Specificul abordarii structural-dinamice a psihicului
CONCEPTUL DE "STRUCTURA"
-pt. fizica structura=ansamblu de stari si de transformari posibile in cadrul carora sistemul real isi ocupa locul sau determinat
-pt. socilogie structura reprezinta o ordonare stabilita a elementelor unui sistem social, care scapa fluctuatiilor ce ii sunt impuse din afara
-Piaget (Structuralismul): o structura comporta 3 caracteristici fundamentale: totalitate, transformare, autoreglare
totalitatea structura este formata din elemente subordonate legilor specifice sistemului
legile de compozitie confera intregului proprietati distincte de cele ale elementelor
exista 3 modalitati producatoare ale totalitatii:
1). prin asocierea elementelor
2). prin emergenta acestora, intregul fiind anterior elementelor
3). prin asocierea relatiilor dintre elemente
Tpb: structurile cunosc o formare sau sunt preformate? solutia este furnizata de a doua caracteristica
transformarea structurile sunt intotdeauna si simultan structurante si structurate
o activitate structuranta consta intr-un sistem de transformari (ex: gramaticile transformationale-Chomsky, echilibrul dinamic-Saussure, legile de organizare ale gestaltismului)
structura se inchide in ea insasi, dar poate intra intr-o structura mai larga
termenul de "transformare" = trecere de la o structura la alta ca urmare a schimbarii echilibrului fortelor de camp, structurile ramanand in sine distincte, necorelate
autoreglarea asigura conservarea si "inchiderea" structurilor = transformarile interne ale unor structuri au loc intotdeauna intre elementele aceleiasi structuri
-limita: structurile psihice nu intretin raporturi genetice si evolutive unele cu altele, deci ele nu se influenteaza reciproc (aceasta limita va fi corectata de abordarile sistemice)
-chiar si Piaget se apropie de o astfel de abordare:
cum se realizeaza autoreglarea ? la varful piramidei autoreglarea procedeaza prin operatii bine definite si reglate, acestea fiind legile totalitatii structurate (ex: structuri logice sau matematice cu operatii reversibile)
la alte niveluri, unde transformarile se deruleaza in timp (lingvistica, sociologie, Y) autoreglarea se face printr-un joc al anticiparilor si retroactiunilor
la nivel biologic autoreglarile se produc prin intermediul mecanismelor de ritm bazate pe simetrie si repetitii
-cele 3 procedee esentiale ale autoreglarii sau autoconservarii structurilo sunt: ritmurile, regularitatile si operatiile
-exista 2 paliere de reglari: unele raman in interiorul structurilo deja construite si
contribuie la starile de echilibru
altele intervin in constructia noilor structuri
Merite si limite:
v accent pus pe surprinderea mecanismelor de autoreglare
v exagerarea interioritatii subiective
v pierderea din vedere a relatiilor cu exteriorul
v subestimarea pb. genezei structurilor
v absolutizarea realismului structurilor in dauna operatiilor din care provin
DEMERSURI IN ABORDAREA STRUCTURAL - DINAMICA A PSIHICULUI
implica 2 tipuri de demersuri: -surprinderea modului de organizare, articulare si ierarhizare a elementelor vietii psihice la un moment dat
-surprinderea dinamicii, evolutiei, transformarii de-a lungul timpului a organizarii psihicului
-Scoala de la Würzburg (Marbe, Kulpe, Ach) teoria "gandirii fara imagini": gandirea se exprima prin stari, atitudini, tendinte neinsotite de imagini, accentuand astfel rolul structurilor in viata psihica
-Buhler caracterele subiective ale structurii gandirii (intentia, semnificatia), echivalente caracterului transformator al structurilor la care se referea Piaget
pune astfel accentul pe aspectul dinamic
-psihanaliza clasica avantaja dinamismul
-Lacan - structuralismul (Ics este structurat ca un limbaj)
-exista tentative de conciliere a dinamicii cu structura: Piaget dezvoltarea stadiala a psihicului copilului
fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispune de o organizare totala, prin asimilarea si includerea in sine a achizitiilor stadiului precedent, dar depasindu-le pe acestea, astfel ca apar in final structuri globale extraordinar de complexe
PRINCIPIILE ABORDARII STRUCTURAL - DINAMICE A PSIHICULUI
p. structurarii elementelor componente ale vietii psihice T aparitia unei totalitati
p. interactiunii si interdependentei elem. componente (unele actioneaza asupra altora producand modificari in elem. si in relatia dintre ele)
p. integrarii elem. in cadrul structurilor, fara sa-si piarda propria lor identitate
p. trecerii de la o structura la alta, ca urmare a modificarii echilibrului fortelor de camp, structurile ramanand distincte, necontrolate
p. raporturilor de succesiune spatio-temporala, de coexistenta exterioara, fara raporturi genetice, evolutive
p. legilor de structura si al legilor de dinamica asigura perpetuarea structurilor si dinamica acestora (individul ramane unitar si constant cu el insusi sau devine disociat si fluctuant)
Dificultatile abordarii structural - dinamice a psihicului
-cauzalitatea dificultatilor:
omul poate reprezenta/anticipa sfarsitul, moartea, dezintagrarea structurii vii care este el, dar structura este dinamica, evolutiva, dezintegrabila T acest fapt ii provoaca omului o stare de angoasa
omul isi da seama ca numai starile de echilibru, de armonie sunt benefice, in timp ce ruperea echilibrului conduce la efecte negative in plan psihocomportamental
Tpb: -optam pt. stabilitate si echilibru sau pt. dinamica si dezechilibru ?
-este posibila controlarea si dirijarea schimbarii ?
-pana la ce limite este permis controlul ?
-incercarile de raspuns au condus la formularea conceptiilor si teoriilor structuraliste sau a celor dinamiste-ca raspuns la prima intrebare
behaviorismul watsonian sau skinnerian = raspuns la a doua intrebare
teoria piagetiana = a treia intrebare
limitele acceptabile sunt depasite de doctrine manipularii bazata pe controlul ascuns, schimbarile riscand dezintegrari ireversibile
-schimbarea este contradictorie prin ea insasi: corespunde dezintegrarii, dar este conditia adaptarii si supravietuirii
-numai o abordare structural-dinamica este in masura sa depaseasca contradictia
Din cele de mai sus reiese ca ,,realitatea" psihica dispune ontogenetic (existential) de o organizare structural-dinamica, ea satisfacand cele 2 propietati esentiale ale structurii:
interactiunea elementelor componente
integrarea acestora
si are un caracter evolutiv de-a lungul timpului.
Abordarea structural-dinamica a psihicului implica 2 tipuri de demersuri complementare, ce se pp. si se imbogatesc reciproc:
este vorba despre surprinderea modului de organizare, articulare si ierarhizare a elementelor vietii psihice la un anumit moment dat, asadar, despre surprinderea starilor stabile, echilibrate ce contin in ele principiile ce le perpetueaza, fapt care ii asigura individului unitatea si persistenta in timp.
Avem in vedere surprinderea evolutiei, schimbarii si transformarii de-a lungul timpului a organizarii psihicului.
In istoria psihologiei s-a pendulat intre unul sau altul dintre aceste demersuri, fapt demonstrat de existenta teoriilor structuraliste (psihologia formei, teoriile factoriale) sau a teoriilor dinamiste (promovate de psihologia dezvoltarii).
In chiar una si aceeasi orientare psihologica intalnim pendulari intre abordarea structurala si cea dinamica: psihanaliza clasica, ,,ortodoxa" avantaja dinamismul, teoria lui Lacan, structuralismul.
Dar chiar si in aceste situatii abordarile nu sunt exclusiv de un tip sau altul.
Existe si tentative de conciliere a dinamicii cu structura, una dintre cele mai ilustrative fiind cea a lui Piaget referitoare la dezvoltarea stadiala a psihicului copilului.
Abordarea structural-dinamica antreneaza in psihologie o serie de dificultati. Dupa opinia lui Zlate cauzalitatea dificultatilor este dubla:
omul dispune de capacitati simbolice care-i permite reprezentarea/anticiparea sfarsitului, a mortii, a dezintegrarii structurii vii pe care el o reprezinta.Cum structura este dinamica, evolutiva, dezintegrabila, acest fapt ii induce omului o stare de neliniste, de angoasa.
El constientizeaza faptul ca a crede in structura inseamna a crede implicit intr-o iluzie a perenitatii.
Omul isi da seama ca numai starile de echilibru, de armonie (cu sine, cu altii, cu lumea) sunt benefice, gratificante, in timp ce ruperea echilibrului, starile de dizarmonie sau de criza conduc la efecte negative in plan psihocomportamental (frustrare, stress, anxietate).
In felul acesta omul traieste o drama:structura, prin stabilitatea ei, este factor de progres, de succes psihologic, in timp ce prin dinamica ei si mai ales prin dezintegrarea ei devine factor iluzoriu, de esec psihologic.
Aceste credinte si contradictii existentiale ale omului au penetrat si in dimensiunile intelectuale stiintifice. In fata oamenilor de stiinta s-au conturat probleme de tipul:
Optam pentru stabilitate si echilibru sau pentru dinamica si dezechilibru?
- incercarile de raspuns la aceste intrebari au condus la formularea conceptiilor si teoriilor structuraliste sau a celor dinamiste
Este posibila controlarea si dirijarea schimbarii?
- la elaborarea doctrinelor si chiar a tehnologiilor influentarii, controlarii si dirijarii din exterior a comportamentului uman, promovate de behaviorismul watsonian si skinnerian.
Pana la ce limite este permis controlul si dirijarea schimbarii?
la formularea unor conceptii care prevad limite acceptabile si dezirabile ale schimbarii (teoria lui piagetiana a dezvoltarii psihice) pana la formularea unor conceptii care depasesc limitele acceptabile, schimbarile riscand uneori dezintegrari ireversibile (doctrina manipularii bazata pe control ascuns).
Schimbarea este contradictorie in ea insasi:
corespunde dezintegrarii
este conditia adaptarii si supravietuirii.
Tocmai de aceea apare dificultatea conjugarii acestor 2 stari ale schimbarii, gandirea lor concomitenta. Doar abordarea structural-dinamica impreuna este in masura sa depaseasca contradictia.
