De Neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor A fost scrisa de Miron Costin in ultimii anin ai vietii sale dupa multa ezitare si numai cand cronicarul a considerat ca detine suficienta informatie pentru argumentarea sa. Intreaga opera exprima sentimente de inalt patriotism. Exista la inceputul operei o predoslovie prin care autorul justifica scrierea acestei opere: „inceputul tarilor acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si cati sunt si in tarile unguresti cu acest nume, romani si pana astazi, de unde sunt si din ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamant a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru”. De Neamul Moldovenilor este o opera polemica care intentioneaza sa puna la punct unii impostori cum a fost Simion Dascalul care a denigrat poporul roman. Miron Costin spune ca: „nici este saga a scrie ocara viacinica unui neam. Cand ocarasc intr-o zi pe cineva este greu a rabda; dara in veaci.” Aceasta opera chiar daca are in cuprinsul ei unele inexactitati, este de remarcat pentru informatiile si argumentele aduse in sprijinul ideii romanitatii poporului roman. 37454jbq61kmp7z b) Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron – Voda incoace 37454jbq61kmp7z Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri informative „sa nu se uite lucrurile si cursul tarii” si educative „sa hie de invatatura ce este bine si ce este rau si de ce sa se fereasca si ce va urma”. Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin, apar conceptele clasei boieresti si el e convins ca nu domnitorul trebuie sa conduca, ci si boierimea, iar cei mai mici trebuie sa se teama de cei mari. Cronicarul manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii sociale, ura latirea puterii turcesti si lacomia Imperiului Otoman: „pantecele turcilor fara fund”. bm454j7361kmmp Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a lui Ureche; Costin este un memorialist atent asupra vietii si asupra oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului, prozator, zugrav de moravuri si caractere. Ultima parte a cronicii are desfasurarea epica a unui roman: exista descrieri, tablouri pitoresti care infatiseaza armata (cea poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in romanele istorice. Autorul pare a se implica in evenimente pentru ca unele dintre ele s-au petrecut in timpul vietii sale. Datorita acestui fapt, atentia fata de eroi si intamplari este sporita. In explicarea victorii lor militare s-au infrangerilor, Miron Costin nu introduce factori divini, totusi crede in semne dumnezaiesti si interpreteaza calamitati naturale ca pe niste „pedepse ceresti”(interesanta este prin viziunea apocaliptica descrierea unei invazii de lacuste). Miron Costin are intuitie psihologica si tendinta de a filozofa pe marginea faptelor, reuseste astfel sa realizeze caracterizari, naratiuni umoristice etc. Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre cele cinci simturi si oprindu-se asupra importantei vazului. Influenta limbii vorbite este mai mica in opera lui Miron Costin, el fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva expresii si proverbe populare: „lupul parul schimba, iar nu hirea”. „cum zice muldoveanul, nu sunt in toate zilele pastile”. „ca acela ce invata, sa apuca de sabie cu mana goala”.
