti>>familial si e
tipul probozitorului.Imparatul Verde este un om naiv,mandru de averile sale si
e capabil de a se entuziasma de minunile naturii si de industria
oamenilor.Imparatul Ros este acru,carcotas.Spanul e prefacut,miorlaitor.Mai
determinanti sunt Gerila,Flamanzila si ceilalti.Intai au un caaracter de
grup;desi solidari in partile esentiale,sunt galcevosi,o tin intr-una intr-o
ciorovaiala.
Creatia
lui Creanga e lipsita de personalitate morala,de Weltanschauung individual.Asta
se intampla numai creatorilor exceptionali,unui Shakespeare,de pilda.Cu greu se
va pretinde insa ca cineva <<crengizeaza>>.Exista talent in
popor,mii de Creanga.Unul singur pana acum a sublimat mesajul lor.Este cu
Desavarsire exclus ca un autor obisnuit
sa aiba norocul sa spuna atat de simplu si cuprinzator:"Ta-va
pustia,privighetori sa va bata."Pentru asta trebuie sa fii impins de la spate
de milioane de tarani,sa vorbesti in graiul lor,sa fii unul exprimand pe toti
absolut-obiecitvul,golit de orice umbra de egotism si de orgoliul artistic,desi
nu lipsit de simtul artei impersonale.
Creanga
nu are nimic de spus despre copilarie mai mult decat altii,insa
chiotul lui este mai plin,sonor ca o voce minunata,distinsa intr-o gloata si se
rezuma la:"Si Doamne frumos era pe atunci."Asa cum exista"idei primite" sunt si
sentimente,adevaruri primite,insa nu de la generatii limitate,ci de la un popor
intreg cu procesul de gandire prudent ,totusi in miscare.Un creator popular
genial este anulat ca individ si fortificat ca exponenet.
De
aceea despre Creanga ,ca artist sunt putine de spus,si studiile se pierd in
divagatii.Un muzician poate imita huetul apelor ,un pictor poate zugravi
privelistea,dar astea sunt succedanee artistice,nu impresii critice.Creanga
este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se
numeste poporul roman,sau mai simplu e poporul roman insusi,surprins intr-un
moment de geniala expansiune.Ion Creanga este,de fapt,un anonim.
Bibliografie:
-Ceorge Calinescu,Ion
Creanga(Viata si opera),Prefata de Eugen Simion,Editura pentru
Litereatura,Bucuresti,1966.
