Camil Petrescu
(Jocul ielelor)
C.Petrescu a trait intre anii 1894-1957 si este
o personalitate literara, astfel se poate vorbii
despre el ca: romancier, nuvelist, poet, eseist
si teoretician al teatrului.
Ca teoretician al teatrului el a publicat 2 lu-
crari: una este: "Modalitatea estetica a teatru-
lui"-studiu in care el dezbate problema repre-
zentatiei dramatice, discuta despre o impor-
tanta a textului dramatic dar si despre libertate
si creatie; un al doilea studiu referitor la teatru
este acela intitula: "Fals tratat pt. uzul autor-
ilor dramatici" in care da sfaturi autorilor de
piese.
Un domeniu important al activitatii sale crea-
toare il reprezinta dramaturgia, teatrul fiind
pt. el marea pasiune. Dintre toate piesele
scrise de C.Petrescu amintim: "Jocul ielelor"
"Act venetian", "Suflete tari", "Mioara",
"Danton", "Mitica Popescu", "Balcescu",
"Iata femeia pe care o iubesc", "Profesor doc-
tor omu vindeca de dragoste".
In cea mai mare parte, piesele lui C.Petrescu
aduc pe scena drame ale cunoa sterii si majori-
tatea problemelor puse in discutie in aceste pie-
se vor fi reluate in romanele sale cum ar fi:
"Ultima noapte de dragoste intaia noapte de
razboi", "Patul lui Procust".
Jocul Ielelor este prima piesa scrisa in 1916
iar titlul piesei este o metafora, prin el intele-
ganduse joc al ideilor.
In piesa Jocul Ielelor se comfrunta 4 senti-
mente: este sentimentul politic, sentimentul
onoarei, sentimentul erotic si sentimentul drep-
tatii absolute.
Eroul central al piesei este Gelu Ruscanu, di-
rectorul ziarului "Dreptatea sociala"-organ de
presa a partidului social democrat. El era fiul
unui jurist care sa sinucis din cauza unei dela-
pidari a unei sume mari de bani.
Fiul sau, G.Ruscanu, este nelinistit deoarece
in mintea lui si in sufletul sau se da o lupta puter-
nica intre 2 idei: ideea de dreptate sociala si ideea
de dreptate absoluta. El nu poate percepe ca intr-o
societate bazata pe clasae autogoniste, dreptate
are caracter de clasa. El este comvins ca in socie-
tate trebuie sa existe un singur adevar pe care el
il numeste "dreptate absoluta".
G.Ruscanu se afla in posesia unor scrisori din
care rezulta ca ministrul justitiei: Saru Sinesti
este un criminal fiind acuzat de uciderea batranei
Manitti o femeie foarte bogata pt. a-si insusii ave-
rea acesteia. G.Ruscanu neputand accepta ca un
ministru al justitiei sa fie un criminal doreste sa
publice aceste scrisori compromitatoare in ziarul
sau. Conducerea partidului ii cere insa sa nu pu-
blice aceste scrisori in schimbul eliberarii unui
membru al partidului: Petre Boruga, aflat in in-
chisoare. Cu toate ca G.Ruscanu cunoaste situatia
acestui muncitor, bolnav de plaman in ultimul
hal, cu o familie ajunsa in pragul deznadejdii, el
nu accepta propunerea partidului si in numele
"dreptatii absolute" el doreste sa publice aceste
scrisri care l-ar aduce pe Saru Sinesti in inchi-
soare. Nici vizita ministrului precum nici vizita
sotiei acestuia care fusese iubita lui G.Ruscanu
nu-l pot comvinge sa renunte la publicarea
scrisorii.
Presat din toate partile, G.Ruscanu nu gase-
ste iesire din aceasta situatie si in cele din urme
isi va pune capat zilelor, impuscanduse. La acest
act din final il va duce faptul ca lupta lui este ine-
gala, fortele potrivnice fiind mai numeroase.
Din felul in care actioneaza personajul, el ne ap-
are ca un om lucid care iubeste cu constiinta si nu
cu mintea.
Drama lui Gelu este drama ideilor absolute, este
drama opozitiei intre ideal si real; intre ceea ce a
vrut el si ceea ce exista in jurul lui. El totdeaune
comfrunta faptele cu principiile, astfel cu riscul ca
numele si presticiul tatalui sau sa fie umbrite el nu
renunta la idee de a scote la lumina adevarul.
Personajul nu sfarseste din cauza ideilor ci din
cauza societatii timpului care nu a inteles treapta
intelegerii ideilor si acest lucru il deducem din cu-
vintele lui Praida, presedintele partidului social
democrat, cu prilejul inmormantarii lui G.Ruscanu
si care afirma: "A avut trufia sa judece totul.sa
departat de cei asemenea lui, care erau singurul
lui sprijinEra prea inteligent ca sa accepte lumea
asta asa cum este dar nu destul de inteligent pt.
ceea ce era el. Pt ceea ce nazuia el sa inteleaga,
nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana
azi.L-a pierdut orgoliul lui nemasurat."
