Uitarea momentana a unui nume ca sa se produca fara indoiala ca a fost o oarecare tendinta de a-l uita, uitarile momentane avand drept cauza o dorinta semiconstienta, o tendinta generala de a nu evoca fapte penibile, dezagreabile.Astfel vom avea:
uitari de nume proprii; uitam numele unei persoane fie din cauza vreunui resentiment, antipatii, uri, de care adesea nu ne dam seama, fie din cauza unei asociatii oarecare pe care ar prezenta-o acel nume cu o stare afectiva neplacuta prin care am trecut.Vom uita deci numele din cauza unui « obstacol asociativ » - " Memoria refuza sa evoce amintiri asociate de senzatii penibile sau amintiri care ar produce acele senzatii.E o tendinta naturala a omului de a evita neplacutul; e o fuga psihica fata de tot ceea ce-i penibil."[1]
Iar cand incercam sa ne amintim un nume care ne scapa pentru un moment, ne vin in minte adesea o suma de alte nume de « substitutie ».E o substitutie deghizata a numelui uitat, un fel de copromis intre efortul reamintirii si inhibitia inconstienta.
« Producerea unei amintiri de substitutie de orice gen ar fi, constituie un semn constant - poate singur caracteristic si revelator - al unei uitari motivate prin uitare »[2]
uitarile de cuvinte straine au aceiasi explicatie bazata pe determinis-mul intrapsihic si pe fenomenul reprimarii unui « complex personal ».
uitari nde proiecte ; uitam un proiect oarecare atunci cand nutrim o dorinta de a nu-l executa, dorinta reprimata.Tot astfel vom uita majoritatea promisiunilor, intalnirilor pe care le-am promis din politete.
uitam evenimentele si impresiile traite, de obicei pe acelea de care se leaga amintiri neplacute.
