ENIGMA
OTILIEI: A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost "Parintii Otiliei" scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea
averii lui mos Costache. Desfasurarea
epica este
lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea
lui Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea
personajelor: Despre Otilia, autorul spunea: "Otilia era eroina mea lirica,
proiectia sa
in afara, o imagine lunara si feminina". Este
unul din cele mai complexe personaje
feminine din proza romaneasca
comparabila cu Sacha Comanesceanu (Viata la tara),
cu Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia
este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile
inimii, ocrotita de un
strain, Pascalopol, ale carui
sentimente paterne sunt sub semnul intrebarii, Otilia este totusi fara
cuib. Otilia traieste drama singuratatii vitorul ei este ambiguu departe de mult visata fericire. Comportamentul fetei este derutant:
capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta. Acest copil nestimparat
devine fata cu capul prelung si
tinar incarcat cu bucle, cazind pina
pe umeri, noncomformista, vesnic mistuita de neastimpar, de dorinta de a face ceva, este copilaroasa si in acelasi timp
matura dovedind o grija materna fata
de Felix pe care-l protejeaza
ca pe un orfan. De ce
l-a parasit Otilia pe Felix si apoi
pe Pascalopol devenind: "nevasta unui conte, asa
ceva" de prin Spania sau America? Finalul ramine
astfel deschis.
