RELATIA DINTRE APTITUDINI SI CARACTER
Faptul ca intre A-C exista o stransa legatura a fost remarcat de multa vreme. El se releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele componente ale P. De ex, despre un om se poate spune ca este inteligent dar si bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un altul ca este inteligent, dar rau, incorect, lenes.
Din corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii tipice:
oameni cu aptitudini si cu trasaturi pozitive de caracter (cu ,,caracter")
fara A dar si fara C (cu trasaturi negative de caracter)
cu A dar ,,fara C"
fara A dar cu C
1+2 = sunt situatii de congruenta (acord)
3+4 = sunt situatii de noncongruenta
Ele conduc in plan psihologic la efecte diferite:
de consonanta
disonanta, fiind traite ca o stare neplacuta, de discomfort psihic, se cer a fi eliminate sau macar reduse.
Personalitatea va fi afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre A si C este mai profund; de asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt exprem de reduse.
Importante sunt relatiile de interinfluentare reciproca.
C, prin sistemul sau atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor.
C valorizeaza aptitudinile.
La randul lor A modifica atitudinile caracteriale.
Acest fapt are loc atunci cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt convertite in scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor permanente ale sb.
Relatiile dintre A si C (atitudini) pot fi evaluate dupa urmatoarele criterii:
nivelul la care se situeaza cele 2 variabile (in chip absolut: superior, mediu, inferior; in chip relativ: prevazand posibilitatea echilibrarii sau dezechilibrarii, a surclasarii aptitudinilor prin atitudini si invers)
sensul in care se manifesta interactiunile (pozitiv si reciproc stimulativ; negativ-univoc sau biunivoc; cvazineutral)
caracterul raporturilor dintre A si atitudini (direct sau indirect)
