VIATA ECTO UTERINA



VIATA ECTO - UTERINA

1-ul AN

Evenimente importante :

- apucarea / manipularea obiectelor

- locomotia (hiper-activii fug inainte de-a merge)



- detenta limbajului

Geofagia apare pana la 1 an. Intr-o ora copilul e treaz doar 3 minute. Un copil din 5 nu are somnul normal. Nou-nascutul vede clar ceea ce se afla la 30 cm de ochii lui. Dolto precizeaza ca bebelusul aude vocea parintilor in timpul vietii sale intrauterine si ca el nu cunoaste doar vocea ci si limba materna - problema supliment pentru bebelusii adoptati de straini.

Invatarea - obisnuinta, conditionarea clasica si cea instrumentala, imitarea.

Diferentele intre Pragul Senzorial Maxim si Pragul Senzorial Minim sunt anemice. Perceptia apare la 2 luni escortata de atentia spontana. Pentru facilitarea travaliului / expulzarii fatul este blindat cu o substanta - Vernix. Experienta Skin to Skin trebuie sa nu lipseasca din PassPort-ul empiric. Gura este un veritabil instrument cognitiv. Laptele matern poseda anticorpi ce constituie un mod de stimulare a sistemului imunitar al copilului. Colicile apar la sugarul sanatos din 1 saptamana dupa externarea din maternitate. De retinut ca ele nu apar la copiii crescuti in colectivitate. Suptul trebuie sa nu ceara mai mult de 20 de minute iar sevrajul va fi impus la mai putin de 6 luni post-nastere. Si bebelusii orbi surad. Nou-nascutul zambeste in somn. Surasul relational apare in primele 3 saptamani. Dupa Spitz el constituie Primul Regizor al vietii psihice. Ulterior in perioada Angoasei din luna a 8-a (Al Doilea Regizor al vietii psihice) bebelusul surade in special mamei. Tendinta de-a surade se diminueaza daca nu li se raspunde. La 6 zile pruncul deosebeste odorific laptele matern de-al altor femei. 2 saptamani - sugarul poate sa-si recunoasca mama pe cale olfactiva in somn. Mamele sunt sfatuite chiar sa nu-si schimbe parfumul pentru a nu deruta copilul. Capacitatea de-a revendica odorific identitatea mamei sucomba pe ecartul 2-5 ani. Din ziua a 9-a toate mamele reusesc sa-si identifice copilul prin experienta odorifica. Urechea nou-nascutului e pluvionata pana la varsta de 2 saptamani de lichidul amniotic - riscul expunerii la otite e mare iar baietii pot ramane cu tare de virilitate de pe urma contractarii unei atare infectii. La 1 saptamana post-nastere cunoaste directia de unde provine sunetul. Distinge vocea mamei de-a altora. Sunetele joase au efect sedativ si prin urmare tata e necesar sa fie in preajma odraslei. Nici cand doarme pruncul nu trebuie izolat intr-un mediu afon pentru ca are dreptul la fono-terapie. Secretia lacrimala apare la 1 luna. Cand i se scot hainele si este in pielea goala incepe sa planga. Mult timp s-a crezut ca e din cauza hipotermiei dar si-n cazul spatiilor supra-incalzite plansul persista. Acest gen de reactie survine din cauza sentimentului de anxietate parvenit pe fondul defazajului insinuat intre ceea ce resimte pruncul si amintirea confortului pluviogen datorat prezentei oceanului amniotic.

Sugarul este o fiinta imatura la capatul unei Angoase inimaginate - Winnicott. Reflexul auto-defensei survine la 6 saptamani. Dupa instalarea satietatii copilul poate urmari un obiect prezentat homoflanc. Distanta de 18 pana la 38 de cm e cea la care pruncul observa initial obiectele - in prealabil - cinetizate. La 6 saptamani copilul face distinctia plat - implat iar la 10 saptamani dihotomia concav - convex. La 4 luni pruncul vede cromatic. Dupa 5 saptamani interesul vizual este ancorat ori se polarizeaza catre ochi - gura. Copilul nu urmareste asiduu gura ci ochii interlocutorului. Experienta Eye to Eye apare intre 1 si 3 luni.

La 4 luni apare curiozitatea. Plansul - primar (indus de foame) / irascibil / algezic.

Hull - Distalitatea locutorilor

- intima (15 - 45 cm)

- personala (45 - 122 cm)

- oficiala (122 - 360 cm)

- publica (peste 360 cm) (apare dupa 1 an de viata)

Limbajul - 1 luna - sunete guturale / 2 luni - vocalize / 3 luni - gangurit universal (ecto-etnic) / 4 luni - raspunde interlocutorului prin vocalize si rade in hohote / 5 luni - lalatiunea (MA - MA) (TA - TA) / 6 luni - silabe bine conturate (DA) (PA) (BA) / 9 luni - holofrazele / 10 luni - primele cuvinte tezaurizate. Orice nevoie este dovada unui impediment sau dezechilibru interior
/ exterior. Asimilarea si acomodarea sunt percutate de inteligenta.

J. Piaget - epigeneza developmentala - stadiul senzorio-motor (1 an de viata)

1) reflexele (0 - 1 luna) (suptul)

2) deprinderi si perceptii (1 - 4 luni) (reactiile circulare primare - indistinctia mijloc / scop) (obiectul ascuns se crede disparut)

3) deprinderi si perceptii (4 - 8 luni) (reactii circulare secundare - vizeaza obiectele exterioare si nu propriul corp) (coordonarea tact-vaz) (clivarea mijloc / scop) (copilul cauta obiectul ascuns chiar si atunci cand e mutat din loc sub privirile lui)

4) inteligenta practica (8 - 12 luni) (pre-limbaj) (Frame-Stage)

5) reactiile primare tertiare (12 - 18 luni) (conduita suportului / sforii / bastonului)

6) combinatorica mintala (18 - 24 luni) (de la Out-Sight se ajunge la In-Sight) (permutarile iconice)

La 1 an apar reflexele instrumentale - copilul isi pune caciulita pe cap semn ca vrea sa mearga la plimbare. Reprezentarea permite imitatia sau disimularea - copilul se preface ca doarme.

Achizitiile fundamentale - J. Piaget

1) construirea obiectului - semn feroce al iminentei acentralizari prin care se explica trecerea de la ego-centrism la alter-centrism

2) obiectivarea cauzalitatii (dupa 12 luni)

3) obiectivarea spatiului (dupa 12 luni)

4) obiectivarea timpului

Intelesul meu despre mine insumi creste prin imitarea ta si intelesul meu despre tine creste in termenii intelesului meu despre mine insumi - Boldwin. Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit - Homer / Knight.

Spre 3 luni adualismul expie deoarece copilul se gadila si acest fapt arata ca el se declara socialmente constient de propriul sine in raport cu alter-sine.

Eul Corporal - 2 zile (copilul suge policele) / 2 luni (studiaza mainile ca pe obiecte alogene) / 6 luni (se descopera in oglinda) (copilul recunoaste mainile dar in cazul obrazului este vorba nu de restituirea ci de construirea unei imagini) (experienta Build-Picture) / 10 luni (saruta oglinda si ramane surprins de amprenta labiala) / 12 luni (face distinctia intre propriul chip reflectat in oglinda si cel al fratelui geaman aflat dupa un simplu geam).

Recunoasterea altuia este in realitate anterioara recunoasterii de sine fiindca apare deja la 6 luni. Totusi identificarea de sine in oglinda este anterioara identificarii in oglinda a altuia dovada ca ocolul pentru a-si descoperi propria persoana dispare la 3 ani si deci cu mult inaintea ocolului sau experientei By-Pass de-a gasi dupa oglinda pe altcineva. Doar pana la 6 luni tipul de relatie (afabila) prevaleaza in raport cu identitatea tutorelui - anxietatea de separare apare intre 10 si 16 luni la privarea dupa 6 luni a copilului de propria lui mama.

Pre-atasamentul - difuziunea pana la 3 luni / Augmentarea atasamentului - persoanele familiare
/ Atasamentul Clear-Cut - accentuarea dependentei fata de mama.

Atasamentul fata de tutorele afectiv se dezvolta oricum - chiar si atunci cand mama isi brutalizeaza odrasla. Atasamentul - de securitate / insecuritate. La 10 zile apare ambivalenta afectiva (stari emotionale contradictorii traite la unison si evocate prin urmare in aceeasi identitate din perspectiva breviocrona). Exista o complezenta insinuata in relatia dintre conduita afectiva si cea cognitiva. Complexul sevrajului / intruziunii (gelozie - rivalitate).

Prima faza a atasamentului - dupa Bowlby - incepe la 2 luni de la nastere atunci cand bebelusul surade si plange fara o discriminare neta functie de interlocutor. Copilul desi prezinta nu are incredere in straini. El nu se simte bine intr-un cadru nou si se agata de mama sa. Ganguritul si zambetele dispar atunci si copilul plange uneori. Acest eveniment psihic reprezinta a doua faza a atasamentului. A treia faza a atasamentului survine intre 7 luni si 3 ani - copilul se deplaseaza singur si exploreaza mediul amfitrion plecand de la mama lui si intorcandu-se adesea la ea. Intre 6 luni si 3 ani astmul ce apare la bebelus e in raport cu frica de-a fi abandonat. La 8 luni incepe sa foloseasca Obiectul Tranzitional sau jucaria preferata ca mijloc de-a lupta contra spaimei despartirii. La 9 luni apare o sexualitate infantila - organele genitale sunt atinse aleatoriu si ulterior premeditat. Relatiile obiectuale - 6 luni - copilul decodifica tonusul afectiv al mamei sale / 10 luni - simuleaza plansul / 12 luni - evita privirea celui care l-a mustrat si bate locul unde s-a lovit. Spre sfarsitul primului an de viata apare coprofagia - survine la pruncul ce acuza o tulburare psihotica sau in cazul prezentei unei mame ostile si care adesea maltrateaza fizic puiul de om. Hospitalismul - depresie anaclitica (pana la 18 luni) (anaklinein - in greaca semnifica sprijin). Fazele Hospitalismului - revolta (hipno-patiile) / abandonul (plansul) / apatia
/ indiferenta. Lapidar Bowlby convoaca etapele hospitalismului in cei 3D - Disperare
/ Descurajare / Detasare.

Unii copiii crescuti in inchisoare de catre mama lor se dezvoltau mult mai bine in raport cu cei crescuti in Centrele de Plasament unde se acuza o crasa penurie de afectivitate. Eczema copilului - constata Spitz - e in legatura uneori cu ostilitatea pe care o resimte mama fata de el si pe care o deghizeaza in anxietate. Mai bine sa gresim aratand prea multa iubire decat prea putina - Getz.

Miscarile - cervicale / manuale / de mers. Reflexe inconditionate / conditionate. La 4 luni pruncul doarme 18 ore pe zi. Spre 12 luni copilul doarme mai mult noaptea si mai putin ziua. Hormonul de crestere e secretat doar in reprizele hipnagogice. Copilul sub 6 luni nu are non-REM si ca atare el intra direct in REM-ul nictimeral din orice stare prezumata - veghe / plans. Prin joc - apare prin iterarea activitatii - pruncul cauta realitatea iar adultul via experienta ludica doreste sa evadeze din ea. Copilului mic dati-i jucarii mari - Verneil.

1 - 4 luni (jucarii cromatizate / profone)

4 - 8 luni (jucarii dexterogene)

8 - 12 luni (jucarii non-casabile)

Pana la 7 luni pruncul nu suporta prezenta altui copil ci cauta exclusiv adultul.

Oamenii nefericiti nu au dreptul de-a avea copii. Decat un copil unic e de preferat ca familia respectiva sa nu aduca pe lume descendentul - Stekel. Tatal e considerat ca fiind primul partener de joaca al copilului. Pana la 2 ani pruncul confunda sarutul cu un canibalism ! Bataia nu se va aplica inainte de 18 luni sub tutela nici unui pretext. Pana la 6 luni copilul nu distinge binele de rau si ca atare o disciplinare directa sau bataia in atare circumstante sunt ineficiente. Plasarea in cresa a pruncului trebuie sa se faca pana-n 8 luni.



















VIATA ECTO-UTERINA

1 - 3 ANI

Acum se dobandeste cca. 60 % din experienta de viata si de-aceea aceasta varsta e una a intereselor glosice - Bourjade.

Cresterea in greutate - aproximativ 4,5 kg. Talia castiga 18 cm. La 3 ani configuratia creierului seamana cu cea a adultului iar dentitia provizorie se emancipeaza semn al deselor pusee de irascibilitate.

Mersul si dexteritatea se eleveaza. Gesell - mersul explica dobandirea geometriei verticalitatii. Fetitele merg ceva mai repede decat baietii. Dupa 2 ani - executa Marche-Arriere si poate sta pe un singur picior. Este capabil sa evite obstacolele. Imitatia activa a adultului ecarteaza orizontul de cunoastere via motricitate.

9 luni - copilul tine singur recipientul dotat cu biberon.

18 luni - mananca singur dar impedant

21/2 ani - foloseste corect si furculita

3 ani - are o pozitie corecta la masa (e antrenat in Meet-uri publice)

31/2 - dezbracatul se invata mai usor decat imbracatul fara ajutor.

Tactilul ajunge monitorizat vizual / auditiv. Copilul percepe greu obiectele distale si nanoforme.

11/2 an - percepe figurile colorate / sensibilitate muzicala

2 ani - recunoaste figurile ancromate / apetit ritmofon

Gustul si mirosul - preferinte / aversiuni. Raportul dintre analizatorul vizual / tactil / kinestezic se amelioreaza dar persista carente in ce priveste constanta marimii / formei obiectelor distale. Pruncul traieste intr-un prezent continuu.

Gemenii nu isi dau seama de propria imagine - distincta de cea a celuilalt frate - decat la varsta de 4 ani in loc de 21/2 ani cum se intampla cu ceilalti copii. Nu e recomandat sa fie imbracati identic gemenii. Aceasta tendinta este anapoda mai ales la pubertate cand se emancipeaza tendinta normala de cucerire / afirmare a propriei independente. Dupa 21/2 ani copilul hraneste papusa nu doar cand are o lingurita ci poate mima gestul si-n absenta ei. Reprezentarile apar involuntar si-apoi devin voluntare - taseaza terenul propice amorsarii operatiilor de generalizare / abstractizare.

La 18 luni reprezentarea e legata de actiune. Copilul stie sa manance dar e incapabil de-a simula actul deglutitiei.

Functia semiotica via reprezentarea simbolica atesta si exerseaza capacitatea iconica prin imitatie amanata / joc simbolic / desen / imagini mentale / limbaj. Cand vede o floare imbobocita dimineata si deschisa la pranz el considera ca este vorba despre 2 flori diferite.

Memoria - caracter involuntar, mecanic, afectogen - recunoasterea surclaseaza reproducerea. Asociatiile de contiguitate sunt reperate in MSD. Latenta mnezica e la 1 an de 2 saptamani iar la 3 ani atinge 2 luni. Granitele dintre real / fantastic sunt labile - indicele de muabilitate elevat. Se cucereste spatiul social prin cuvantul NU exasperant pentru anturaj. A. Freud - negatia copilului vine ca riposta la varii restrictii si exigente dar ori tocmai de-aceea el se identifica in cele dinspre urma cu agresorul. Pruncul incepe sa vorbeasca despre el insusi la persoana a III-a.

Nu exista o alta nastere ci e vorba de acea nastere perpetua - Debesse. Consecinte - socializarea actiunii / constituirea gandirii propriu-zise / interiorizarea actiunii. Intuitia aduce in First-Plane arsenalul iconic. Vanatoarea de cuvinte se duce in jungla cunoasterii acolo unde printre lianele curiozitatii salasluieste nevoia de-a fi inteles.

Fazele limbajului - primitiv (holofrazele / onomatopeele / interjectiile) / situativ (protoform) (CNV) (2 - 5 ani) / contextual (circumstantial). Functia simbolica priveste realul (semnificatul) si semnul (semnificantul). Simbolul deriva din context (real) iar semnul ricoseaza din context (conventia / virtualul). Intelegerea lingvistica sau competenta e superioara exprimarii verbale propriu-zise sau performantei. Initial substantivele si adjectivele domina verbele.

Analogiile - Ploaia arata cum ingerii stiu sa planga. Functiile limbajului ante-prescolar
- desemneaza obiectele si fenomenele prezente / actualizeaza faptele si datele experientei / evoca evenimente impersonale.

La 2 ani apare intrebarea obsesiva - De ce ? Spre 3 ani copilul dispune de 1100 de cuvinte.

Disfunctionalitati :

- eliziunea (omiterea silabelor / cuvintelor)

- constructii hiper-laconice

- substitutia de proximitate (l in locul lui r)

- metateza (schimbarea sunetelor / silabelor)

- dublarea unor silabe

- contaminarea (deplasarea / imbrancire accentului)

Intelegerea senzorio-motorie e asediata de cea intuitiva sau pre-operatorie. Intuitia e frustrata de reversibilitate si ca atare nu substituie / reprezinta logica dar serveste acesteia aparand ca superioara actelor anterioare pluvionate de analogii. Gandirea simbolica pre-conceptuala transforma inteligenta empirica intr-una reflexiva. Simbolul prevalent - Cuvantul. Rationamentul transductiv este ancorat in analogii - copilul nu e capabil de reversibilitate / deductie.

Exemplu :

- Ai un frate ?

- Da, pe Zoran !

- Hm ! Dar Zoran are un frate ?

- NU !

Preconceptele - notiuni empirice localizate / deconspirate intre general / individual reflecta acele obiecte pasibile de-a reprezenta / constitui prototipul categoriei vizate (Frame-Stage). Meta-simbolul asociat cuvantului ce-l desemneaza Subiectul / Predicatul / Verbul Copula atunci cand apar intr-o singura exprimare permite copilului sa acceada la clasificari / comparatii. Pruncul in etate de 1 an exploreaza tot ceea ce poate si spre 16 luni gaseste sau cel putin propune solutii.

Principiul Cronoductului se enunta prin administrarea simultana a mai multor comenzi ce pretind o succesivitate temporala. White - doctorate in filozofie la 14 ani si in drept la 16 ani. Constatam o tendinta de augmentare si de precocizare a potentialului psihic al copilului prin Terapia Avancrona - instituirea circumstantelor responsabile de amorsarea gandirii la nivelul superior exigentelor de moment dar adecvat potentialului intelectual al discipolului.

Stadiile Oglinzii - Zazzo

12 luni

- copilul face / speculeaza deosebirea iscata intre imaginea lui reperata in oglinda si cea a fratelui geaman mono-vitelin gratie indicelui de solidaritate motrica

- obrazul fiind invizibil direct apare in oglinda nu prin recunoastere ci via identificare

18 luni

- rezolva corect proba petei de pe nasuc - o sterge de pe locul real si nu incearca obliterarea ei in imaginea din oglinda

21 luni

- semnalul luminos intermitent nu mai e cautat dupa oglinda ci copilul se intoarce pentru a-l trada in spate sau

26 luni

- dispare conduita ocolului (nu mai cauta in spatele oglinzii pe Celalalt)

3 ani

- isi recunoaste fara sa-si revendice imaginea video (lentometru / vitezometru) (bruiajul verbal nu afecteaza raspunsul corect)

5 ani

- peste 20 % dintre copii nu renunta la conduita ocolului (By-Pass)

Recunoasterea reala a altuia se produce pana la 6 luni si ca atare e anterioara in raport cu identificarea de sine ce survine abia la 18 luni. Identificarea in oglinda a altuia e anticipata prin descoperirea imaginii propriei persoane daca in fata oglinzii adultul ofera ciocolata copilului acesta - initial - va face ocolul oglinzii pentru a obtine desertul respectiv si doar dupa 51/2 ani se va intoarce catre adultul aflat la spatele sau adica spre adevarata sursa a imaginii revendicate in oglinda. Acest fapt indica un conflict intre reprezentare (irealitatea spatiala iconica) si perceptie (realitatea imaginii). Oglinda compare in procesul de constiinta drept revelatorul unui Pluri-Mintal de vreme ce spatiul reprezentarilor e mai dificil de construit in raport cu celelalte imagini de sine / ale altuia.

Eul - Corporal (controlul sfincterial) / Eul Spiritual (primele dorinte / interese - copilul considera propria experienta cognitiva drept singura adevarata). Eul Social (dihotomia decent / indecent
/ avan-decent).

Mecanismele Clivarii explica aparitia Constiintei de Sine

- eu / obiect

- actiunea persoanei / obiectele actiunii

- eu / altul (numele e asimilat drept Marker in context) (animismul / egocentrismul infantil

luna de pe cer il spioneaza pe copil) (negativismul - fluctuanta / irascibilitate)

Jocul catalizeaza aparitia implicarii premeditate intr-o activitate (770 secunde).

Legea celei mai mari Tentatii - Imprinting-ul (Teza lui Bowlby - pana la 3 ani se desfasoara un intens proces de fixare / scanare a figurilor parentale).

2 ani - tatal trece in varful piramidei afective

21/2 ani - noul destinatar al afectiunii copilului devine Jucaria.

Starile afective :

- impersonalitatea High-Level / aviditatea / gelozia / sentimentul de abandon (apare la mustrare) / anxietatea (absenta celor dragi si prezenta inopinata a intrusilor)

2 ani - copilul e receptiv la umor - farsele.

21/2 ani - atent cand e laudat / capabil sa realizeze dihotomia mila / compasiune / negativismul primar e semnul unui Eu care se descopera pe sine si ca atare daca nu predispus cel putin capabil de secesiune sau macar detasare in raport cu blisterul afectiv administrat de anturaj. Agresivitatea e normala doar pana la 4 ani.

Adultrismul - imitarea adultului prezent sau evocat. Asimilarea si ranforsarea unor deprinderi noi ruleaza pe fondul inhibarii reactiilor inadvertente. Prezinta un interes deosebit pentru defecatie. Se poate intampla sa se joace cu propriile excremente pe care evita sa le manance pavoazand insa cu meticulozitate ambientul.

Abilitatile :

deprinderea de-a manca

18 luni - lingura

21 de luni - mananca singur dar se pateaza

21/2 ani - furculita

3 ani - e antrenat in Meet-uri publice

- deprinderea de-a se imbraca

1 an - docil

11/2 an - manipuleaza butonierele

2 ani - introduce ambele picioare intr-un crac al pantalonului

3 ani - isi pune lodenul fara sa si-l incheie

4 ani - se imbraca singur

Jocul ocupa 90 % din timpul diurn.

2 ani - exercitiul via manipulare / exploatare

5 ani - jocul simbolic / de fictiune

6 ani - jocul cu reguli (pedantizat)


Taxonomia Callois

Jocul de competitie (universal) / hazard (doar la om) / mimetic (universal) / vertij (cvasi-universal). Mama promoveaza jocuri verbale / de inteligenta. Tatal copilului administreaza jocurile fizice. Pana la 3 ani pruncul nu stie sa se joace cu alti copii.

Taxonomia Pernoud

12 - 18 luni - jucarii pe rotile / nisip / apa / plastilina

18 luni - 2 ani - jucarii cinetice / muzicale

2 ani - 21/2 ani - masinutele la baieti si papusile la fete.

Copiii se joaca unul langa celalalt dar nu unul cu celalalt. Copilul mic e incapabil sa imparta. Totusi accepta sa consoleze pe cei afrontati de anxietate sau disconfort psihic tapetat algezic.

21/2 ani - 3 ani - jocurile de imitatie / mingea / picturalele

3 ani - jocurile de rol.

Sindromul Puzzle - copilul se teme sa nu piarda ceva din corpul lui si prin urmare evita acceptarea unei relationari cu obiecte dezintegrate sau malformate. Este inutil sa explicam pruncului ca 2 jumatati de biscuit intreg sau ca o prajitura decoltata au acelasi gust cu un biscuit complet respectiv o prajitura inaltoita.

Pre-18 luni

Localizeaza partile corpului / obiectelor uzuale / culorile / cuvintele ce exprima actiuni

Post-18 luni

Numeste obiecte uzuale si realizeaza dihotomia lumina - intuneric / cald - rece /

23 de luni

Cunoaste partile corpului si numele animalelor

24 de luni

Recita numerele si cunoaste elemente de topica primara - dreapta / stanga respectiv sus / jos

28 de luni

Afla formele geometrice fundamentale

31 de luni

Numeste literele mari / cuvinte ce exprima actiunea organelor de simt si surprinde relatii de pozitie sau dispunere a obiectelor ori propriului corp (fata / spate) realizand totodata comparatii legate fedeles de promptitudinea reactiilor (repede / incet)

Parintii trebuie sa adopte / manifeste atitudini constante fata de copil. Dresarea sfincterului nu e posibila mai inainte de 18 luni. La fete apare aceasta deprindere - ca regula - la 21 de luni iar la baieti spre 23 de luni. Parintii e necesar sa nu repete greselile de exprimare ale copilului atunci cand vor sa se amuze. Mediul fizic - primul tutore al copilului.

Parintii trebuie sa nu evite raspunsurile la intrebarile copilului indiferent cat ar parea ele de agasante ori discrete si totodata sa nu trivializeze / banalizeze sexualitatea prin ignorarea / camuflarea rolului ei. Negativismul primar e favorizat de identificarea parentala - anemica / versatila. Penuria Rentei Afective e cea mai nimerita pedeapsa.

Testul Aventurilor lui Laba Neagra este realizat de Corman pentru copiii de peste 5 ani - daca subiectul se identifica in imaginea eroului e un semn bun sau unul de narcisism dar daca nu se reprezinta prin nimic atunci e vorba de anxietate / dezorientare. Tutorii pot fi asimilati cu parintii sau cu niste straini. Testul de detentie iconica Benton - o figura in prealabil aratata copilului trebuie sa fie recunoscuta ulterior intr-o serie de 3 imagini. Testul Stamback - priveste reproducerea ritmului fonic prin lovirea unei mese cu un creion. Testul Desenului Omului Decent - a fost introdus de Goodenough si se bazeaza pe itemul grafomotor.

Copilul este initiat in primele exercitii ectenice - sentimentul oceanic sau dorul de transcendenta ce incearca pentru a proba si deci valida orice fiinta umana asa cum constata Romain Rolland.













VIATA ECTO-UTERINA

3 - 6 ANI

Greutatea de la 14 kg ajunge la 22 kg. H pleaca de la 92 cm pentru a atinge 117 cm. Asimetria cerebrala se accentueaza. Reactiile impulsive sunt dupa 5 ani bine cenzurate - SNC cunoaste o perfectionare pertinenta. Tiroida si timusul sunt glande hiper-activate. Gesell - la 5 ani e traversata Varsta Nodala.

Tactilul e surclasat de vaz / auz. Observatia - apare ca proces de elevare a perceptiei. Copiii cred ca diferentele de culoare dermica ce exista la si intre diferite persoane sunt pasagere.

Note distinctive ale perceptiei :

- doza afectiva mare

- volumul constituie o problema in comparatie cu facilitatea reflectarii atributelor de culoare si forma

- relatia intreg / parte e dificil comprehensata

- topognosie / topocronie

Reprezentarile - de evocare / retentie / anticipare / fantastice (ereditatea sociala le amorseaza asa cum remarca Conn).

Masturbarea e un fenomen normal caci copilul isi descopera corpul. Complexul (candva al) lui Oedip ilustreaza prohibitia incestului si permite constituirea Supra-Eu-lui drept ansamblu de interdictii parentale.

Piaget vede la copil o lume regizata dupa anumite principii :

- magia / animismul / finalismul / artificialismul / realismul

Memoria - mecanica / involuntara / voluntara. Prevaleaza engramarea circumstantelor asediate afectogen / intuitiv - concret. Imitarea - functie sociala a memoriei (Amendamentul Bandura)

Limbajul ipseital (exclamatii / interjectii / iteratii) / Contextual (relatii intre corelatii).

3 ani - 1100 de cuvinte / 6 ani - 2500 de cuvinte (logoreea). Apare conduita verbala de reverenta.

Limbajul interior tradus prin sintagma Making Off-Words apare la 4 ani. Asa se explica prezenta limbajului de alternanta - copilul isi asuma sau cel putin revendica mai multe roluri in timpul jocului. 2/3 din limbaj sunt reprezentate prin De ce ? Bi-lingvismul simultan / succesiv se valorifica aditiv / under-stractiv.

Logopatia - rotacismul / sigmatismul / disfonia / afonia / logo-fobia / balbismul / mutismul

5 ani - relativ 50 % din potenta intelectului adult e atins prin inferentele copilului.

J. Piaget - epigeneza developmentala - stadiul pre-operator

- sub 4 ani se remarca egocentrismul / sincretismul / animismul / realismul nominal / caracterul practic conjunctural sau pragmatismul trans-electiv prin care copilul desi cunoaste criteriul gruparii in fiinte / lucruri totusi prin experimentul celor 4 cartonase (om / car / cal / lup) sunt astfel impartite - om / car / cal respectiv lup.

- dupa 4 ani gandirea devine intuitiva - rationamentul transductiv sau pre-conceptual e inlocuit cu cel trans-iconic masiv ambasat de reprezentari

- concretul este flotat la plural si astfel se explica de ce apar via reprezentari notiunile - rationamente inductiv-deductive

- apar analiza - sinteza / concretizarea - abstractizarea / compararea

- absenteaza compunerile tranzitive / reversibile / asociative

Copilul considera gresit ca un vas mai ingust si mai inalt in raport cu altul mai larg dar mai scund ar fi mai voluminos decat celalalt recipient in discutie.

Jocul - de cuvinte. Dupa 3 ani fantasticul / realul sunt notiuni autonome si deci copilul poate institui relatii preferentiale cu unul din cei 2 termeni ceea ce evident permite apelarea la disimulari si-n consecinta permite si explica adeseori minciuna.

Atentia fluctuanta - involuntara / voluntara.

Afectivitatea labila - tutorele educogen ca emisar al exigentelor societatii devine un nou destinatar pentru plasamente afective ale copilului. Adultrismul / Identificarea la ante-prescolar via asimilarea de conduite iar la prescolar prin raportarea la modelul parental.

Apare SuperEgo-ul vazut drept constiinta apartenentei la Eu prin imaginea de sine.

3 ani - Mea Culpa si pudoarea

4 ani - mandria de sine (vanitatea) si cea de Eu (orgoliul)

5 ani - sindromul Bitterness-Candy (copilul daca nu acuza cel putin cunoaste disconfort psihic atunci cand este premiat in locul celui care merita de fapt recompensa). Criza de prestigiu compare in procesul de constiinta prin disconfortul remis de mustrarea copilului in public pentru o fapta reprobabila si deja sanctionata. Simularea / disimularea provoaca si dirijeaza contrabanda de trairi afective. Stapanirea de sine este ancorata in ierarhia motivelor. Renta afectiva explica de ce uneori copilul executa actiuni pentru moment inhedonice.

Allport - Proprium (unicitatea). Baza morala - descoperita heterocron via restrictii. Aptitudinile speciale vaneaza momentul oportun in ori din goana timpului.

Varsta Micului Faun - Debesse. Gradinita - comportamentul ludic cedeaza comportamentului de explorare.

Jocul pedantizat - o institutie implica o cooperare si suscita o responsabilitate via reguli - prescolarul mic isi ascunde doar capul atunci cand doreste sa-si camufleze identitatea.

Jocul cu parteneri familiari / de miscare / constructie (5 ani - cuburile / 6 ani - castele si tuneluri)
/ creativ (spontan - succede un eveniment marcant) (eroii).

La 4 ani nevoia de celalalt in joc atesta ca instinctul de rivalitate cedeaza in fine celui de-asociere pentru ca doar astfel copilul realizeaza adevarata sansa nu a promovarii cat validarii propriei valori. Functiile jocului - relaxare / adaptare / umanizare.

Desenul - element important in psihologia proiectiva sfideaza axa verticala pentru ca discipolul nu cauta sa se afirme ci vrea sa castige teren propice instaurarii unui indispensabil echilibru interior.

3 ani - desenul monocrom / confuz

4 ani - desenul policrom / stereotip

5 ani - desenul digresiv

Epivolutia demersului iconic :

18 luni - mazgaleli

2 ½ ani - linii curbe

3 ani - cercul

4 ani - patratul

6 ani - rombul

Povestile se cer cu Happy-End. Copilul imita modelul Hic et Nunc si mai putin pe cel pasat pe Video-Screen.

Mana este Dumnezeu in 5 persoane - H. Focillon. Caracterul omului e destinul sau - Herodot. Minciuna - de aparare / independenta / compensatie / seductie / agresivitate. Fata de calitatile pe care le dorim intrunite de copil oare se cunosc multi parinti demni de-a fi copii ? E de preferat sa achiti un vinovat decat sa pedepsesti inocentul - Berge.

Complexul Oedip / Complexul Electra - nu e fundamental ci - remarca Adler - un produs artificial negativ ilustrat in imaginea mamelor care-si rasfata copiii.

Encoprezisul - defecatia in propria lenjerie dupa varsta de 4 ani. Este de 3 ori mai frecvent la baieti decat la fete. La varsta adulta acesti copii manifesta tendinta de ordonare / avaritie / meticulozitate / punctualitate - trasaturi de personalitate anala.

Enurezisul - mictiune inconstienta dupa 5 ani. Altminteri pentru aceleasi simptome e vorba de incontinenta urinara. La 18 luni copilul incepe sa atentioneze mama ca este usurat dar stanjenit. Intre 2 si 3 ani mictiunea apare doar noaptea. 1 copil din 10 este enurezic. O treime din lotul respectiv micteaza ziua dar si noaptea.

20 % dintre copiii pre-puberali acuza o depresie infantila mascata / acuta / cronica. Impresiile din copilarie sunt perene si fiecare copac se imbolnaveste de la radacina - Stekel. Psihozele infantile sunt decamuflate prin absenta surasului (3 luni) / lipsa reactiei de teama fata de persoanele alogene (8 luni) / Autismul Kanner (poate surveni in primele zile de viata post-natala fiind de 4 ori mai frecvent la baieti in raport cu fetele) / mericism (rumegare) / ras privat de motiv / masturbare excesiva si nu arareori in public.

















VIATA ECTO - UTERINA

6 - 12 ANI

Creste in greutate 10 kg iar H castiga 20 cm. Proba Phillipp indica dovada aptitudinii ca persoana respectiva e capabila sa inceapa scolarizarea - copilul poate sa atinga cu mana dusa peste cap urechea din partea opusa. Creierul - circa 1200 g.

8 ani - poate realiza deja imaginea vizuala a miscarilor.

Problema cailor si a mijloacelor de modelare a omului in vederea optimizarii potentialului sau creator revendica astazi un loc prioritar in aula preocuparilor stiintei si practicii sociale. Copilul si tanarul de astazi composteaza o mare parte din durata vietii lor ca subiecti supusi actului instructiv - educativ.

Invatarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se garanteaza formarea proceselor si a capacitatilor psihice.

Dezvoltarea intelectuala, ca atu al ameliorarii psihice generale, este ea insasi conditionata de felul cum itinereaza activitatea de insusire a anumitor cunostinte si priceperi. Forta motrice a dezvoltarii psihice este intrinseca, ea fiind anativa deci dobandita, invatata prin mecanisme speciale de asumare a modelului extern al contradictiei si cauzalitatii obiective.

Invatarea scolara se realizeaza debordant prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cognitive. Va trebui sa se tina seama de caracteristicile intrinsece ale materialului uman asupra caruia se actioneaza, dar trebuie avut in vedere - agera - faptul ca educatul este un sistem pe care il cream noi insine, in elocventa masura, prin educatie.

Limbajul, structura acestuia si relatiile standard sau de conjunctura, invatarea si winampul mnezic sunt factori convocati in suma progreselor dezvoltarii.

Copilul suporta limbajul si cultura societatii-matca fara o alta alternativa decat de a le accepta sau de-a deveni alienat. In atare conditii - concluziona J. M. Lacan - fiinta autentica nu e niciodata de gasit in discursul si conduita persoanei.

Ca functie psihica atentia, cu toate ca nu poseda date indigene, faciliteaza performantele celorlalte procese psihice. Ea ambaseaza in fapt orientarea activitatii intelectuale in raport cu scopurile implicite sau explicite ale invataturii.

Arhitectura cognitiva a psihicului uman - totalitatea mecanismelor cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent - permite sistemului cognitiv uman sa invete din mediul habitual sau din propria experienta.

Schimbarea fata de sine e o adaptare la ceilalti sau identificarea cu altul. Experienta aceasta s-a institutionalizat fiind prinsa in conceptul de educatie.

Constiinta - cel mai complex fenomen din univers - cere individului sa-si caute si enunte autentic persoana. Mine este - pentru G. H. Mead - faza sociala a sinelui. Se resimte pasarea fortata de imprejurari escorta a termenilor argumentarii in perceptia identitatii asumata initial din anonimat. Spre deosebire de semnal, care se adreseaza reflexului si inconstientului, semnul face apel la inteligenta. Invatarea depinde de modul de organizare a bazei de cunostinte prealabile. Actiunea educativa devine eficienta in conditiile in care procesul de formare se efectueaza monitorizand caracteristicile generale de personalitate.

Potentialul fiecarui elev trebuie pus in valoare prin oferirea unor metode si tehnici pentru a i se remite astfel posibilitatea de exprimare cu valoare individuala si sociala. Selful nu e un dat ci o constructie, dovada imbatabila a faptului ca arhitectul insusi se descopera in PROIECT. din nevoia de-a se cauta si investi sau castiga.

Memoria - puternic afectogena. Adesea nu face temele si uita frecvent acasa ori la scoala rechizite personale. Atunci cand intrebarile de amanunt sunt iterate copilul crede ca primul sau raspuns a fost eronat, asa incat va modifica integral pe urmatorul.

Devine voluntara prin excelenta. Capata o mare plasticitate datorita tranzactiilor empirice interpersonale sau prin irigarea lexicului cu amintiri. Creste volumul ei, castiga in suplete si fidelitate. Ajunge obiect al meditatiei copilului care este interesat si reformat prin cunoasterea particularitatilor memoriei personale sau de posibilitatea absolvirii unor deficiente.

Dezvoltarea caracterului voluntar al memoriei incepe inca din perioada prescolara.

La varsta scolara mica, memoria logica este inca insuficient dezvoltata. Scolarul nu este in stare sa foloseasca suficient activitatea gandirii in sprijinul memoriei. Adesea se intampla ca, avand pe primul plan sarcina memorarii unui material, copilul sa rataceasca ori piarda din vedere sensul logic. De aici rezulta o alta particularizare a memoriei scolarului mic si anume predominarea memoriei textuale. La scolarii mai mari predomina memorarea inteligibila.

In afara de dezvoltarea insuficienta a memoriei logice, o alta cauza a optarii scolarilor mici pentru o memorare si reproducere textuala este desigur si absenta unor priceperi si deprinderi de invatare constienta. Asa numita memorare mecanica se manifesta atunci cand copilul intampina dificultati in invatare unde fiind nevoit sa le afronteze mai bine le eludeaza. Treptat, sub actiunea unei erijari adecvate se dezvolta memorarea logica.

Pe de alta parte a versantului exegetic, frecventa temelor de invatare pe de rost duce la formarea obisnuintei de a trata ca atare sarcina mnezica.

O alta trasatura importanta a memoriei scolarului mic este caracterul ei concret, intuitiv. Desi se constata un progres net al memoriei verbal-logice prin cunoastere adunata in sistem, memoria intuitiva este regenta inca la aceasta varsta prin imaginile obiectelor si fenomenelor concrete. Din materialul verbal se dispun sau inroleaza in primul rand povestirile, descrierile concrete si emotive. Acest fapt se datoreaza pe de o parte, marii receptivitati a copiilor, iar pe de cealalta parte predominarii relative a primului sistem de semnalizare in raport cu cel subsecvent. Potenta materialului intuitiv contribuie in mare masura la dezvoltarea memoriei intuitive.

In timpul scolaritatii mici se dezvolta si se perfectioneaza capacitatea de stocare si comprimare sau Zipare a materialului de memorat, priceperea de a conexa cunostintele noi cu celelalte date. Copilul invata sa engrameze rational prin desprinderea sau lansarea ideilor principale, scenarizarea si exersarea comparatiilor in memorare si ecforare.

Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face daca nu convingator cel putin inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii si discutii paradictorii, iar dorintele, preferintele, reverenta sunt incisiv exprimate. Aceasta conduita este facilitata si de volumul relativ mare al vocabularului sau - 2500 de cuvinte din care cca 750 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul sau contine aproximativ 4250 de cuvinte din care aproape 1550 fac parte din vocabularul activ.

Daca in clasa a II-a observam expuneri incomplete, in clasa a IV-a apar raspunsuri complexe, organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de emanciparea limbajului interior apt de organizarea celui exterior unde se manifesta unele erori temporare de vorbire. Ele trebuie puse pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati efemere ale dezvoltarii.

O problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta unor sunete parazitare in vorbirea orala a scolarului mic. Ele jongleaza mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat. Cea mai mare frecventa ca SP o au i si a la sfarsitul si inceputul propozitiilor.

Unele dificultati de sistematizare si organizare succesiva, coerenta a comunicarii verbale persista in toata copilaria, fiind favorizate de vorbirea fatigabila din familie sau de unele caracteristici dialectale ale mediului lingvistic in care se traduce subiectul.

In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de clivare a sunetelor. In primii doi ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu ituneric, itre). Fenomene asemanatoare descind in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a silabelor ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi, unde micul scolar rar e apt de-a face slalom printre numeroasele confuzii. Alteori in scriere apar sunete redundante (viouara, diminiata, artimetrica etc.). Observam si rocadari ale silabelor cuvantului fiind vorba de o insuficient de clara analiza auditiv - verbala cu privire la meniul sonor al cuvintelor.

Alte erori ale scrierii, ca cele de caligrafiere sau a declivarii literelor, se pot corecta pana la sfarsitul clasei a IV-a.

Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala reflectandu-se concav prin dezvoltarea capacitatii de lectura.

La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului respectiv elementele propozitiei simple si dezvoltate. Achizitia ortogramelor pentru inceput nu are dispuse la baza cunostinte gramaticale precise ceea ce favorizeaza masiv incumbarea raspunsurilor aleatorii.

Un artificiu reverend scrierii nimerite a unor ortograme (c-a, l-a, n-a, s-a, s-au) la clasele mici spre exemplu, enunta prezenta cratimei de regula acolo unde cuvantul subsecvent imediat lor se termina in t sau in s.

Omofrazele ingereaza deci presupun probleme de precizare a sensului si de vehiculare a semnificatiei cuvintelor. (Daca iti pui cenusa in cap, lumea e gri!)

Lexicul cunoaste fistular disensiunile sau discordia gramaticala, acolo unde timpul verbal nu este pacifist acordat cu substantivul. (Pana vine ei, atata teme scriu.)

In limbajul intern sau extern treneaza inca destule elemente conjuncturale. Particularitatile dificultatilor care ofenseaza vorbirea constituie un indicator din moment ce raman pecuniar automatizate in traficul mecanismelor de conversie infralingvistic (limbajul OffWord si cel iradiant se apeleaza reciproc dar agasant).

Pe de alta parte, insusi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat.

Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai critic si cu rigori de topica exprese, fiind relativ simpla si plauzibila pana in clasa a III-a cand devine mai activa si ultrapersonala.

Heterovalent constatam diferente importante privind consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, tezaurul si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau absenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a sincraziilor de pronuntie etc.

Diacronic fluxul verbal oral creste. Debitul scris eleveaza mult mai lent, dar se constata o aglomerare a progreselor calitative datorata contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in ce priveste exprimarea verbala.

Handicapul prin definitie se valideaza exclusiv prin relatiile interpersonale.

In cazul inadvertarii limbajului evolutia este obstructionata ori parata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se resimt la nivelul intregii activitati psihice si, ca atare, modifica vizibil comportamentul subiectului.

Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie sucomba cu promovarea in etate a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti. La scolarii mici cel mai des intalnite si prea putin constientizate sunt omisiunile si contorsionarile.

Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica si cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se apreteaza sub impactul pronuntarii confuze. Este mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala.

Balbismul constituie o forma a tulburarii limbajului oral. Se prezinta ca un handicap mai grav comparativ cu dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur, ceea ce determina sau edifica antrepozitul ori complexul de inferioritate. Fenomenul consta in repetarea unor silabe de regula la inceputul cuvantului contaminat blancofon sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fono-articulator, fenomen ce atenteaza la nivelul vorbirii ritmice si cursive. Astfel identificam balbaiala clonica / tonica sau hiatica / hibrid.

Raguseala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii.

Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Creditarea si acreditarea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita stabilirea si pasarea anumitor corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol.

Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale pasibile de condamnare ca negativismul, descurajarea, inertia, indolenta, teama de insucces, izolarea.

Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea.

Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul partial ori total de a comunica pasager sau peren cu unele persoane. Apare la copii hipersensibili si este escortat de tulburari comportamentale in care veleitarismul, timiditatea, irascibilitatea faulteaza adaptarea. Emotiile de soc ori stresurile, esecurile recrudescente, frustrarile pot duce la ME. Desi nu comunica subiectii in cauza inteleg vorbirea si nu manifesta sau acuza deficiente de ordin intelectiv. Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii mici.

Retardurile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa vocabularul pauper si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate sau anchetate in disfunctiile sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, mediu ostil si lacune de ordin educativ. De aceea limbajul solicita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare.

Climatul afectiv, imboldul si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj.

Copilul trebuie sa vina in scoala elementara cu blisterul de notiuni primare, interese spre dobandirea de noi cunostinte si cele mai simple deprinderi de munca intelectuala independenta.

La 6 ani interogarea sau interpelarea celorlalti vizeaza 29% explicatii etiologice, 50% motivari psihologice si 21% justificarea exigentelor societatii. Trebuie sa adaugam insa ca intrucat nu toti copiii vin echipotent dotati si pregatiti pentru activitatea de invatare este important ca la inceputul organizarii procesului de invatamant, institutorul sa cunoasca particularitatile fiecarui elev pentru a-si nuanta sau cultiva atitudinea fata de el.

O caracteristica a gandirii scolarului mic, livrata de noile experiente tutelare sau punitive, este orientarea si subordonarea ei unui anumit scop.

La copiii mai mici, din clasa I, se observa uneori abaterea gandirii de la sarcina data. De exemplu, daca li se cere sa faca in caiet atatea cercuri cate corespund unui numar dat, unii elevi, atrasi de insusi procesul desenarii, continua sa repartizeze cercuri, pe toata pagina.

Sarcinile invatamantului cer copilului nu doar validarea inferentei in conformitate cu sarcina data, ci si capacitatea de a trece sau culisa - atunci cand este nevoie - de la o problema sau activitate la altele pe baza atributului de flexibilitate a gandirii. Cu cat elevii sunt mai mici se constata o anumita inertie a gandirii, atunci cand trebuie sa treaca de la o sarcina la alta, si mai ales cand ineditul administreaza oarecare dificultati. Astfel, pusi fiind sa gaseasca o noua problema, unii elevi nu se pot desprinde de exemplele date anterior de catre profesor sau un alt elev. Ei schimba numai cifrele sau obiectele.

Dupa intrarea copilului in scoala, se dezvolta tot mai mult gandirea abstract-logica. Totusi, la inceput multi copii se detaseaza greu, in procesul gandirii, de obiectele concrete apeland frecvent la dexterocognitie.

Formarea de notiuni care privesc obiecte si fenomene percepute indirect - transmediate - reclama limbajul si reprezentarile concrete. Ulterior copilul trece in gandirea lui treptat dar ferm de la forma intuitiva spre cea abstracta.

Abstractizarea si generalizarea trasaturilor esentiale este foarte mult ajutata daca li se raliaza un diferentiator din alta clasa sau categorie. Acesta ajuta concentrarea si limitarea procesului excitativ in scoarta cerebrala ceea ce amelioreaza formarea unor notiuni corecte. Elevii mici stabilesc mai usor deosebirile intre doua obiecte comparate decat asemanarile. Prin opunere se ajuta concentrarea excitatiei in scoarta cerebrala si pe aceasta cale se favorizeaza activitatea de analiza si sinteza.

Constructiile logice interpreteaza din ce in ce mai bine un rol decisiv, iar prin intermediul judecatilor si rationamentelor copilul are posibilitatea sa opereze cu elemente desprinse de contextul dat intuitiv, sa depaseasca realitatea directa si apoi sa se apropie pregnant de abstract si general.

Copilul admite reversibilitatea si poate formula variante diferite pentru actiunile viitoare. El cauta explicatii la ceea ce afirma, evoca pista ideilor de mare circulatie pentru cunostintele dobandite si utilizeaza concepte prin care dezvolta argumente pe baza de deductie. Dar pentru inceputul perioadei, perceptivul ramane inca dominant, copilul face unele erori de generalizare si cunoaste dificultati in vehicularea mintala a unor actiuni viitoare.

Operatiile gandirii fac salturi importante asigurand detenta - in conditii optime - activitatii intelectuale. Conceptele sunt in evolutie permanenta, ca urmare a achizitiilor prin invatare si a dezvoltarii gandirii si limbajului.

Conceptul de numar apare doar la scolarul mic. La fel - conceptul de multime, multime vida, intersectata. Perioada scolara mica este prima in care se constituie retele de concepte empirice prin care se formeaza si organizeaza piramida cunostintelor. Exista grade din ce in ce mai inalte de sesizare a intelesului conceptelor de catre copii. Cerinta de relationare a conceptelor la contextul si obiectivele date se ajusteaza abia spre 10 ani. La 6 ani copiii raspund facil la intrebarea Ce varsta ai tu ? Dupa 10 ani ei sunt capabili sa dea raspuns corect si la intrebarea De cati ani esti nascut ?

In perioada scolara mica au loc numeroase racolari conceptuale in diferite domenii. Se remarca si intelesul unor concepte operationale cum ar fi cele de cauzalitate simpla, cauzalitate complexa. In plan distal apare o proximare fata de conceptul dezvoltarii respectiv in raport cu cel

de interdependenta. Conceptele geometrice, gramaticale, de genuri literare, operationale incep si ele sa fie utilizate. Se dezvolta cunoasterea live sau directa, pedanta, constientizata dar creste si invatarea indirecta sau dedusa, suplimentara, latent implicata in cunoasterea scolara de ansamblu. Sub presiunea acestei corelatii lumea fictiva a copilariei e malformata. Caracterul supozabil al eroilor din basme capata un nou statut de acceptanta. Astfel are loc trecerea spre o conceptie realista. In gandire incep sa manifeste independenta (8 ani), suplete (9 ani) si devine mai evident spiritul critic fondat si ca atare intemeiat logic (10 ani).

In perioada scolara elementara gandirea sesizeaza ordinea in succesiuni spatiale, incluzand intervalele sau distantele, trierea perspectivelor si clivajele intra-conceptuale sau nuantarile. Totusi, gruparile logico-matematice si spatio-temporale ce se constituie sunt atintite de concret.

J. Piaget a considerat intreaga evolutie a intelectului ca tinzand spre gandirea logico-formala. Lobii parietali gestioneaza datele privind concretul si cei frontali manipuleaza informatiile ce reclama abstractul. Operativitatea gandirii avanseaza pe planurile figural, simbolic, semantic si actional la nivelul unitatilor, claselor, relatiilor si sistemelor si ceva mai lent la nivelul transformarilor si implicatiilor. Curiozitatea iradiaza profund in lumea inter-relatiilor si a raporturilor esenta - aparenta. Ea are perioade de activare specifica, mai pregnanta la 7 si 9 ani.

Alaturi de operativitatea generala a gandirii se raliaza operativitatea specifica. Aceasta se organizeaza cu grupari sau structuri de operatii invatate. Aceste reguli operative sunt algoritmi ai activitatii intelectuale.

Algoritmii paleostazici sunt primii formati si au un coeficient de expugnabilitate redus pentru ca sunt implicati in formele de baza ale instruirii fiind controlati de si in ansamblul vietii socio-culturale.

Unii copii poseda algoritmi de lucru foarte bine consolidati dar cei de identificare sau radar apar anemici. Acesti copii dau rezultate foarte bune la exercitii (deoarece ele indica prin semnele corespunzatoare operatiile cerute), dar nu reusesc sa se descurce in cazul problemelor, unde nu identifica facil structurile operative solicitate.

Pentru 6-11 ani, operativitatea sinoptica se dezvolta pe seama celei specifice si in alte situatii. Exista probleme care nu pot fi rezolvate la un moment dat sau accesate prin modem-urile cunoscute. Sesizarea acestora creeaza un fel de interes si o stare de incertitudine intelectuala specifica ce face ca aceste situatii problematice sa devina de mare stimulatie a dezvoltarii intelectuale. In acest sens este semnificativ Fenomenul Zeigarnik (informatiile privind sarcinile

abandonate se retin mai bine in raport cu cele rezolvate) dependent de gradul de interes, oboseala, intervalul de timp ce se scurge intre sistarea activitatii si evocarea ei. Acest fenomen, dupa Ion Manzat, evidentiaza tensiunea legata de activitatea intelectuala si mobilizarea in activitate servind totodata ca baza deci fundament in explicarea genezei intentiei.

O situatie asemanatoare se manifesta in legatura cu activitatile in care sunt contrariate cele cunoscute - Disonanta Cognitiva. Pentru scolarul mic DC poate aparea ca sesizare de inaderenta la ceea ce el a acceptat cu adevarat deoarece asa i-au fost prezentate faptele dar si ca non-conformitate emanata din combustia sau confruntarea unor opinii diferite. Prin evolutia si dezvoltarea strategiilor de invatare, se ajunge la retentia informatiilor si se stimuleaza calitatile gandirii divergente facandu-se progrese pe toate palierele cognitiei ceea ce inevitabil da subiectului sansa de-a fi la inaltime.


Imaginatia reprezinta Zona Libera in economia psihicului ce poate fortifica si optimiza stilul creativ nu de putine ori amenintat sau caracterizat de precesia heterocrona. Elementele fantastice evoca nu doar fragilitatea experientei sale de viata ci si capacitatea de-a evada din contingent.

Invatarea de tip scolar isi emisariaza radacinile in formele experientei spontane a varstei prescolare care jonctioneaza cu manipularea obiectelor sau jocul. Structural invatarea se compune dintr-o serie de situatii si de sarcini care, pentru scolarii mici, reclama efectuarea unor actiuni ce vor raspunde decent sau agresiv unor sarcini practice concrete. Aceste actiuni pornesc de la contactul scolarului cu obiectul. Daca am invata cate ceva nou in fiecare secunda timp de 3 milioane de ani abia atunci s-ar putea satura capacitatea prelucrarii si integrarii informatiei de catre creierul uman. Invatarea la varsta scolara mica se distinge, prin aceea ca il pune pe copil chiar in fata sau dreptul necesitatii unor actiuni de control, confruntare si comparare a rezultatelor obtinute cu modelele corecte. Aceasta face posibila evaluarea confirmata prin recompensa ori sanctionare a conduitei de invatare. Se produce o generalizare crescanda a activitatii de gandire, capatand un puternic impuls inclinatia elevului catre abordarea reflexiva a propriei activitati mintale fara pierderea echilibrului interior insa.

Scolarul are un acces gradat la aceste forme si, inainte de a ajunge la litera sau cuvant, copilul strabate o faza de lucru avand ca obiectiv formarea unor abilitati senzoriomotorii, deprinderea cu tehnica trasarii unor grupe de linii (bice, zale, ovale). Sarcina de a le scrie poate sa

para scolarului din clasa I agasanta fiindca trebuie sa raspunda prompt si adecvat anumitor parametri de corectitudine (forma, marimea, grosimea, declivitatea) raportati la structura spatiului grafic disponibil. Problema fundamentala care contacteaza activitatea de scriere a micului scolar este realizarea in orto-spatiu a elementelor literei. Elevul poate sa aiba la dispozitie modelul scrierii corecte, un antrenament anterior in scrierea unor elemente separate ale literei si asistenta dascalului dar, totusi, sa nu realizeze plierea performantei sale de scriere cu modelul ideal. Abilitatea de a percepe modelul - cu rol de erijare si corijare - permite includerea datelor perceptiei acestuia in dinamica actului motor propriu-zis. Astfel trebuie sa invete copilul autoreglarea actului motoriu. Pentru a inchega deci prinde corect tot acest proces de invatare, care cere consum energetic, efort, concentrare dar si comutativitate in planul atentiei, trebuie sa beneficieze de indici de orientare stabili, esentiali.

Practica pedagogica arata ca scolarul mic intampina dificultati in operarea cu semnele de punctuatie, care, in procesul instruirii, sunt pur si simplu introduse, aratate, dar mai putin explicate in baza unor invarianti obiectivi. Treptat scrisul si cititul se vor automatiza inlesnind trecerea la alte achizitii.

Trebuind sa scrie si sa citeasca din ce in ce mai mult si mai repede, scrisul initial va sacrifica, inevitabil, cate ceva din estetica demersului caligrafic initial, iar cititul va pune din ce in ce mai putin accentul pe dimensiunea de expresivitate sau intonare externa, asumandu-se sub auspiciile formei unor actiuni mentale specifice - lectura in gand.

Notiunile matematice au o contributie esentiala la statornicirea planului simbolic, abstract-categorial in evolutia mentala a scolarului din clasa I cu conditia ca prin procesul de instruire sa nu fie intretinuta invatarea mecanica, irationala, fracturata in raport cu dezvoltarea.

Pe parcursul unor unitati de timp scolarii mici sunt antrenati in rezolvarea unor sarcini caracterizate prin anumite variante de relationare a cunoscutului cu alogenul, care au o schema logica asemanatoare.

Elevii realizeaza culisarea crementala a sirului natural de numere si tehnica primelor operatii matematice fundamentale - adunarea si scaderea - in limitele concentrului 10 si apoi pana la 100. Isi amelioreaza considerabil nomenclatorul notional. Este un gen de operativitate care cultiva flexibilitatea si concura la automatizarea si cresterea vitezei de lucru (de exemplu ? - b = c sau a - ? = c). Aceasta strategie are avantajul de a pregati sau tasa terenul achizitionarii de catre scolarul mic a capacitatii de a rezolva probleme.

Extinctia unei relatii cordiale intre actiunea practica si reflectia teoretica asupra regulii de a efectua rational actiunea genereaza evenimente mnezice solitare. Actiunea practica, inexplorata cognitiv si structurile verbo-cognitive private de transpunerea in actiune conduc impetuos la invatarea mecanica. Sincronizarea acestor serii de evenimente insa promite gandirea logica, forcepsarea termenelor invatarii si eliberarea astfel a unor rezerve de timp pentru captarea de noi cunostinte. Prestatiile scolarului mic din clasa I sunt puternic dependente de model datorita capacitatii lui reduse in erijarea propriilor disponibilitati si procese psihice.

Cunostintele insusite promit si se revendica in priceperi si deprinderi sub aversa notiunilor. Creste dificultatea pentru elev de a rezolva noile probleme, iar aceasta dezvolta si nivelul de varsta mentala caruia ii corespunde fiecare noua sarcina.

In clasa a II-a elevii trebuie sa stie nu doar sa citeasca fluent si activ texte, dar si sa le gestioneze sau restituie sensul - rambursarea creditului de comprehensibilitate. Pentru procesul instructiv educativ, problema este aceea a criteriilor de determinare a complexitatii psihologice reale a unei sarcini, a potentialului ei stimulativ pentru dezvoltare, a relevantei ei pentru ceea ce pot elevii. Independenta si creativitatea in invatare se castiga si se consolideaza pe etape. Se distinge mai intai o faza de autonomie exogena, cand elevul este capabil sa lucreze doar in baza modelului de asumat. O faza de autonomie endogena autentica - detasarea treptata a elevului de modelul extern - ofera mintii copilului capacitatea abstractiei, a generalizarii, a comparatiei, a memorarii logice. Punerea elevilor in situatia de a descoperi raporturile de sprijin mutual dintre componentele unei actiuni matematice cultiva intr-un areal fertil reversibilitatea psihologica, flexibilitatea mentala, operarea matematica si creeaza cadrul necesar etalarii motivatiei intrinsece.

Contactul cu seria de cunostinte despre natura, animale si plante introduce ordinea in datele empirice ale copiilor facilitandu-le accesul la una din operatiile implicate girant in descoperirea cunostintelor despre regnul viu - clasificarea.

Augmentarea spatiului de culisare a invatarii la clasa a IV-a face ca elevul sa fie solicitat pe mai multe directii, ceea ce antreneaza o crestere a probabilitatii dispersiei atentiei. Castiga deci profita in importanta modul de a invata, abilitatea de a pasa si coordona informatiile, capacitatea de a opera chirurgical esentialul sub anestezia contextului epistemic variat.

Limba romana ofera un somptuos areal pentru elevarea potentelor cognitive si creatoare ale elevului. Remarca lui C. Noica a facut cariera in canionul revelatiilor - In nici-o gramatica a lumii cu exceptia limbii romane nu veti mai intalni propozitia MA PASTE GANDUL . . .

Elementele care beneficiaza de cel mai mare cuantum de asigurari si intariri instructionale sunt procesele mnezice si capacitatea discriminativa / analitica / discursiva.

Predominanta sarcinilor analitice de sectorizare, extragerea fragmentelor din text, a unor cuvinte din expresii contribuie la trainingul functiei de comprehensiune, educarea reversibilitatii si gandirii imaginative. Scrierea, numirea si lectura valida a numarului, notiunea de crescator si descrescator, genereaza raporturi compatibile intre procesele senzoriomotorii si mentale accesate si implicate. Matematica, domeniu al reversibilitatii, devine un instrument de testare si, mai ales, de cultivare a inteligentei elevului.

Etapa terminala a ciclului primar ocupa o pozitie capitala pentru mediatizarea proceselor educationale si in devenirea personalitatii scolarului. Citirea ofera un gazon adecvat exersarii si stimularii potentialului cognitiv si creativ al elevului. Problemele de aflare a distantei, vitezei si timpului remit ocazii de educare gandirii matematice.

La geografie dascalul trebuie sa-i introduca pe elevi in specificul cognitiv al domeniului, unde perceptivul se conjuga adesea cu imaginarul. La istorie, faptul ca este vorba de evenimente la care elevii n-au avut cum sa asiste, cunoasterea survine indirect. Procesul de invatare decurge ca un demers de explorare a evenimentului invocat. Miscarea reconstitutiva in profunzimea cunostintelor de istorie - prin actiuni de explorare - da curs proceselor mentale care asediaza estuarul discursiv. Declansarea activismului sau psihic actual - cognitiv si emotional - devine elementul de sustinere al demersului de insusire si transmitere a faptului istoric. La formarea gandirii stiintifice contribuie si cunostintele despre natura si om. Situand in prim-planul invatarii dinamismul, conexiunile si interdependentele dintre fenomene - observarea, experimentarea, verbalizarea, definirea, aplicarea - obtinem efecte formative - stimularea dezvoltarii gandirii cauzal-explicative, anticiparea premiselor si mecanismelor invatarii.

Subiectul si mediul lui suporta si se confirma prin adaptari reciproce - atroce sau reverentiale - a caror eligibilitate tine de taumaturgia endemica.

Actantii invatarii scolare - procesele cognitive influenteaza modul in care informatia este flotata de la un nivel la altul. Nu invatam daca nu putem fi atenti la informatia importanta ce trebuie procesata din momentul in care intra in registrul senzorial, caci altfel se pierde. Aceasta procesare incepe cu atentia, care este un raspuns orientat in functie de stimuli. Suntem atenti doar la anumite canale informationale, cea mai specifica caracteristica a atentiei fiind selectivitatea. In timp puterea de concentrare decrementeaza atentia obosind, mai ales pe elevii mici.

Stimulii de orientare sunt fizici (decorul didactic), provocativi (evenimente unice sau discrepante pe care institutorul le foloseste pentru ademenirea sau castigarea atentiei), emotionali (apelul nominal) si insistenti (rational pot stimula invatarea).

Atentia este acolo unde procesarea informatiei incepe, astfel incat detenta stimulului reprezinta un moment crucial pentru invatare.

Perceptia este gasirea semnificatiei stimulilor. Cand stimulii patrund in folderele noastre senzoriale, procesarea initiala incepe cu perceptia. Aceasta este foarte importanta in invatare, deoarece informatia care a intrat in memoria de lucru nu este altceva decat perceperea, de catre cel care invata, a stimulilor din mediu, preluati de mapele senzoriale. Informatia din ML (memoria de lucru) nu se reprezinta sub forma de realitate obiectiva, ci sub forma de realitate perceputa. Oamenii actioneaza in concordanta sau pactizant cu perceptiile lor. Modul cum arata lumea in realitate este irelevant. Daca elevii interpreteaza gresit exemplele noastre, datele aflate in memoria de lucru vor fi anoste si - finalmente - informatiile transbordate in MLD (memoria de lunga durata) apar frustrate de valoare. Semnificatia pe care o extragem din stimuli depinde, in crasa masura, de experienta noastra trecuta sau absolvita. Printre factorii-vedeta se remarca expectatia. Semnificatia pe care noi o atasam sau anexam unui obiect sau eveniment este afectata de ceea ce asteptam noi de la experienta cu ele.

Repetarea priveste captarea informatiei prin practica. Iteratia ca proces cognitiv poate fi utilizata pentru a retine sau incarcera informatia in memoria de lucru pana cand se va hotari destinul ei. Repetitia surclaseaza ML in modelul de procesare a informatiei. Iterarea esalonata pe o perioada mai lunga de timp este mult mai eficienta decat cea comasata. O repetitie activa e castigata din perspectiva eligibilitatii in raport cu cea pasiva . Incordarea reprezinta procesul de transfer al informatiei din memoria de lucru in cea hiper-distala, prin conectarea sau asocierea ei cu informatia deja existenta in cea din urma. Conectarea noilor informatii la cele vechi reprezinta un element hotarator al procesului de invatare, din punct de vedere ori scrutare a procesarii informationale. In timp ce o anumita informatie poate intra in MLD, bazandu-se doar pe repetitie, majoritatea datelor - pentru a fi retinuta - trebuie sa se bazeze pe relatii de semnificatie si sa fie bransata la informatia care exista deja in MLD. Augmentarea procesului de incordare prin cresterea semnificatiei informatiei solicita activitatea, organizarea, elaborarea si schemele mnezice. Selectia si prezentarea sarcinilor imanente activitatii vor determina o ameliorare cognitiva elevilor.

Organizarea - comasarea informatiilor in mod coerent si percutant - reprezinta un model important ce ajuta incordarea. Structurarea ideilor pe categorii reprezinta o modalitate economica de recrutare la ordin a informatiei.

Cercetarile arata ca elevii competenti utilizeaza mult mai frecvent strategiile de organizare decat cei mai putin dotati si aceasta practica explica achizitiile lor mari.

Familiarizarea continutului influenteaza utilizarea strategiilor de organizare. Tabelele si matricele sunt folosite pentru scenarizarea informatiilor agabaritice.

Conceptelor subsumate ori supra-sumate si relationate cu cele deja existente sau itemii individuali congregati in raport cu altii din memoria datelor confirma si dezvolta ierarhia.

Alte tipuri de organizari sunt graficele, diagramele, tabelele, mapele si proiectele.

Cercetarile facute in diferite arii au ajuns la concluzia ca organizarea continutului duce nu doar la o incordare initiala ci mai ales la pastrarea si apoi recuperarea informatiei din memoria de lunga durata.

Elaborarea ramane cea mai eficienta strategie ce sprijina logistic incordarea informatiilor in memoria de lunga durata si una dintre cele mai aplicabile in cadrul orelor de scoala. Este procesul de crestere a numarului asociatiilor intre itemii informatiilor, ceea ce duce la performarea gradului de intelegere. Apar atunci cand noi informatii sunt racordate la cele care exista deja in MLD. Elaborarea presteaza un rol important in activitatea de invatare. Organizarea coerenta si claritatea sunt variabile ce sporesc calitatea mesajelor elaborate si invatarea.

Scenarizarea si elaborarea numesc strategii puternice de engramare. Mecanismele adjuvante potenteaza incordarea prin formarea de asociatii sau ligi itemice, liantari artificiale realizate intre ideile noi si cele existente. Uitarea nu este doar o parte reala a vietii noastre ci si un pion important pentru invatarea scolara. Pierderea de informatii din cele trei depozite mnezice este usor diferita in fiecare caz. Interferenta retroactiva apare atunci cand lucrurile noi odata invatate submineaza pe cele anterior intelese iar interferenta proactiva - atunci cand lucrurile invatate anterior le deterioreaza pe cele noi deja invatate. Inventarierea si comparatia sunt agenti rectificanti . Dupa ce noi informatii sunt arondate si engramate le putem compara cu cele invatate anterior, identificand similaritatile usor de confundat.

Reteaua-corolar sau schemele originale sunt extinse pentru a cuprinde noi informatii iar interferenta este drastic redusa. Pentru unele cazuri avem facilitare proactiva sau retroactiva. Acestea apar cand achizitiile anterioare si cele ulterioare tonifica invatarea.

Reamintirea e procesul de accesare a informatiilor din memoria de lunga durata. Engramarea si reamintirea sunt tandemizate, iar subsecventa nu poate aparea eficient decat daca informatia a fost suficient compatibilizata cu fondul inteligibil prin codare.

Esenta reactualizarii este intiparirea si, ca profesori, ar trebui sa ne focalizam pe ajutarea elevilor de-a fixa si depune noile informatii in loja mnezica. Factorul contextual este uneori numit Ipoteza Specificitatii Intiparirii. Elaborarea, organizarea si activitatea furnizeaza reactualizarii indici care n-ar fi utili daca nu s-ar forma si oferi un context de engramare prosper.

Factorii agasanti apar permanent si ubicuu in procesul de adaptare a omului iar cunoasterea lor capata sau macar imprumuta o importanta sporita. Nu putem califica un subiect pe deplin fara sa stim factorii care il influenteaza ori asalteaza si masura in care acestia ii determina comportamentul.

Frustrarea (se dezvolta din conflict si il genereaza la randu-i), conflagratia de interese, stresul ca factori perturbatori se gasesc si enunta in stare de interconditionare reciproca, fiecare putand fi consecinta celuilalt.

Conflictul apare atunci cand se impune o alegere intre motive diferite - mutula exclusive - asupra individului exercitandu-se forte cu valente diferite insa echipotente richterial. Un conflict nerezolvat este o sursa de frustrare.

Stresul urmeaza starilor de conflict si eliptice atunci cand aceste fenomene persista o perioada mai lunga de timp si cand ating - fara sa lezeze - un anumit grad de complexitate si intensitate. Toate aceste trei fenomene provoaca reactii fatigabile.

R. Zajonc observa ca functiile mentale servesc deseori emotiilor si nu invers. Preferintele nu au nevoie de inferente pentru ca afectivitatea absolva intelectul.

In si cu timpul se dezvolta sau apara atitudinile fata de atitudini. Relatiile intre ele - avertizeaza Eysenck - sunt mai importante decat atitudinile luate - sau captate - in sine.

Omul se declara Sistem Mobil insa ori tocmai de aceea ramane compatibil cu dezertarea. Cel ce invata trebuie sa se adapteze la mediul in care traieste. Subiectul are de ofensat piedici si e firesc sa suporte conflicte, sa fenteze ori sa invinga frustrari si sa depaseasca situatiile stresante. Obstacolul asumat trebuie sa devina reper. absolvit din perspectiva filogenetica.

In mod normal, pe la 6 ani copilul este capabil de o atentie suficient de stabila pentru a se putea integra echilibrat in activitatea scolara. Totusi, in primul an de scoala, insuficienta atentiei elevilor este pregnanta.

O alta caracteristica a atentiei copilului este predominarea atentiei involuntare asupra celei voluntare. Din aceasta cauza, daca lectia nu suscita suficient interes copiii se denunta prin penuria de atentie. Zgomotul - constata Jenkins - afecteaza insa flexibilitatea atentiei si nu vigilenta.

Interesul psihologilor fata de problema atentiei a inregistrat mari fluctuatii de la considerarea acesteia ca nerv al intregului sistem psihologic pana la punerea sub semnul suspiciunii a validitatii termenului in cauza.

Epivolutia acestui proces psihic specific - real si unitar - de la reactia de orientare holistica pana la atitudinea prealabila sau specifica este determinata semiotic.

Intrucat atentia nu are o existenta de sine statatoare, ci se afla ori descopera in interesul unei activitati de cunoastere, elaborarea si perfectionarea ei au loc ca proces implicit, pe masura antrenarii in exercitarea activitatii date. Acest caracter cognitiv-creativ al atentiei ne permite sa intelegem atat efectele sale facilizatoare asupra proceselor de cunoastere cat si potenta de focalizare a energiei psiho-somatice in interesul lor.

Fenomenul de atentie in raport cu circumstantele ercitive se caracterizeaza printr-o decartare a planului perceptiv, prin orientarea acestuia inspre un anumit obiectiv, care este selectat dintre multiplele surse de informatii sau care actioneaza simultan ori gregar asupra perceptiei.

Atentia involuntara este conditionata de unele particularitati ale obiectelor si excitantilor - marimea, intensitatea, noutatea, variabilitatea.

Atentia voluntara se caracterizeaza prin orientarea intentionata, inversa si sustinuta a activitatii psihice pentru intelegerea problemelor si sarcinilor dificile, inclusiv pentru insusirea unui material care in sine nu pare interesant.

La varsta de 6-7 ani, atentia prezinta inca multe laturi ce nu scapa din vedere. Volumul si intensitatea atentiei sunt relativ reduse la scolar. El urmareste excesiv dascalul, fara sa fie atent insa la ceea ce face sau spune acesta. Distribuirea atentiei este dificila, incat micul scolar nu poate sa cuprinda ori circumscrie si sa rezolve subit mai multe activitati.

Icotemii materialului intuitiv si intelegerea descrierii verbale simultane constituie de fapt operatii distincte iar elevul executa cu arma inferentei adesea doar pe una din ele.

Avand ca sarcina de lucru sa scrie niste litere din abecedar, elevul se concentreaza numai asupra executarii formei grafice, ignorand indicatiile cu privire la tinerea instrumentului de scris in mana, pozitia caietului, a corpului la scris.

Flexibilitatea atentiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta este sesizabila dar nu versata. Atentia involuntara are o pondere mai mare fata de atentia voluntara. Elevii se antreneaza hedonic in povestiri ori subiecte rulate pe baza de materiale intuitive dar urmaresc destul de greu exercitiile de analiza si sinteza verbala sau de predare teoretica a operatiilor aritmetice. Atentia consuma multa energie si de aceea fenomenul de oboseala se instaleaza lejer cu precadere la nivelul acestui proces.

Disprosexia se constata la elevii din clasa I la prima sau ultima ora. Pentru clasa a II-a, desi scad valorile la unele tipuri de atentie, cresc la altele. La nivelul clasei a III-a se manifesta o scadere evidenta a coruperii atentiei, scade in principal distragerea, dar creste opozabilitatea fata de caracterul iterativ si repugnativ al cunostintelor. Imunitatea psihologica a copiilor devine mai mare, dovada incrementarea generala a atentiei.

Scoala alunga pe Micul Adam de pe taramul experientelor pur hedonice in poligonul relatiilor inter-personale sau acolo unde responsabilitatea actelor proprii este pasata in custodia ori sub tutela exigentelor societatii. Prin conatie subiectul impune lumii si sinelui imaginea unui individ hotarat sa se descopere / investeasca in propria persoana. Simtul realitatii / responsabilitatii cer Eului prin imaginea de sine sa priveasca in ochi lumea de la fereastra constiintei.

Viata emotionala e mai echilibrata. Copilul devine discret / cenzurat. Apare sentimentul datoriei / onoarei. Imitarea adultului constituie o alta cale de socializare afectiva - actele de bravura.

7 ani - retinut / meditativ

8 ani - expresiv / exultant

9 ani - detinut in carcera propriilor interogatii

10 ani - faciognosia

Se pun bazele convingerilor morale fundamentale prin forjarea trasaturilor de caracter.

Sunt dobandite varii instrumente ale cunoasterii (scris / citit / socotit) si se asimileaza notiuni fundamentale (numar / timp / lege / cauzalitate). Scrisul - perioada pre-abecedara / abecedara / post-abecedara. Actul scrierii apare escortat de un limbaj in soapta - copilul nu trebuie sa mestece nimic atunci cand scrie temele caci altminteri el comite erori. Jocurile de emulatie - intelectuale castiga teritoriu. Delirul Colectionarii - Varsta lui Robinson. 9 ani - interes mare fata de bicicleta / patine / rotile. TV-ul si InterNet-ul sunt veritabili aliati ai timpului mort / ucis in cruciada dusa cu mersul inexorabil al vremii.

Factori importanti - scoala / strada / natura / mass-media. Fuga de responsabilitate e imputata frustrarilor unei SupraEu matinal ravasit de nimbul sau Lumina propriei constiinte.

10 % dintre elevi au dificultati de invatare. Nu invatam pe ceilalti si nici ceea ce stim ci mai ales ceea ce suntem - Jaurés.

Prejudecatile - scolare / didacticiste / normalitatii / uniformitatii (Patul lui Procust). Elevii buni reusesc mai bine in public decat in stare de anonimat iar cei slabi - invers. Sanctiunile adresate elevului trebuie sa scruteze nu discipolul ci rezultatele acestuia. E necesara o supra-estimare a capacitatilor copilului in virtutea Legii lui Merton (Predictia se auto-implineste) sau a Fenomenului Pygmalion. Pentru obiectivele hiper-distale se cauta cele intermediare.

Ratia optima de scris la un elev de clasa I-a e de circa 4 randuri la scoala si tot atatea pentru acasa. In consecinta parintele nu trebuie sa rupa foaia pe care copilul si-a scris tema gresit. Deoarece dupa 6 ani dispare teama de suferinta fizica, bataia se va folosi din ce-n ce mai rar iar dupa 10 ani ea trebuie proscrisa definitiv. Punitivul si Renta Afectiva vor fi convocate in situatii de emergenta. E total eronat sa pedepsesti un copil mai ales in public pentru aceeasi fapta in sine reprobabila. Spre 7 ani poate aparea somnambulismul - Sindromul lui Elpenor (pericolul caderii de pe fereastra) si uneori ticurile. La 8 ani vadeste interes pentru tata din perspectiva rolului asumat de el in procreatie. Maltratarea copilului - abuz fizic / emotional / sexual (de regula - ecartul 4 - 8 ani) / indolenta.

Cauzele maltratarii

- factori de stres in copilaria tutorelui / parintelui

- lacune sau tare de personalitate ale tutorelui / parintelui

- adictivitatea (dependenta) fata de alcool / droguri la tutore / parinte

Aproximativ 70 % dintre parintii agresivi au parteneri pasivi. Dovezile incestului se enunta prin sexualizare precoce / hipno-sincrazii / cosmaruri / fobii / pseudo-epilepsii / / isteria / psihoza. Cand victima are sub 5 ani pot interveni regresii in dezvoltare. Ganduri de suicid pot asedia pervazul volitiv. Tulburarile de comportament - emotionale pure / de conduita.




Pauline Morand de Jouffrey, 2004, Psihologia Copilului, Editura Teora - Bucuresti

La evrei - Testul Aventurilor Mielului Patat