Lacul
de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu este cel mai mare cantaret al iubirii din literatura noastra.
El a realizat o poezie de o mare sensibilitate in care motivul naturii si iubirii se inbina armonios.
Eroi sai lirici sunt vazuti in mijlocul naturii frumoase nepangarite de mana de om, natura este in plina inflorire, lumina lunara este inmultita de oglinzile nenumarate ale apelor, izvoarelor, raurile, lacurile.
Poezia 'Lacul' a aparut la 1 Septembrie 1876 si se inscrie in aceasta tematica a iubirii si naturii. Ia apartine Genului Liric autorul exprimandusi sentimentele puternice de dragoste pentru femeia iubita pe care o asteapta in mijlocul naturii.
Titlul poeziei 'Lacul' este un simbol si semnifica sufletul uman incarcat de dor. Apa exprima fie nelinistea iubirii fie trecerea timpului. Intalnim in aceasta poezie si alte simboluri specifice creztiei eminesciene: codrul= ocrotitor al iubirii, luna= atribut al chipului sfant al iubitei. Eminescu este un poet selinar, atmosfera de dragoste si mister este sugerat de prezenta luni.
Poezia poate fii inpartita in 3 parti. In primele 6 versuri, care constitue partea intai si pe care am putea sa o numim asteptarea, poetul isi asteapta iubita intr-un decor de basm, intr-o barca pe lac, inconjurat de codrul protector.
Pe lacul albastru plutesc nuferi galbeni iar apa tresare in cercuri albe la trecerea barcii in care poetul asculta si asteapta cu emotie sosirea iubitei.
Aceasta parte este realizata cu ajutorul epitetelor cromatice: 'nuferi galbeni', 'lac albastru', 'cercuri albe', inversiunea: 'lacul codrilor albastru precum si a verbelor la indicativ prezent.
In partea a doua a poeziei care cuprinde, ultimele doua versuri din strofa a doua si stofele trei si patru, avem de-a face cu visul de iubire al poetului.
El isi imagineaza sosirea iubitei care va aparea dintre trestri si ii va cadea la piept. Inpreuna se vor plimba cu 'luntre mica' pe apele lacurilor lasanduse in voia naturii. Vor admira luna, semn ca momentul ales pentru intalnire este seara, trestiile vor fosni iar apa cu undele ei va suna.
Pronumele personal Ea scris cu caracter diferit de result poeziei reprezinta o lume a dorintei pentru poet. Asociat cu mediul vegetal 'trestii' si un meteorit 'sa-mi cada', pentru poet iubita primeste statul de astru sau floare.
Observam in aceasta parte ca misloace de realizare artistica: epitete si caracter generalizator: 'luntrea mica', 'lin fosneasca', 'sa cada lin', epitetul antepus 'blandei lune', personificari: 'glas de ape', 'nuferi galbeni il incarca', 'vantun trestii lin fosneasca precum si metafora: 'tresarind in cercuri albe'. Verbele sunt folosite la modul conjunctiv prezent care ne sugereaza o actiune viitoare, posibila. Cateva conjunctive sunt folosite fara conjunctia 'sa fosneasca'.
In partea a treia a poeziei care cuprinde ultima strofa, a cincea, si care putem sa o numim durerea singuratatii este prezent sentimentul de singuratate, de durere dar nu de disperare. Indragostitul este apasat de singuratate, suspina si sufera in mijlocul acestui cadru mirific al naturi.
Pentru a vedea aceste sentimente se revine la folosirea verbelor la indicativ prezent. Strofa incepe cu conjunctia adversativa, pusa in locul subiectului marcand astfel iesirea din lumea viselor si intoarcerea la realotate. Intalnim si in acesta strofa o inversiune ' Singuratic in zadar suspin si sufar'. Cele trei puncte de suspensie marcheaza separarea din ce in ce mai mare dintre cele doua luni, a visului si a realitatii, sugerandune trecerea la o stare de calm.
Visul de dragoste este infatisat cu intensitate. Desi intalnirea indragostitilor nu are loc, sentimentul puternic al dragostei nu dispare, inplinirea iubirii fiind resimtita ca iminenta.
Poezia are o forma specifica populara, semn ca poetul sa inspirat din folclorul romanesc. Masura versurilor este de 7-8 silabe, ritmul trohaic iar rima este incrutisata sau variata (imperfecta).
In ciuda simplitatii aparente a poeziei, din text se degaja o vraja aparte datorita muzicalitatii versurilor, plasticitatii, imaginilor, a inbinari imaginile vizuale: 'nuferi galbeni il incarca' cu imaginea auditiva: 'Vantun trestii lin fosneasca' precum si a atmosferei generate de cadrul natural. Desi iubirea ramane neinplinita, atmosfera este senina si de calma resemnare.
Eminescu este indiscutabil cel mai mare poet roman, punctul cel mai inalt la care sa ridicat geniul artistic al poporului roman.
