Bacalaureat 2003
Rezolvari subiecte romana oral
1) Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.
Povestirea este specie a genului epic relatand faptele din punctul de vedere al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit.
Dupa aparitia mai multor volume de proza si memorialistica, Mihail Sadoveanu isi incheie cea dintai etapa de creatie artistica cu o capodopera: Hanul Ancutei. Hanul Ancutei" este alcatuita din 9 povestiri independente.
In povestirea Fantana dintre plopi, naratiunea debuteaza cu evocarea reintalnirii dupa un sfert de veac, la hanul Ancutei celei tinere, dintre comisul Ionita din Draganesti si capitanul Neculai Isaac. Cei doi s-au imbratisat cu frateasca bucurie, Ionita intrebandu-l pe celalalt in ce imprejurari cumplite "a pierdut o lumina oculara . Indemnat de prietenul regasit, el istoriseste o drama petrecuta in tineretea sa aventuroasa. Capitanul ii marturiseste cu tristete ca in acelasi spatiu, dar cu 25 de ani inainte, "a avut loc o intamplare napraznica, iar Dumnezeu l-a intors iarasi prin locurile acelei dureri . Protagonistul intamplarii recunoaste ca in tinerete "era buiac si ticalos , mama lui incercand sa-l cuminteasca si sa-l insoare. Indragostindu-se sincer de o tanara tiganca, pe nume Marga, capitanul va fi atacat intr-o noapte de complicii fetei, cu scopul de a-l jefui. Marga fusese invatata sa-l avertizeze abia in ultimul moment asupra primejdiei, ca el sa nu i se mai poata opune. Cand inteleg ca potentiala victima a aflat mai devreme decat trebuia despre intentiile lor, asteptandu-i inarmat si cu Lupei, cainele, alaturi de el, tiganii o ucid pe Marga si o arunca in fantana, facand-o sa plateasca tradarea neamului sau cu propria viata.
Fantana, cu adancurile ei simbolizeaza atat viata, cat si moartea, reunite in amintirea de nesters a unei femei deosebite si a devotamentului ei absolut in numele iubirii.
2) Ilustreaza conceptul operational de nuvela psihologica, prin referire la opera studiata.
Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat, cu putine personaje si construita, de obicei, in jurul unui personaj principal.
Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, este considerata o capodopera a prozei romane de observare psihologica.
Nuvela devine o adevarata scena de confruntare a doua caractere puternice: Ghita si Lica Samadaul, celelalte personaje avand menirea sa le scoata mai bine in evidenta trasaturile. Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc cu intentia de a se imbogati, dar nu ca sa traiasca mai bine, ci ca sa fie cineva, sa fie respectat.
Framantarile sufletesti ale hangiului se ivesc in momentele aparitiei lui Lica, o prezenta fatala care zadarniceste bunul mers al lucrurilor.
Ana, sotia lui Ghita, intuieste chiar de la inceput ca acest personaj ciudat e "un om rau si primejdios". Ghita se simte fascinat, dar si inspaimantat de taria de caracter a Samadaului si treptat se lasa antrenat, direct sau indirect, in afacerile necinstite ale acestuia.
Aflat in fata judecatorului, Ghita nu indrazneste sa dea in vileag faradelegile porcarului Lica, acestea neputand fi dovedite, deoarece Lica stia sa-si aleaga stapanii
Totusi, setea de razbunare a lui Ghita, jignit de Samadau, in cele din urma nu poate fi stavilita. Se hotaraste sa-l dea prins lui Pintea, dar intorcandu-se cu acesta si cu alti doi jandarmi, il vede plecand de la Moara cu noroc, carciumarul pierzand prilejul de a dovedi vina lui Lica. Ghita mai spera in indreptarea lucrurilor si, astfel, cei care initial erau calauziti de principiul onestitatii, sfarsesc intr-un mod tragic.
Slavici pedepseste toate personajele amestecate in afaceri necinstite, iar flacarile care cuprind carciuma au efect purificator.
3) Ilustreaza conceptul operational nuvela istorica, prin referire la o opera studiata.
Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat, cu putine personaje si construita, de obicei, in jurul unui personaj principal.
In primul numar al Daciei Literare" a aparut si cea dintai nuvela istorica: Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi.
Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. In centrul nuvelei, scriitorul il aseaza pe Domnul Moldovei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate fiind orientate spre reliefarea caracterului acestuia.
Fiind tradat de boieri, in prima sa domnie, Lapusneanul se intoarce in tara cu ajutor turcesc. Solia celor patru boieri: Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici, incearca sa-l convinga sa renunte la scaunul domnesc, narodul nu te vrea, nici nu te iubeste si Maria Ta sa te intorci inapoi" Dar hotarat si neinduplecat el zice: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia sau fara voia dumneavoastra", "Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarat
Cand ocupa tronul este tiranic si despotic cu boierii, pe care-i pedepseste cu asprime. Cuvintele de avertisment: Ai sa dai sama, Doamna sunt spuse de sotia unui boier ucis doamnei Ruxandra, de aceea ea intervine la crudul domn, care ii promite si ei un leac de frica, dar totul este in zadar. Boierii sunt atrasi intr-o capcana, fiinca Lapusneanul cere impacare si in biserica tine o cuvantare. La ospatul de la Curtea domneasca, 47 de boieri sunt ucisi din porunca lui Lapusneanul. In acest timp, poporul adunat in fata palatului cere pe Motoc: Capul lui Motoc vrem si acesta moare ucis de multime.
Dupa cativa ani, Lapusneanul, bolnav, roaga sa fie calugarit, dar cand isi revine din lesin si vazandu-se imbracat in rasa de calugar, este cuprins de furie si striga De unde ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu . Ingrozita de atitudinea lui Lapusneanul, doamna Ruxandra, la indemnul boierilor Spancioc si Stroici, il otraveste.
4) Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.
Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat, cu putine personaje si construita, de obicei, in jurul unui personaj principal.
La Tiganci alaturi de nuvela Pe strada Mantuleasa este considerata capodopera nuvelei fantastice a lui Eliade. Fantasticul este o categorie estetica desemnand abolirea ordinii cunoscute a universului real prin modificarea dimensiunilor spatio-temporale. Se reconfigureaza un alt univers cu logici proprii dar care constituie o alternativa verosimila a universului real.
Protagonistul este un ins mediocru cu un discurs bombastic: Eu sunt Gavrilescu, dar pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian
Nuvela este alcatuita din 8 episoade desemnand interferenta dintre real si fantastic: I, III, V, VII (real), II, IV, VI, VIII (ireal). In acest fel se sugereaza interferenta intre universurile paralele in care traieste Gavrilescu, iar nuvela se defineste cu o alegorie a mortii.
5) Ilustreaza conceptul operational roman, prin referire la o opera literara studiata, alegand un tip de roman din lista urmatoare traditional, modern, obiectiv, subiectiv.
Romanul este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si de intamplarile ce constituie subiectul operei.
E. Lovinescu il fixeaza pe Liviu Rebreanu drept creatorul obiectiv prin excelenta al romanului romantic. Romanul Ion a aparut in 1920 in forma sa definitiva si fundamenteaza romanul obiectiv si realist. Este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Conflictului este generat de lupta apriga pentru pamant. Intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc faptul ca mandria lui Ion al Glanetasului sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant. Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu are zestre.
Personajul central al cartii, Ion al Glanetasului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin mentalitatea clasei taranesti si a vremurilor careia ii apartin.
Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de George Bulbuc, care-l surprinde iubindu-se cu nevasta lui.
Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizeaza prin cateva trasaturi: precizia termenilor, acuratetea si concizia exprimarii, sobrietatea stilului, stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice si respectul pentru adevar de unde reiese obiectivitatea si realismul romanului.
6) Ilistreaza conceptele operationale incipit si final, folosind ca suport un text narativ studiat.
Romanul Ion a aparut in 1920 in forma sa definitiva si fundamenteaza romanul social modern, obiectiv si realist.
Incipitul romanului descriind drumul, semnifica o metafora a vietii cu bucurii si necazuri. Numele locurilor: Cismeaua Mortului Rapele Dracului , sugereaza faptele malefice petrecute acolo, numele satului Pripas, o comunitate oarecare a carei viata poate fi regasita oriunde. Crucea de lemn stramba, Hristosul de tabla ruginita, coronita de floare vesteda sunt indiciile unei comunitati care a abandonat credinta crestina, facandu-si alti idoli: pamantul si averea.
Finalul romanului reia metafora drumului, viata merge inainte, comunitatea n-a invatat nimic din faptele petrecute in Pripas singurele care se indreapta spre viitor sunt credinta si nadejdea reprezentata de turnul bisericii noi si de raza care poleieste Hristosul de tinichea. Generatiile se succed, tanarul invatator Zagreanu va continua truda socrului sau, ducand crucea unei existente mediocre insufletite insa de sentimentul datoriei. Comunitatea a ramas aceiasi, o valtoare de patimi omenesti fara inceput si fara finalitate.
7) Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza unei poezii studiate, apartinand unui autor canonic.
Tema este aspectul fundamental de viata pe baza caruia scriitorul isi cunstruieste subiectul, prin transpunere artistica.
Motiv literar reprezinta o situatie cu caracter de generalitate, un personaj, un obiect sau un numar simbolic ori o maxima sau formula care se repeta in momente variate ale aceleiasi opere sau in creatii diferite.
Poezia Glossa a aparut in primul val editat de Titu Maiorescu in 1883.
Glossa" lui Mihai Eminescu se incadreaza in marile creatii universale si ale literaturii romantica, avand ca tema fundamentala timpul, iar ca motive: fugit irreparabile tempus (timpul fuge fara sa se mai intoarca), fortuna lobilis (soarta schimbatoare) si vanitas va nitatum (desertaciunea desertaciunilor).
Inca din prima strofa, considerata strofa - tema a poeziei, unde vorbele sunt puse la prezentul etern, cititorul intra in contat cu aceste adevpruri general-valabile.
Ca si in alte poezii, poetul mediteaza asupra perisabilitatii timpului: Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi si noua toate.", repetitia cuvintelor "vreme" si "toate", si antinomia termenilor "vechi"-"noua" sugereaza tocmai aceasta idee.
In strofa a patra, apare lumea ca teatru, motiv preluat de Eminescu din filosofia antica hindusa.
In Glossa", lumea este vazuta ca o imensa scena de teatru spre care inteleptul priveste ca spectator: "Privitor ca la teatru/ Tu in lume sa te-nchipui/ Joace unul si pe patru/ Totusi tu ghici-vei chipu-i
Revenind apoi in strofele VI si VIII, aceasta idee devine laitmotivul poeziei.
8) Caracterizeaza personajul preferat dintr-o comedie studiata.
Zoe Trahanache din "O scrisoare pierduta" (I. L. Caragiale)
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Este tipul cochetei, este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze. Este o luptatoare hotarata, folosind tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva onoarea, de la rugaminti si lamentatii ( Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine ), trecand la amenintarea cu sinuciderea ( Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample orice ) pana la o energie impresionanta la o femeie ce se dovedeste a fi o luptatoare ( Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima ). Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul, pe Nae Catavencu, avand un singur tel, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala, viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia din plin ( il aleg eu, eu si cu barbatul meu ). Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea ei ( al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica Pristanda). Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi recapata scrisoarea, asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce festivitatea alegerilor, pentru ca aceasta nu-i cea din urma Camera". Cetateanul turmentat inchina si el "In cinstea coanii Joitichii ca e dama buna!
9) Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata.
Drama este specie a genului dramatic, caracterizata prin ilustrarea vietii reale intr-un conflict complex si puternic al personajelor, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica.
Drama Jocul ielelor il are ca protagonist pe Gelu Ruscanu, redactor si director al ziarului socialist "Dreptatea sociala care este in posesia unor date compromitatoare asupra ministrului justutiei Serban Saru-Sinesti.
Dorind sa publice aceste date in numele principiului adevarului absolut, Ruscanu se loveste de impotrivirea camarazilor sai de partid care ar dori sa negocieze eliberarea unui muncitor bolnav in schimbul nepublicarii scrisorii.Eroul crede ca adevarul trebuie cunoscut indiferent de urmarile pe care revelarea lui ar avea in vietile oamenilor.
Afland despre delapidarea savarsita de tatal sau in tinerete, despre faptul ca ministrul l-a ajutat in acea imprejurare pe Grigore Ruscanu, eroul simte clatinandu-se principiile sale morale, ferm in ideile sale despre justitie, el devine ambiguu cand se raporteaza la elementele concrete ale vietii, constientizeaza propria sa duplicitate si se sinucide. Inainte de aceasta, Gelu isi recunoaste infrangerea: lumea asta din care iti tragi hrana este atat de objecta incat nu te tolereaza decat cu pretul complicitatii.
In dialogul sau cu tovarasul din partid, Praida, se dezvaluie rigiditatea in convingerile abstracte. Praida numeste dreptatea lui Gelu Ruscanu inumana, cel putin abstracta si defineste goana lui dupa absolut ca pe o vraja care a invaluit un flacau ce a surprins intr-o noapte cu luna jocul ielelor.
Drama se defineste astfel ca o creatie ce surprinde contradictiile in care se zbat o constiinta si o inteligenta severa cu ea insasi. Este o meditatie asupra absolutului inteles ca o aspiratie umana.
10) Ilustreaza trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.
Romantismul este miscarea literara si artistica aparuta la inceputul secolului XIX ca o reactie impotriva clasicismului si regulilor lui formale, fiind caracterizata prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate, de imaginatie, prin cultul naturii si tendinta evaziunii in trecut.
Romantismul nuvelei Alexandru Lapusneanul este sustinut de tema capodoperei care este de natura istorica, de felul in care este creat personajul principal. Astfel, Lapusneanul este un personaj exceptional pus in imprejurari exceptionale, prin cinismul, tirania si despotismul sau ucide boierii si alcatuieste o piramida cu capetele lor. De asemenea, este un personaj romantic - fiind contradictoriu, adica conceput din "umbre si lumini". Antiteza romantica este realizata intre blandetea gingasa, duiosia doamnei Ruxandra si cruzimea, tirania, despotismul lui Lapusneanul. Punctul culminant este realizat intr-o scena romantica macabra, macelul.
Prezenta poporului este o preocupare a romancierilor care aduce personaje si din alte clase sociale, de jos. Dar cu forta realista remarcabila, Negruzzi realizeaza personajul colectiv prin trasaturi, gradat relevate: mai intai multimea vine la palat din curiozitate, apoi, intrebata ce vrea, se aduna in cete, ca in cele din urma sa devina o singura vointa, sa aiba unitate de idei: Motoc sa moara! Capul lui Motoc vrem.
Alte elemente romantice mai sunt: descrierea naturii sinistre, otrava, nebunia, culoarea de epoca prin descrierea vestimentatiei si a bucatelor.
11) Ilustreaza trasaturile prozei realiste prin referire la o opera literara studiata.
Realismul este curentul literar prin care conceptia artistica, literara, are ca preocupare reprezentarea obiectiva, veridica a realitatii.
Romanul Ion a aparut in 1920 in forma sa definitiva si fundamenteaza romanul realist modern.
Subiectul are o intriga simpla: Ion Pop al Glanetasului dorelte pamantul cu o patima mistuitoare caci tatal sau sarac iasca si lenevitor de n-avea pereche a mancat repede zestrea Zenobiei.
Iubea pamantul de mic copil. A crescut ravnind si pizmuind pe cie bogati, dorind cu orice pret sa aiba pamant cat mai mult De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama.
In acest scop o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, bocotanul satului, desi era urata si n-o iubea.
Batuta, alergand mereu intre un barbat care abia o mai cunostea si un tata care o trata ca pe o dusmanca, Ana, care ramasese insarcinata, vedea in nunta ei capatul necazurilor. Urmarindu-si scopul cu tenacitate, Ion intra in posesia pamanturilor pe care jindui-se cu lacomie.
Odata nunta facuta, Ion se indeparteaza de Ana "De-abia acum intelesese Ion ca odata cu pamanturile trebuie sa primeasca si pe Ana si ca fara ea n-ar fi dobandit niciodata averea. I se parea o straina si nu-i venea a crede ca in pantecele ei se plamadeste o fiinta din sangele lui.
Iubirea ascunsa pentru Florica, cae frumoasa si saraca, maritata mai tarziu cu George Bulbuc, nu-i da pace.
Tratata inuman si de catre Ion si de catre tatal ei, Ana isi curma viata. Copilul ramas se imbolnaveste si moare spre disperarea lui Ion care vedea in el granita pastrarii pamanturilor lui Vasile Baciu.
Ion este ucis de catre George Bulbuc, barbatul Floricai, fiind astfel pedepsit pentru faptele sale nelegiuite.
12) Ilustreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip subiectiv studiat.
Eroul romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, traieste doua realitati: realitatea timpului cronologic (frontul) si realitatea timpului psihologic.
Stefan Gheorghidiu este un personaj problematic; un intelectual-student la filozofie, cu preocupari teoretice, un tip orgolios, avid de cunoastere absoluta atat prin dragoste cat si prin experienta directa, traita a razboiului.
Prima experienta a cunoasterii, iubirea, traita sub semnul incertitudinii, e semnalata direct. Casatorit cu cea mai frumoasa dintre colegele sale, in care crede a fi gasit idealul femeii iubite, tanarul cuplu cunoaste o schimbare radicala a existentei lor datorata unei mosteniri neasteptate lasate de un unchi bogat, Tache.
Aspirand la dragostea absoluta, eroul doreste certitudinea absoluta. Natura reflexiva, constient de chinul sau launtric, Stefan Ghiorghidiu aduna, progresiv, semne ale nelinistii si indoielilor sale interioare si le diseca cu minutiozitate. Viata lui Stefan Gheorghidiu a devenit curand o tortura nu mai putea citi nici o carte, parasise universitatea.
Plimbarea la Odobesti, intr-un grup mai mare, declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iubirii, pune sub semnul indoielii fidelitatea femeii iubite. Compania domnului G., avocatul obscur, dar barbat modern, acorda sotiei sale, Ela, care cocheta, amplifica suspiciunile lui Stefan.
Confesandu-se si analizandu-se, eroul respinge ca vulgara etichetarea ca gelos: Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii.
Experienta razboiului constituie pentru Stefan Gheorghidiu o experienta decisiva, un punct terminus al dramei intelectuale, o drama a personalitatii.
Gheorghidiu devine alt om in primele ceasuri de razboi. Gelozia ramane undeva, departe, si lipsita de insemnatate. Jurnalul lui de front contureaza o personalitate complexa, aflata in imprejurari inedite, confruntandu-se cu moartea, dar mai ales confruntata cu ea insasi.
Ranit si spitalizat, se intoarce in Bucuresti. Acasa, langa Ela, simtea o instrainare definitiva. Experienta frontului a fost decisiva. Drama iubirii lui este acum intrata definitiv in umbra.
Prin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un neintrerupt mars tot mai adanc in constiinta
13) Prezinta constructia subiectului unui roman de George Calinescu, prin referire la actiune, conflict, relatii spatiale si temporale.
Aparitia romanului Enigma Otiliei (1932) este determinata de atitudinea polemica a lui George Calinescu fata de proza subiectiva.
Subiectul romanului nu este spectaculos, demersul narativ neurmarind, in principal, relatarea unor evenimente, ci conturarea unei atmonsfere, cea a familiei burgheze cu putreziciunea ei morala.
Romanul se deschide in spirit balzacian, cu o scena de familie intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 , in casa lui Costache Girgiuveanu din strada Antim, din Bucuresti. Sunt reuniti la jocul de carti, ce se desfasoara in fiecare seara, membrii celor doua familii a lui mos Costache si cea a surorii sale Aglae, musafirul lor nelipsit fiind Pascalopol, atras de feminitatea adolescentina a Otiliei.
Planul epic principal al romanului il are in conceptul sau pe batranul Costache Giurgiuveanu a carui biografie se impleteste cu a Aglaei, sora lui, ce manifesta o grija materna sufocanta pentru Olimpia, Aurica si Titi, copii ei, rezultati din casatoria cu Simion Tulea. Acestora li se adauga inventivul Stanica Ratiu, ginerele Aglaei, sotul Olimpiei.
Eforturile lor sunt canalizate, pe de o parte, spre a urmari ca nimic din averea batranului sa nu se instraineze, iar pe de alta, spre inlaturarea Otiliei, fiica vitrega a lui Costache, careia i s-ar fi cuvenit mostenirea. Indemnat de Pascalopol sa-i asigure acesteia viitorul, batranul amana la nesfarsit intocmirea testamentului, tinand banii ascunsi sub saltea. Nici dupa ce cade grav bolnav, nu se hotaraste, ceea ce-i va inlesni "clanului" Tulea sa-l supravegheze mai indeaproape. De starea lui va profita mai ales Stanica Ratiu care, surprinzand-ul singur, pe patul de suferinta, ii va smulge banii ascunsi, provocandu-i astfel un soc cerebral ce-i va fi fatal. Intrand in posesia mostenirii, escrocul o va parasi pe Olimpia, in timp ce Aglae, isi pierde interesul fata de familie, uitandu-si chiar si sotul internat in ospiciu.
Demersul narativ din planul secundar, urmareste dragostea sincera dintre cei doi adolescenti, Felix si Otilia. Tanara il iubeste cu daruire pe ambitiosul Felix, pe care il admira pentru preocuparile sale intelectuale, considerand insa ca iar sta in calea carierei, din care tanarul isi facuse un ideal, Otilia opteaza in cele din urma pentru Pascalopol, cu care se si casatoreste, spre a trai o viata confortabila.
Romanul are un final deschis, cititorul afland cu surprindere ca, dupa scurt timp, il paraseste si pe Pascalopol, devenind nevasta unui conte sau asa ceva" de prin Spania sau America, destinul ei ramanand si mai departe o enigma.
14) Ilustreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la o nuvela psihologica studiata.
Nuvela In vreme de razboi a aparut in anul 1898 si este alcatuita din 3 capitole, fiecare marcand o etapa in evolutia lui Stavrache si apoi pe 3 planuri, incadrandu-l pe hangiu in categoria oamenilor haini, avari, autorul creeaza tipologii
In primul plan intamplarile sunt reletate de autor. Stavrache, care mosteneste averea fratelui sau, Iancu Georgescu, traieste spaima reintoarcerii acestuia. Scrisoarea il linisteste o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa cada prada halucinatiilor. Glasul celui plecat ii revine in minte in mod obsesiv si chinuitor: Gandeai c-am murit, neica? Hangiul si-l inchipuie pe popa Iancu intr-o inversunata inclestare, el reusind sa-si infinga degetele in muschii grumazului adversarului, rupandu-i incheietura cerbicii.
Caragiale analizeaza minutios reactiile fiziologice ale acestuia in momentul intalnirii cu popa Iancu: gura ii este intredeschisa, dar fara sa poata vorbi, ochii holbati, iar mainile inclestate. La un moment dar Stavrache este incapabil sa distinga planul real de cel al halucinatiilor. Pentru el, pierderea averii este o catastrofa de mari proportii.
Cel de-al doilea plan al nuvelei, planul dialogat este surprins gradat, dialogurile sunt comprimate, propozitiile interogative destul de numeroase, presupun gesturi. Din discutia cu avocatul reies temerile lui Stavrache, in ciuda asigurarilor pe care le primeste. Dialogul cu fetita care venise sa cumpere rachiu si gaz, dezvaluie capacitatea acestuia.
Natura intervine in planul al treilea cand toate intamplarile au loc noaptea: popa Iancu vine la fratele sau noaptea tarziu si tot noaptea se reintoarce popa Iancu pentru a-i cere banii lui Stavrache.
In vreme de razboi", una dintre cele mai reprezentative nuvele, urmareste un caz psihologic in care setea de bani desfigureaza sufletul uman.
15) Prezinta particularitatile de structura si de expresivitate prin care se manifesta sensibilitatea simbolista intr-o poezie studiata, apartinand lui George Bacovia.
Simbolismul: curent literar care a aparut in Franta care, considerand lumea reala drept un ansamblu de simboluri, cauta sa interpreteze in poezie semnificatiile profunde ale lumii prin intuirea acestor simboluri.
Spre deosebire de pastelul traditional, care zugraveste un peisaj oferit contemplarii, poezia Decor este un pastel stilizat, realizat in spiritul esteticii simboliste. Decorul este tipic mediului citadin, fiindca privirea poetului este atrasa de imaginea parcului. Dar, uimitor intr-o poezie despre mediul citadin este ca apar elemente ale cadrului funerar. Atmosfera este de o tristete sfasietoare. Desi pare o natura moarta din care lipseste eul, prin versul liber se semnaleaza prezenta umana. Tabloul iernii realizat prin alternanta repeteta a celor doua elemente contrastante "alb-negru" (copacii albi - copacii negri, frunze albe - frunze negre, pene albe - pene negre) simbolizeaza un decor de doliu funerar", corespunzand asadar unui personaj interior, sufletesc, bacovian. Imaginile par franturi din realitate pe care el le-a retinut in mod deosebit. Decorul cromatic produce prin repetitia obsesiva neasteptate efecte muzicale, de incantatie ( Copacii albi, copacii negri").
16) Evidentiaza elementele de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (titlu, incipit).
Titlul Lacustra, semnificand o locuinta construita pe stalpi deasupra unei ape, in epoca primitiva, sugereaza de la inceput tendinta de izolare, de refugiu al eului liric bacovian terorizat pana la dementa de singuratatea si de mizeria existentiala.
Incipitul poeziei sugereaza dimensiunea infinitului printr-o imagine auditiva. Astfel, versul al doilea din ultima strofa ( Tot tresarind, tot asteptand ) devine prelungirea celui de-al doilea din prima strofa ( Aud materia plangand ). Plansul de dimensiuni cosmice al naturii releva adancimea insingurarii in care este dat poetului sa se confunde. Aceasta idee este reluata prin intoarcerea in timp, in anii istoriei. La randul lor, locuintele lacustre semnifica o asemenea reintoarcere.
17) Ilustreaza conceptul operational neomodernism, prin exemple dintr-un text liric studiat, apartinand lui Nichita Stanescu.
Neomodernismul poetic (1960-1980) a constituit o revigorare a poeziei, o revenire a discursului liric la formulule de expresie metaforica, la imagini artistice, la reflectii filozofice.
Poezia Leoaica tanara, iubirea este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei. Poezia reprezentand o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment: iubirea.
Tema o constituie consecintele pe care iubirea ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.
Intreaga poezie se concentreaza intr-o unica metafora.
18) Evidentiaza elementele de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Tudor Arghezi (doua elemente, la alegere, dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, motive poetice).
Titlul Testament este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatiiurmasilor fata de mesajul primit de la strabuni. De asemenea, titlul ilustreaza si u inteles propriu faptul ca poezia este un act oficial intocmit de poet, prin care lasa mostenire urmasilor opera sa literara.
Poezia incepe printr-o negatie: "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte," care are rolul de a accentua valoarea deosebita a mostenirii, opera literara, bunul cel mai de pret al poetului, pe care acesta o lasa prin testament viitorimii, "Decat un nume adunat pe-o carte , accentuand faptul ca ea constituie o acumulare spirituala "de la strabunii mei , realizata cu mult efort si in mod evolutiv.
19) Prezinta particularitati moderniste in conceptia si expresivitatea unei poezii studiate, apartinand lui Lucian Blaga.
Poezia Gorunul reprezinta o elegie filozofica, tema acestei poezii este ilustrata de meditatia poetului asupra mortii, pe care o percepe, nu ca pe un final implacabil si neasteptat, ci ca pe o mare trecere intr-o alta stare spirituala, care se apropie pe masura ce viata aluneca treptat spre neant. Presimtirea mortii este o componenta a vietii si se dezvaluie progresiv pe parcursul poeziei, ceea ce releva lirica expresionista in care se inscrie creatia lui Lucian Blaga.
Ideea poetica exprima senina detasare, linistea filozofica, meditativa, cu care Blaga, isi contempla curgerea lenta a vietii in nesuferinta.
20) Ilustreaza conceptul operational basm cult, prin referire la o opera literara studiata.
Basmul cult este specie a genului epic cult, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, pe care ajung sa le biruiasca in cele din urma.
Spre deosebire de basmul popular, basmul cult este putin mai realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat, personaje concrete si cel mai important, se cunoaste autorul.
Ne putem da seama ca Povestea lui Harap Alb este un basm, chiar de la inceput, incepe cu o formula tipica basmului amu cica era odata", plasand intamplarile povestite intr-un timp indepartat si neprecizat, poate la inceputul lumii. Din aceasta formula intelegem ca intamplarile sunt unice, nu s-au mai petrecut pana atunci.
Sfarsitul e tipic ca la toate basmele, ceva ce mai continua inca si nu se va termina niciodata si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca."
Si in acest basm exista o cifra magica, cifra 3 si multiplii acesteia sunt cifrele magice din acest basm, dar in special 3: trei fete", "trei baieti", Spanu l-a pus la trei incercari pe Harap-alb.
Exista si nelipsitele personaje negative si pozitive ale basmului. Sunt si personaje concrete: Harap-Alb, Rosu Imparat, Verde Imparat, Spanu, fica Imparatului Ros, si personaje fantastice: Setila, Flamanzila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila, Buzila etc.
Nelipsitele elemente miraculoase: apa vie, apa moarta, smicele.
Limbajul este popular. La nivel fantastic personajele sunt umanizate nu numai prin comportament si mentalitate ce permit o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc.
In acest basm binele invinge raul si toate inselatoriile, finalul este fericit ca la toate basmele; Harap Alb se casatoreste cu fica Imparatului Ros.
Toate aceste lucruri fac ca Povestea lui Harap-Alb sa fie un basm cult.
21) Prezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale) intr-un basm cult studiat.
Subiectul basmului Povestea lui Harap-Alb este simplu, specific basmelor populare cu eroi si motive populare in care supranaturalul este impletit cu realul personajelor taranesti.
Coflictul central il reprezinta dezvaluirea identitatii Spanului de catre Harap-Alb in fata Imparatului Verde.
Diferenta dintre fabulos si terestru este realizata de autor la sfarsitul basmului cand Harap-Alb ii dezvaluie Spanului identitatea, iar acesta ii teteaza capul, urmand ca trei fete sa-l reinvie pe tanar.
Chiar si numele tovarasilor ce l-au insotit pe Harap-Alb spre Rosu Imparat, evidentiaza in acelasi timp calitatile acestora si faptul ca opera este un basm.
Personajele fabuloase, ajutoarele venite in sprijinul binelui, formulele tipice, fac ca acest basm popular sa fie unul cult.
22) Ilistreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip obiectiv studiat.
Personajul Ion este unul de referinta in literatura romana, concentrand tragica istorie a saranului ardelean din primele decenii ale secolului trecut.
Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidentiaza feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion, urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, apoi o vede pe Florica, care ii era draga, insa e constient ca Ana are pamant. Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceput. Ion era iute si harnic ca ma-sa" chipes si voinic, dar sarac, el simtind dureros prapastia dintre el si bocotani". Astfel cade victima celor doua patimi: glasul pamantului si glasul iubirii.
Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o violenta navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion o seduce pe Ana.
Cand s-a insurat cu Ana, Ion s-a insurat de fapt cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patmasa pentru Florica, nevasta lui George Bulbuc, duce la destinul tragic al eroului, fiind omorat de George dupa ce ii surprinde pe amanoi in flagrant.
Astfel, Ion este drastic pedepsit de Rebreanu, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morla, raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand liniltea unui camin, linistea unei intregi colectivitati.
23) Exprima-ti opinia despre valoarea estetica a unei scrieri in proza de Ion Creanga, prin dezvoltarea a doua argumente privind structura textului narativ si/sau limbajul prozei narative.
Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in proza lui Ion Creanga prin ritmul rapid al povestirii, fara digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin oralitatea stilului, dar mai ales de eruditia sa paremiologica.
Oralitatea stilului lui Ion Creanga este data de impresia de supunere a intamplarilor in fata unui public care asculta si nu cititorilor.
Modalitatile de realizare a oralitatii sunt: dialogul ( Ia sasati, mai, zise Ochila, clipocind mereu dein gene. ), folosirea dtivului etic ( mi ti-l insfaca cu dintii de cap, zboara cu dansul in inaltul cerului si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere. ), exclamatii, interogatii, interjectii ( Mai, Pasarila, iacata-oi, ia! ), expresii onomatopeice ( cand sa puna mana pe dansul, zbrr! ), formule specifice oralitatii ( vorba ceea de voie de nevoie", "toate ca toate"), proverbe si zicatori ( Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale ), versuri populare sau fraze ritmate ( La placinte, inainte/ La razboi, inapoi. ), cuvinte populare, regionalisme (a fosgai, a clampani, a gadui, a boncalui).
24) Prezinta doctrina estetica promovata de revista Dacia literara.
In perioada pasoptista (1830-1860), se afirma primii nostrii scriitori moderni in cadrul curentului national-popular de la Dacia literara (Iasi).
In "Introductia" cu care se deschide revista, Mihail Kogalniceanu subliniaza clar ideile ce vor sta la baza orientarii literaturii:
* "Dacia literara isi propune sa faca "abstractie de loc", sa fie o "foaie romaneasca", indeletnicindu-se cu "productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune".
* Isi fixeaza ca tel exclusiv literatura, fara a parasi insa telurile politice, nationale.
* Sustine ca originalitatea nationala este "insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi".
* Condamna cresterea numarului imitatiilor si traducerilor care "s-au facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national".
* Se sugereaza inspiratia din realitatea autohtona.
* Valorificarea folclorului, a istoriei, a frumusetilor naturii patriei.
* Revista va lupta pentru ca "romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".
* Se insista asupra necesitatii spiritului critic nepartinitor: "vom critica cartea, nu persoana".
25) Prezinta rolul Junimii a lui Titu Maiorescu in impunerea unei noi directii in literatura romana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Junimea este o grupare culturala, initiata de tineri intelectuali entuziasti, avand ca mentor pe Titu Maiorescu. Ea a luat fiinta la Iasi in 1863 si a avut doua directii principale: una literara si alta culturala.
Obiectivele Junimii" au fost: raspandirea spiritului critic, incurajarea literaturii nationale, neatarnarea intelectuala a poporului roman, originalitatea culturii si literaturii romane, crearea si impunerea valorilor nationale, educarea oamenilor prin cultura si unificarea limbii romane literare.
In concluzie spiritul junimist insumeaza spiritul filozofic si oratoric, spiritul clasic si academic, ironia si spiritul critic.
26) Prezinta ideile care stau la baza directiei moderniste, promovate de E. Lovinescu.
Modernismul este un curent initiat la noi in 1909 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut ca si principiul sinronismului. Ideea de la care porneste Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare, iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fara fond sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot sa-si constituie uneori fondul.
In vederea modernizarii literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric, tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala, crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica, intelectualizarea prozei si a poeziei, crearea intelectualului, ca personaj al operei literare.
27) Ilistreaza conceptul operational personaj "tipic", folosind ca suport un roman de G. Calinescu.
Stanica Ratiu este un Dinu Paturica modern, incadrandu-se in tipologia arivistului. Avocat fara procese, energia lui nu se consuma in munca; el circula in diferite medii, afla, stie tot, asteapta "ceva", care sa-i modifice modul de viata peste noapte, sa-l imbogateasca; agresiv, fara nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare si de supravietuire, este inteligent si escroc, fanfaron si abject; ideea de familie, pe care o cultiva, nu-l impiedica s-o paraseasca pe placida lui nevasta, Olimpia, si sa se insoare cu Georgeta, femeie usoara, intrezarind un cuplu mai favorabil intereselor sale; este licheaua simpatica (e primit cu bucurie de toate rudele), un artist al intrigii, ascultator pe la usi, cu afaceri dubioase, fara nici un simt moral. Conturat astfel, el a fost asociat personajelor comice caragialesti si lui Gore Pargu din romanul Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale.
Clanul familiei Tulea, prin Aglae si Stanica Ratiu, este spiritul rau al casei, prin ferocitatea lacomiei lor.
28) Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand lui Mihai Eminescu.
Motivul "florii albastre" se intalneste la romanticul german Novalis si semnifica la aceste implinirea iubirii ideale dupa moarte, intr-o alta lume, candva, cu speranta acestei impliniri.
La Eminescu, motivul "florii albastre" semnifica aspiratia spre iubirea ideala posibila, proiectata in viitor, dar si imposibilitatea implinirii cuplului (incompatibilitatea a doua lumi diferite, din care fac parte cei doi indragostiti).
Poezia Floare albastra face parte din tema iubirii si a naturii, dar spre deosebire de alte poezii de dragoste, aceasta creatie este imbogatita cu profunde idei filosofice, care vor capata desavarsire in poemul Luceafarul". Poezia este alcatuita din 4 secvente lirice, doua ilustrand monologul liric al iubitei, iar celelalte doua, monologul lirico-filosofic al poetului.
Primele 3 strofe exprima monologul iubitei care incepe prin situarea iubitului intr-o lume superioara, semnificand un portret al omului de geniu. Iubita il cheama in lumea reala, indemnandu-l sa abandoneze lumea ideatica si oferindu-i fericirea terestra.
Strofa a IV-a este monologul liric al poetului in care se accentueaza superioritatea preocuparilor si gandirii sale.
Urmatoarea secventa poetica reprezinta monologul liric al iubitei, care incepe printr-o chemare a iubitului in mijlocul naturii (elemente specifice liricii eminesciene: codrul, izvorul, vaile, stancile, prapastiile). Jocul dragostei este prezent si in aceasta poezie, in care gesturile tandre, chemarile iubirii optimiste, constituie un adevarat ritual. Apare ideea izolarii cuplului de indragostiti de restul lumii. Arta iubirii este descrisa de fata prin gesturi tandre, mangaietoare, ademenitoare.
Ultimele doua strofe constituie monologul liric al poetului. Moartea iubirii sugereaza neputinta implinirii cuplului pentru ca cei doi apartin unor lumi diferite.
29) Prezinta subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.
Nuvela Moara cu noroc incepe cu un precept moral izvorat din experienta si intelepciunea batraneasca, rostit de mama soacra: - Omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.
Indemnat de o aspiratie sufleteasca, naturala a omului spre bunastare, dar si de dorinta de a fi stapan, Ghita arendeaza carciuma de la intretaiere de drumuri, moravuri si legi: "Moara cu noroc".
La inceput, Ghita se dovedeste harnic si priceput. Apar primele semne ale bunastarii. Bunastarea si armonia din sanul familiei, ar fi putut face din Ghita un om fericit. Mai mult decat atat, Ghita este un sot afectuos si un tata iubitor. Isi ocroteste familia si principala sa preocupare este aceea de a o sti hranita si lipsita de griji. Cand tocmai incepuse sa guste, cu intreaga familie, bucuria ca a scapat de saracie, la Moara cu noroc apare un personaj ciudat - Lica Samadaul. Sosind la carciuma pe o carare ascunsa, nu pe drum deschis, el starneste banuielile lui Ghita.
Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este om rau si primejdios". In sinea lui, Ghita avea aceeasi banuiala. In scurta vreme el intelesese ca la Moara cu noroc, nu putea ramane nimeni fara voia lui Lica. Dar asta insemna sa cada la invoiala cu Samadaul, sa devina omul lui. Din acest moment Ghita ni se dezvaluie ca un suflet complex, oscilant, sfasiat de tendinte si trairi contradictorii. Merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini ciobanesti si isi angajeaza o sluga credincioasa. Carciumarul incepe sa duca o viata dubla, se facuse tot mai ursuz, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el". Pentru prima data in viata, Ghita isi simte familia ca pe o povara.
Paralel cu urmarirea procesului de mutilare a constiintei lui Ghita, impatimit de dorinta de a avea bani, cat mai multi bani, Slavici surprinde un alt proces, acela care conducea la instrainarea tot mai evidenta dintre cei doi soti. Ana, care la inceput se temea de Lica, cu timpul, se cam turbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca sa o invarteasca Ana se simtea tot mai parasita si Ghita la randul lui se credea singur si parasit de Ana.
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare. Ghita castiga prietenia jandarmului Pintea, dar e nesincer fata de acesta. El jura fals ca in noaptea savarsirii unei crime nu l-a vazut pe Lica iesind din carciuma, desi era convins ca Samadaul era autorul crimei. Dupa multe framantari si ezitari, se hotaraste sa-l dea pe Lica prins jandarmului Pintea (se inteleg sa-i intinda o cursa). Lica vine la Moara cu noroc cu aur si argintarie. Intorcandu-se cu Pintea si cu alti doi jandarmi, Ghita il vede pe Lica plecand de la Moara cu noroc si isi da seama ca a ratat orice prilej de a-l dovedi vinovat. Gelos si infuriat ca Ana si-a petrecut o noapte cu Lica, Ghita isi ucide sotia. Este si el impuscat de Raut la comanda lui Lica. Slavici il pedepseste exemplar si pe Lica Samadaul. El se sinucide pentru as nu cadea in mainile lui Pintea, izbindu-si capul de un copac (trupul lui este aruncat de jandarm in apa). Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate si al crimelor un incendiu mistuie in flacari carciuma de la Moara cu noroc, transformand in scrum cele doua corpuri neinsufletite al Anei si al lui Ghita.
30) Ilustreaza conceptul operational arta poetica, prin referire la o creatie lirica studiata, apartinand unui scriitor roman.
Arta poetica este conceptul care defineste ansamblul de trasaturi care definesc conceptiile despre lume si viata ale unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului si a artei sale, definitorii pentru creatia lui.
Poezia Testament este cea de-a doua arta poetica a lui Arghezi, dar cea mai reprezentativa (prima este Ruga de seama
Tema poeziei Testament exprima conceptia despre arta a lui Arghezi si defineste programatic intreaga creatie lirica a poetului in care cuvantul este atotputernic, iar opera literara este rodul harului divin si al trudei. Titlul ne cutremura daca ne gandim la finalitatea pe care o vizeaza Busulenga
Poezia este conceputa ca un dialog intre Arghezi (creatorul) si fiul sau (reprezentand generatiile urmatoare). Toata mostenirea lasata fiului sau este spirituala si nu materiala, concentrata intr-o carte (lasa mostenire nu numai cartea, ci si reputatia numelui sau de care Arghezi este foarte mandre). Prin publicarea cartii, numele este salvat de la uitare.
Poetul explica semnificatia cartii sale: (cuvantul carte devine un nucleu poetic in jurul caruia se aduna semnificatiile poeziei)
a) Cartea este o treapta ( Cartea mea-i fiule, o treapta ) intre strabuni si generatiile tinere. Este o treapta sociala, in acelasi timp pe scara cunoasterii si face legatura intre generatii. Indirect, poetul semnaleaza sursa de inspiratie a creatiei sale: realitatea vietii sociale.
b) Cartea este in acelasi timp un hrisov al robilor cu saricile pline". Poetul adreseaza un indemn de pretuire a acestei creatii de inspiratie sociala, de inspiratie din viata celor umiliti. In acelasi timp, Arghezi instituie un cult al stramosilor osemintele varsate-n mine poetul recunoaste legatura cu traditia; isi exprima sentimentele de dragoste pentru stramosi
c) Cartea este rezultatul unei profunde mutatii, a saltului de la munca fizica la munca intelectuala prin care se produc valorile spirituale. Acest salt nu ar fi fost posibil fara truda, fara sacrificiul atator generatii. Totadata poetul indica si sursa limbajului: Din graiul lor cu indemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite." Cartea este rezultatul unei munci migaloase de potrivire a cuvintelor rodul unei munci indelungate.
Imaginile sunt grupate in serii paralele: unele definesc sursa de inspiratie, altele definesc arta, poezia, care inseamna: versuri si icoane muguri si coroane", "miere" (imagine care reflecta esteticul, dar pastreaza esenta realitatii vioara muzicalitatea), "Dumnezeu de piatra statuie de imortalizare a unei experiente sociale, de sacralizare a amintirii stramosilor ciorchini de negi estetica uratului - expresie a bolii si a raului
In final poetul atrage atentia asupra sensurilor ascunse ale artei. Arta izvoraste din elementele cele mai crude ale realitatii: zdrente, bube, mucegai, noroi, "durere surda si amara venin. Toate aceste elemente reprezinta o realitate aspra dura, pe care insa poetul o transfigureaza artistic (poezia este rezultatul unei transfigurari artistice).
