Wilhelm Wundt a fost psiholog german, s-a nascut in 1832, in Neckarau (acum parte a Mannheim-ului). A studiat medicina, apoi si-a indreptat atentia catre probleme de fiziologie. A frecventat cursurile Universitatii din Tübingen si Heidelberg, precum si ale Institutului de Psihologie din Berlin. In Universitatea din Heidelberg il regasim si ca profesor in perioada 1858 - 1874; la fel, a activat ca si profesor de filosofie la Universitatile din Zürich (1874 - 1875) si, respectiv Leipzig (1875 - 1917). A oferit primul curs academic de psihologie in 1862 si a infiintat primul laborator de psihologie experimentala in 1879.
Cu aceasta din urma realizare, fostul elev al lui Johanes Müler si asistent al lui Helmholtz, a devenit fondatorul psihologiei moderne contemporane experimentale. Experimentele efectuate in laboratoarele de la Leipzig au avut ca obiect senzatiile, perceptiile subiective ale duratei, timpul de reactie. In acest context, in perioada 1857 - 1862, a publicat numeroase articole si trei carti : Despre miscarile musculare, Despre senzatii si Despre psihicul uman si animal. Wundt a diferentiat o desfasurare de pocese mentale , dar si un 'timp muscular' - necesar intrarii muschilor sub comanda. Fenomenul a fost numit aperceptie.
In conceptia lui Wundt existau atomi ai spiritului. In laboratoarele sale au studiat numerosi psihologi, atat europeni, cat si americani; de pilda: Stanley Hall, James McKeen Cattell (1880 - 1944), Edward Titchener (1869 - 1979), G. Stratton, Kraepelin, G. Bourdon, A. Michotte. Rezultatele obtinute in laborator erau publicate in revista Philosophischen Studien, de asemenea fondata de Wundt. In aceeasi idee, printre elevii lui s-au numarat C. Radulescu-Motru, Ed. Gruber, Fl. Stafanescu-Goanga.
Daca in ceea ce priveste procesele elementare, caile experimentale i-au fost de un real folos, nu acelasi lucru se poate spune despre procesele mai inalte de cunoastere, care i s-au parut inabordabile in laborator. Asociatia si sinteza psihica constituie in conceptia lui Wundt instrumentele explicative ale proceselor psihice complexe.
Una dintre cele mai ample lucrari ale sale a fost Psihologia popoarelor (1900 - 1920). A tratat aici specificul etnic al popoarelor: miturile, prejudecatile, superstitiile, mentalitatile lor. Lucrarea demonstreaza spiritul enciclopedic si exceptionala forta de munca care a stat si la baza elaborarii unei lucrari de logica (1880), a uneia de etica (1889) si a unui sistem de filosofie (1889). Una din opiniile dezvoltata in aceste lucrari a constituit-o ideea ca senzorialitatea se distribuie diferentiat prin trei dimensiuni complexe: placere-neplacere, excitare-liniste, opresiune-relaxare.
Mare si multilateral erudit al vremii sale, Wundt a murit in 1920, dar opera sa a ramas de mare interes in sondarea activitatii sale.
