TEORIA TIPOLOGICA PREZENTATA DE C. VIOLA
C. Viola a fost un apreciat psiholog, in mod deosebit, de catre Schreiber, care a facut o prezentare, in 3 volume, caracterologiilor mai importante (60 la numar), socotindu-l pe Viola ca pe unul dintre cei mai importanti caracterologi ai Scolii de la Padova si ca pe un om de stiinta cu totul remarcabil , fapt ce nu poate fi contestat.
Lucrarile de baza ale lui C. Viola "Semeiotica della constituzione (Tratatto di semeiotica)", Milan, (1933) si "La constitutione individuale" Bologna, 2 volume, (1932) au constituit o etapa moderna in dezvoltarea psihologiei diferentiale. Viola C. a atras atentia asupra faptului si necesitatii de a se depasi conceptul vag de om- specie sau om conventional sau om in general, difuzat prin lucrarile de psihologie, lucrari in care, se prezenta o schita personalista cu tendinte de omogenizare a profilului uman.
El a efectuat o abordare legata de diferentele tipologice, mai semnificative, dintre oameni, in care, descrierea sa se incadreze in repere, pe care, a dorit sa le supuna cerintei de foarte mare claritate, si exactitate. In opinia sa, era nevoie sa se construiasca analize de functii explicative, privind rolul unor repere de prim, secund sau tertial grad de interpretare.
Viola C. a atras atentia asupra faptului, ca acest demers este dificil si ca, in genere, exista o foarte mare varietate a oamenilor, fapt ce creeaza obligatia de a face diferentierea lor, prin criterii clare.
Descrierea tipurilor fundamentale ar permite, dupa Viola, o explicare acceptabila a foarte numeroaselor tipuri intermediare. Inca, in lucrarea "Le loi de correllation morphologique des types individuels" (1909), Viola a pledat pentru criterii biogenetice, dar si pentru necesitatea de a analiza mixt tipurile ce se afla in procente de peste 60%.
C. Viola a delimitat ca tipuri fundamentale braditipul, longitipul si mixotipul, in functie de raporturile morfologice dintre partile corporale umane.
Braditipul sau brachitipul (microplanchinic) a fost descris ca fiind o persoana mai mult scunda, cu torace rotund si ceva mai scurt, dar bine consolidat somatic, mai dezvoltat decat membrele, deoarece, corpul are unele depozite de tesut adipos, inclusiv pe torace (care este dominant in structura corporala).
Este, in genere, un tip anabolic (la care domina asimilarea). In genere, functiile digestive ale acestui tip sunt active, dominante, puternice. Din punct de vedere psihic, braditipul este, in genere, o persoana incarcata de apetituri. Si, afectivitatea disponibila a acestui tip, este puternica, precum si trebuinta de afectivitate. La acestea se adauga, o buna sociabilitate, mereu activa. Din punct de vedere al sanatatii, braditipul are, de asemenea, unele caracteristici. Apetitul alimentar activ, si uneori excesiv, il face sa se alimenteze peste necesitati. Alimentatia bogata (abundenta, si nu prea echilibrata), face ca braditipul sa aiba, adeseori, valori crescute ale acidului uric, colesterol ridicat, de asemenea, in sange. Valorile ridicate de proteine, aminoacizi, glucoza, favorizeaza tendinte diabetice, tendinte spre hipertensiune, litiaze, artereoscleroze, nefrite cronice, etc. Braditipul are, in genere, hipersecretii sudoripale. Oboseste usor.
Longitipul are, in genere, membrele si talia mai lungi, toracele mai ingust decat braditipul. Este, de obicei, cu un gat mai inalt (lung) si ingust, diferit de cel ce se observa la braditip. Longitipul are umerii usor cazuti, corpul osos si talie inalta de multe ori, dar in toate cazurile, marcanta. In linii mari, are o talie armonioasa si supla, adeseori. Este dominat de dezasimilare, vagotonie. In genere, este simpatocotonic, cu reflexe rapide, cu o sexualitate precoce, dar mediocra. Oboseste usor. La tipul longilin, predomina activitatile intelectuale cu trebuinte sociale si afective puternice. In genere, este sensibil la ptoze gastrice, si intestinale, hipotonie a musculaturii striate si are hipoplazii cardiovasculare, nu de putine ori. Poate deveni hipotensiv si, este, in genere, predispus la tulburari nervoase, cardiace si digestive.
Mediotipul (normospanchimic) se afla intre cele doua tipuri, mai aproape de unul sau de altul din ele. Cei mai multi oameni fac parte din aceasta categorie. Mediotipul este sau tinde sa fie echilibrat si relativ bine dezvoltat, din punct de vedere psihic. Are o buna sociabilitate si o viata personala echilibrata si complexa.
Viola a creat o legatura intre tipologiile hippocratice si ideea, de o mai mare atentie, la caracteristicile biofunctionale, care contureaza o anumita forma de adaptare si de solicitari, de la conditiile de viata si reversul psihic al acestora, ca o schema generala de conduite determinate. Pe baza acestora, el a creat cauzalitatea potentiala de tendinte maladive tipologice.
Pentru o determinare a aspectelor semnificative tipologice, Viola a creat metoda constitutionala, in care, a pus in evidenta 11 masuri semnificativ active. Acestea sunt: talia, lungimea bratelor, lungimea gambelor, diametrul transversal al toracelui, diametrul anteroposterior al acestuia, inaltimea sternului, diametrul transversal al hipocondrului, inaltimea abdomenului inferior, diametrul transversal al bazinului.
In genere, brevilinul sau braditipul este vagotonic si anabolic, iar longilinul microsplanchinic, simpaticotonic si catabolic. Bineinteles, tipurile intermediare cu foarte larga lor varietate, au fost considerate de C. Viola, ca avand o foarte mare tendinta de implicatie armonioasa, ce a fost raportata, nu de putine ori, la Apollo de Belvedere.
C. Viola a trezit foarte mult interes si a impresionat foarte mult pe contemporanii sai. Schreider, despre elogiile caruia, am mai relatat, a considerat ca, opera lui Viola constituie "din punct de vedere antropometric extern.o capodopera care nu a fost egalata. ".
De fapt, la Viola raportul trunchi-membre reprezinta raportul dintre doua mari sisteme antagonice: brechitipul la care domina sistemul vegetativ (acesta este un tip hipoevaluat.) si longitipul la care domina sistemul de relatii, acestea fiind un tip hiperevoluat. Brachitipul este megalosplanchinic, iar longitipul microsplanchinic.
Dintre cei care au preluat schema generala tipologica, morfologica a lui C. Viola, unul dintre cei mai valorosi a fost Nicolas Pende tot reprezentant al Scolii de la Padova.
Inainte de a incheia consideratiile noastre privind contributia lui Viola am dori sa semnalam faptul ca, acesta a vazut ansamblul tipologiilor, inscrise in curba lui Gauss. Doua treimi din populatie se afla in zonele medii si constituie biotipuri normale. Cate 16 % se afla la cele doua extreme ale curbei (formand impreuna o treime impartita in doua). Prima dintre extremele curbei lui Gauss cuprinde persoanele cu forme mai puternic dezvoltate toracic, si cu membre lungi (tipul microsplanchinic). La extremitatea cealalta se afla tipul macrosplanchinic caracterizat printr-un torace mai dezvoltat si membre scurte. Descrierea lor s-a facut mai sus, Viola a reunit optica trimodala cu cea unimodala.
