Mihail Sadoveanu:
Caracterizarea Vitoriei Lipan din Baltagul
In tot ce
face si spune este dragoste si
inteligenta nativa
si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este exemplara
prin tarie si perseverenta.
Conform unui
calendar natural ea isi da
seama ca intarzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o invata
ca trebuie sa se bazeze
pe ea insasi, pentru ca la ea e durerea.
In adancul sufletului
ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i
dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si randuiasca
treburile gospodariei,
inainte de a pleca la drum.
Inzestrata cu o inteligenta
nativa, ea isi stabileste opririle in locuri, unde stie ca va primi cat
mai multe informatii. Vitoria stie
sa intrebe,
sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie mental drumul sotului ei. Stie sa
fie prietenoasa, la nevoie
umila, chiar sa minta si sa invrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si
Cutui. In discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, cand in realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: In intuneric, incepea sa
i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. aici, intre Sabasa si
Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
In descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv ii
va reveni
cainelui pe care din fericire il gaseste.
La inceput Vitoria
se poarta prietenos cu
cei doi ciobani,
pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapanire
de sine iesita din comun:
Avea de cautat,
de gasit si de randuit. De plans a plange mai pe
urma, acuma n-are vreme.
Vitoria este neobosita si necrutatoare in descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor.
La inceput Vitoria se poarta
frumos, invitandu-i pe Bogza si
Cutui sa
manance si sa bea. Treptat
insa vorbirea ei devine aluziva:
spune despre baltagul lui Bogza,
ca e mai vechi, stie
mai multe despre trecut; mai tarziu vede
pe el pete
de sange. Vitoria stie
ca cei doi sunt ucigasii
dar nu-i numeste din prima clipa,
ci ii supune
unei tensiuni psihologice, care ii determina sa-si marturiseasca vinovatia.
De la insinuari, aluzii, Vitoria
trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor.
Si in aceasta scena dovedeste inteligenta nativa,
istetime si stapanire de sine.
Vitoria este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor, ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara
o gama larga de atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie autoritara,
voluntara, pe care nu
o infrange nici drumul lung si greu, nici oboseala,
nici informatiile rare
si putine.
Ea isi pregateste
drumul cu un adevarat ritual pana in cele mai
mici amanunte. In afara de inteligenta nativa ii este
de mare ajutor o bogata
experienta de viata.
In hotararea ei de a-si cauta sotul este
nu numai iubire ci si un aprig
dor de dreptate, de pedepsire
si de razbunare.
Ea reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului si crima care a avut
loc.
Prin energie
fizica si morala, prin intelogenta
ei practica, hotarare ferma si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte.
