Miorita
Comentariu Literar
Nascuta sub semnul creativitatii poporului roman, "Miorita" a atras atentia multor critici literari prin multitudinea de sentimente transmise prin textul poemului.
"Miorita" a fost culeasa de Alecu Russo cand se afla in exil la Soveja, balada fiind preluata si de Vasile Alecsandri care a publicat-o in 1850 in ziarul "Bucovina" si in 1852 in volumul "Poezii poporale. Balade ( Cantece batranesti ), adunate si indreptate de Vasile Alecsandri. ".
Reactiile cititorilor romani si straini au fost impresionante. "Un bulgare de aur al literaturii romane", sau, cum spunea G. Calinescu : "Miorita ar trebui sa fie plasata intre operele fundamentale ale poporului roman. "
Ulterior au fost descoperite peste o mie de variante ale "Mioritei", cele mai multe pe teritoriul Romaniei, insa unele fiind intalnite si la aromani, la sarbi sau la bulgari. Multitudinea de variante este explicata atat prin vechimea baladei cat si datorita transmiterii pe cale orala, fiecare recitator aducandu-si propria contributie. Insa varianta publicata de Alecsandri pare a fi cea mai apropriata de original si contine cele mai multe idei transmise indirect. Chiar de la prima citire observam ca, spre deosebire de alte variante "Miorita" lui Alecsandri nu are un deznodamant, fapt care sporeste semnificativ valoarea artistica a poemului.
Totusi, multitudinea de variante a "Mioritei" nu este explicata numai de transmiterea orala ci si de durata in care a fost creata "Miorita". Multe dintre variante nici macar nu seamana intre ele, aparand foarte multe elemente "parazitorii" ( care au fost introduse in poeme dupa aparitia sa, de catre oricine altcineva decat autorul ). Dar, desi intamplarile difera, modul de expunere difera, in mai toate variantele este subliniata o trasatura negativa a omului : invidia.
Nici un critic sau cititor n-ar putea atinge mesajul poemului mioritic de la prima citire ( iata o dovada a rafinamentului folclorului pastoral ). Ca o poveste cu talc, ca un vechi mit elen, "Miorita" este usor de retinut sau de povestit datorita structurii narative simple. Insa, multimea de metafore si comparatii combinate cu alegoria moarte-nunta adancesc semnificatiile ascunse ale poemului. De fapt, intregul poem este o metafora pentru ca, avand la origine o poveste ce ar fi putut fi adevarata apare elementul fantastic divers si semnificativ.
Structura compozitionala a baladei admite sase parti, fiecare continand unul sau mai multe motive esentiale pentru structura baladei.
Primul fragment al poemului relateaza complotul prezumtiv. Acest episod este marcat de o multime de contraste care constituie expozitiunea si intriga baladei.
Primele versuri ale baladei au un caracter expozitional :
Pe-o gura de rai
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei. "
Primele doua versuri prezinta spatiul mioritic, un teritoriu cvasireal prezentat adimensional. "Gura de rai" este un loc fantastic, situat la limita realului, substantivul "rai" aducand o idee de frumos. Observam ca imaginea din aceste prime versuri este statica, deoarece nu apar elemente de miscare. Un alt parametru care trezeste imaginatia cititorului este timpul actiunii, un timp mitic, aflat la hotarul dintre prezent, trecut si viitor.
Aceasta este o prezentare a spatiului ancestral romanesc, prezentare perfecta ondulatorie, asemanatoare oricarui ciclu existential, cu suisuri si coborasuri. O asemenea descriere a teritoriului romanesc aparand la Lucian Blaga care spunea : "Si eu am fost in Arcadia
Acest peisaj static este "invadat" de "trei turme de miei cu trei ciobanei", imaginea de liniste din primele versuri se transforma intr-un profund dinamism. Aici apare primul contrast care marcheaza inceputul intrigii.
In aceste prime sase versuri gasim primul motiv al poemului : motivul transhumantei. Toamna ciobanii isi coboara turmele de la munte pentru a ierna in regiuni de ses.
Urmatoarele versuri ne relateaza identitatea ciobanilor. Astfel aflam ca cei trei ciobanei vin din cele trei provincii ale Romaniei : Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca. Asa cum spun unii critici poemul s-ar putea sa dateze dinaintea lui Stefan cel Mare cand Vrancea nu apartinea Moldovei.
Repetitia pronumelui nehotarat "unu-i" pentru fiecare dintre ei sugereaza impartialitatea afectiva a naratorului pentru fiecare dintre cei trei ciobanei, precum si originile lor diferite.
Observam in aceste versuri un element sacru : aparitia cifrei trei cifra simbolica ( trei sunt fii de imparat din basme, Fat-Frumos trece prin trei incercari, etc. )
Insa primele versuri relateaza ceva obisnuit : in fiecare an ciobanii vin si se duc cu oile de la si la munte. In momentul urmator se realizeaza ruptura de la normal, doi ciobani punand la cale moartea celui de-al treilea ( asa ceva nu se intampla in fiecare an ! ). La delimitarea acestui al doilea motiv, al complotului apare un al doilea contrast intre normalul transhumantei si anormalul complotului ce ar putea duce la un asasinat. In acest moment dispare impartialitatea autorului; acesta manifesta o oarecare afectiune pentru ciobanelul moldovean evidentiata prin folosirea dativului etic "Ca sa mi-l omoare ". Totodata apare un alt contrast intre natura feerica a primelor versuri si gandurile sumbre ale complotistilor.
Motivele complotului sunt de natura economica autorul specificand ca ciobanul moldovean este "mai ortoman" ( instarit ).
Prin folosirea celor doua verbe sinonimice la reflexiv se sugereaza ideea de taina, de complot, planuit intr-un moment potrivit : "pe l-apus de soare". Indirect, autorul sugereaza lasitatea si lacomia celor doi ciobani.
Motivul complotului din "Miorita" este, dupa spusele multor critici, intr-un fel legat de mitul biblic in care Cain vrea sa-l omoare pe Abel din invidie. Totusi, motivul complotului, al uzurpatorului este intalnit in mai multe basme romanesti ca Harap-Alb, Praslea cel Voinic si merele de aur sau Greuceanu.
Urmatorul episod al baladei este cel in care ciobanul este avertizat de mioara nazdravana. Si acest motiv incepe tot cu un contrast : acela intre realul complotului si fantasticul unei mioare vorbitoare.
Oita, personificata, intretine un dialog cu ciobanul din care reiese reciprocitatea sentimentelor afective prin folosirea diminutivelor la vocativ ("Draguta mioara", "miorita laie", "dragutule bace" ).
Rolul mioarei este oracular, ea raspunde la intrebarea nelinistita a stapanului sau aducandu-I la cunostinta hotararea de omor.
Motivul animalului fermecat, care pactizeaza cu eroul pozitiv, se intalneste foarte des in basmele populare romanesti, acest atasament reciproc ( om - animal - natura ) sugerand armonia si independenta dintre entitatile biologice traitoare in acelasi spatiu.
Indurerata, mioara ii da un sfat stapanului sau :
Da-ti oile-ncoace
La negru zavoi
Ca-I iarba de noi
Si umbra de voi
Stapane, stapane
Si-ti cheama si-un cane."
Observam ca nimeni nu stie mai mult decat oita ca soarta ciobanului este pecetluita si ca nu mai exista cale de intoarcere ( foloseste cuvinte ca "negru zavoi" sau "umbra" ).
Auzind cele spuse de mioara, ciobanul isi face testamentul, care este un amplu monolog liric si care este de fapt cel de-al treilea episod. Prin intermediul mioarei, el isi formuleaza rugamintile la adresa celorlalti ciobani, fara a inceta a-i considera oameni. Acest testament se refera la implinirea ceremonialului funerar, ingroparea si jelirea.
Totusi, este exemplara seninatatea ciobanelului in fata mortii, el nu incearca sa se apere, ci doar isi face testamentul. Despre aceasta atitudine in fata mortii a ciobanului s-a vorbit mult. S-a crezut ca este vorba despre spaima sau resemnare in fata mortii; putin probabil.
Ciobanul vrea sa fie ingropat
Sa fiu tot cu voi
In dosul stanii
Sa mi-aud canii"
.deci este vorba de un sentiment al continuitatii vietii dupa moarte, sentiment izvorand din filozofii profunde. Verbe ca "sa fie", "sa aud" adancesc acest sentiment al continuitatii. Ciobanul va ramane vesnic in mijlocul fiintelor pe care le-a iubit. Dorinta de a I se pune la cap fluierasele deci de a fi insotit de cantec si in nefiinta sugereaza o continuitate a artei chiar si dupa moarte.
Repetitia fluieraselor, verbul "a zice" la prezent evidentiaza prezentul etern al artei si al muzicii.
Fluierasele ne sunt prezentate in gradatie ascendenta, muzicalitatea acestora crescand spre un punct culminant : "cu foc".
Jelirea si bocirea mortului se va face de catre oite, metafora "cu lacrimi de sange" accentuand tragismul.
In urmatorul episod gasim, in antiteza portretul maicutei batrane innebunita de durere care-si cauta fiul si portretul ciobanasului descris ca model de frumusetea barbateasca. Imaginea mamei ce-si cauta fiul este sub semnul suferintei. Aceasta imagine este dinamica ( maicuta este infatisata alergand ) si este caracterizata de un singur epitet : batrana. Verbele la gerunziu folosite sugereaza cautarea deznadajduita a mamei.
Observam afectiunea reciproca dintre mama si fiu, afectiune care reiese din fiecare vers; autorul foloseste dativul etic (" cine mi-a vazut ") precum si diminutive ("maicuta ", "ciobanel" ).
Insa cea mai expresiva parte a poeziei este alegoria moarte-nunta. Monologul liric al ciobanasului se incheie cu descrierea unui ceremonial nuptial ai carui protagonisti fac parte din natura. Aceasta alegorie a fost inspirata din obiceiul prin care inmormantarea tinerilor necasatoriti sa se asemene cu o nunta.
In testament inlocuirea mortii cu o nunta se face de doua ori : cand mioara va fi trebuit sa le spuna celorlalte oi ca el de fapt s-a insurat si cand va trebui sa se ascunda adevarul chiar propriei lui mame.
"Si-I spune curat
Ca m-am insurat
Cu-o fata de crai
Pe-o gura de rai
Iar la cea maicuta
Sa nu-I spui draguta
Ca la nunta mea
A cazut o stea
C-am avut nuntasi
Brazi si paltinasi
Preoti muntii mari
Paseri lautari
Pasarele mii
Si stele faclii."
Aceasta alegorie dintre moarte si nunta s-a nascut datorita dorintei ciobanului de a li se ascunde adevarul fiintelor dragi. Totusi, daca oitelor le va da de inteles adevarul, deoarece cu ele va fi mai aproape dupa moarte, maicutei nu ii va spune decat ca s-a insurat.
Faptul ca nuntasii obisnuiti sunt inlocuiti cu elemente ale naturii lasa loc motivului comuniunii dintre om si natura, Cand ciobanul isi expune monologul ce constituie alegoria moarte-nunta el isi prezinta viziunea proprie prin care moartea nu ar fi o extinctie totala ci o reintoarcere in sanul naturii regeneratoare. De aceea personajele care iau parte la nunta sa sunt fie telurice ( brazi, paltinasi ) fie cosmice ( stele ). Un singur element face legatura cu o inmormantare adevarata si anume un veche traditie populara dupa care la moartea unui om cade o stea.
Filozofia alegoriei este foarte profunda exprimand ceea ce l-a interesat si totodata infricosat pe om : moartea. Moartea ciobanelului poate insemna si o continuitate fireasca a vietii. Faptul ca ciobanul lasa un testament care nu este dominat de frica pentru propria persoana ci numai pentru fiintele care-I sunt dragi ne releva o intelegere cu mult mai adanca a fenomenului trecerii in nefiinta.
Balada "Miorita" are un pronuntat caracter dramatic si liric, dezvelind unele temeri ale omului, temeri mitice si defecte. Omul este o fiinta limitata, finita, insa o parte din el este nemuritoare, iar moartea nu este decat sfarsitul inceputului.
