Mai mult decat pictura ,muzica reprezinta poezia nativa a lui Bacovia. Muzicalitatea conceptuala a poetului( invocarea instrumentelor muzicale )e transfigurata pentru a fi restituita versului , sadita in substanta acestuia . E , in primul rand un mediu sensibilizat pana la maxim, pe care poetul il diferentiaza insa de sentimentalismul "obositor": un pur impuls al muzicii:
Muzica sonorizaorice atom.
Dor de tine , si de alta lume,
Dor.
Plana:
Durere fara nume
Pe om .
Toti se gandeau la viata lor,
La disparitia lor.
Muzica sentimentiza
Obositor,-
Dor de tine, si de alta lume,
Dor .
Muzica sonoriza orice atom.
(Largo)
Procedeul muzical traduce direct obsesia , care nu e decat un refren al unui motiv psihic.Prin repetitie , versul devine invaluitor, insinuant , sfredelind aerul obisnuit de torpoare, cu cate un cuvant memorabil :
Copacii albi ,copacii negri,
(Decor)
Oh, plansul talangii cand ploua!
(Ploua)
Desi. acestea sunt lucruri din trecut!
(Memento)
Liceu,-cimitiir
Al tineretii mele.
(Liceu)
Mai interesand de urmarit este insa efectul constructiv de sugestie sonora , care insoteste viziunea bacoviana cu un ritm aparte, dedublandu-I "continutul" intr-un spectru muzical.Rafinamentul poetului e atat de avansat, incat izbuteste a mladia materia verbala dupa un instinct auditiv, a o transforma intr-o fantomatica existenta secunda.Iata miscarea arborilor in camp, in versuri care au absorbit tot suflul vantului :
Amurg de toamna pustiu , de huma ,
Pe camp sinistre soapte trecpe vant -
Departe plopii s-apleaca la pamant
In larg balabs lenevos, de guma.
(Amurg de toamna)
Picurul monoton, minor melancolic al ploii:
Singur ,singur,singur,
Intr-un han, departe -
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur,singur,singur .
Ploua , ploua, ploua .
Vreme de betie -
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie !
Ploua,ploua,ploua .
(Rar)
Toamna redata intr-o textura de sunete metalice si vaier de frunze:
Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma ;
E toamna . metalic s-aud
Gornistii,in fund , la cazarma.
S-aude si-un clopot de scoala,
E vant , si-I pustiu , dimineata;
Hartii si cu frunze , de-a valma,
Fac roata-n varteje ,pe-o piata .
(Toamna)
sau, pe spatiu expresiv abreviat, cu o infantila miscare de voiosie:
Rasuna , trist , de glasuri ,
Campiile pustii, -
Si pocnet lung, si chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copii alearga,
Copil, ca ei, te vezi,
Si plangi ,, si-I frig de toamna .
Si-I pacla prin livezi.
(Alean)
Tonul tandru al celei mai fragede idile bacoveniene:
Aurora violeta
Ploua roua de culori -
Venus , plina de fiori,
Pare-o vie violeta.
(Matinala)
aerul solemn de crepuscul imperial , in verbalele falduri:
Havuzul din dosul palatului mort
Mai arunca, mai ploua, mai plange-
Si stropii cazand, in amurg, iau culori:
De sineala,de aur, de sange.
(Amurg antic)
triumfala intonatie , cadenta retorica atat de lucid adoptata si totusi aburita de o launtrica oboseala:
O noapte de sineala din vremi voevodale .
Plecase voievodul in lupte blestemate;
Iar eu o pazeam domnita incchisa in cetate -
O, noaptea , de sineala, de epoci triumfale .
(Balada)
ritmul vaporos al valsului lugubru:
La geamuri , toamna canta funerar
Un vals indoliat , si monoton .
Hai sa valsam, iubito, prin salon ,
Dupa al toamnei bocet mortuar.
(Vals de toamna)
acel stil somnoros, traind epuizarea subiectiv-obiectiva:
Uitarea venea . avenit ,
O lacrima cade jos, totul tace,
Lampa obosita a clipit,
Orice obiect atins sopteste : - lasa-ma-n pace .
De-acum .
Auzi ploaia plange pe drum,
Pe un adanc tumult,
Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult.
Adorm . ascult .
Afara, la fereastra, toamna a spus:
Of !.
(Nocturna)
dezorganizarea, in fine , a orcarei muzicalitati, cu vorbe vestede cazand cum frunzele:
Tacute locuri . curent
Pe podul garlei . se dezgheata -
Corbi .
Ce inteles . viata
Ce altadata, nimeni .
Crengi in violenta ceata -
Curent pe podul garlei .
Burgheze zari . viata.
(Pastel)
alcatuiesc un spatiu sonor in care poetul "compozitor de vorbe", evolueaza ca-n transa , nu fara ca ,in cele din urma ,constiinta sa artistica sa nu prefire indelung rezultatele dobandite .
Uneori se investe insa o inadecvare intre cadenta sonora si sugestia lirica pe care a mizat poetul, o alterare a tonalitatii interioare bacoviene:
Copacii albi, copacii negi
Stau gol in parcul solitar;
Decor de doliu, funerar .
Copacii albi,copacii negri.
In parc regretele plang iar .
(Decor)
Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vant.
In tacerea grea, gand si animal
Frant.
In odaie, trist suna lemnul mut :
Poc.
Umbre imprejur intr-un gol, tacut
Loc.
(Monosilab de toamna)
In asemenea imprejurari, tehnica , inaparenta in efectele lirismului plenar intruchipat, isi vadeste existenta prin insuficienta . Poetul recade in abisul amuzical.
