NORMELE DE GRUP SI CONFORMAREA MEMBRILOR
In aceasta sectiune ne-am propus sa ne focalizam demersul mai mult pe tipul de cauze ce tin de gradul, numarul si modul de interrelationare in cadrul unui grup : una dintre cauzele majore care se incadreaza in aceasta categorie o reprezinta normele de grup. Acest factor are o importanta covarsitoare asupra grupului in ansamblul sau, cu o zona de impact si asupra individului ca atare.
Norma desemneaza "standarde ale comportamentului membrilor unui grup, care se asteapta sa fie urmate si care sunt intretinute de sanctiuni pozitive si negative sau "reguli pentru comportamente acceptate si asteptate. Normele descriu comportamentul potrivit'. Alti autori descriu normele drept "reguli si pattern-uh ale comportamentului care sunt acceptate si asteptate de catre membrii unui grup'. Sau mai simplu, asa cum trateaza fenomenul Dominique Oberle si Jean-Leon Beauvois, "atunci cand o opinie comuna se stabilizeaza si incepe sa defineasca ceea ce este dezirabil, ea devine o norma a grupului capatand valoare de cvasiprescriptie'. In analiza varietatii de norme putem deci remarca doi factori care au o influenta majora: pattern-ul (modelul, structura) si intensitatea.
Primul se refera la comportamentele care sunt acceptabile si inacceptabile, iar intensitatea priveste extinderea la care comportamentele sunt aprobate si la care sunt dezaprobate ; cei doi factori sunt incorporati in Modelul intoarcerii Potentiale. Spre exemplu, grupul poate considera acceptabil un lucru, chiar daca il dezaproba cu totul; exista si un caz opus, bineinteles, in care grupul poate aproba la maxim un lucru, pe care il considera insa inacceptabil.
Cele doua fenomene, aparent paradoxale, sunt desigur in legatura: astfel, spre exemplu, sa consideram o norma conform careia studentii trebuie sa se implice in activitatea de grup.
In acest caz, sa consideram ca grupul ii dezaproba relativ pe cei care nu se implica deloc si ii aproba extrem pe cei care se implica. in momentul in care cei care se implica depasesc insa o valoare acceptata de grup (pe o scara de zece trepte, sa presupunem ca aceasta este treapta sapte), situandu-se, spre exemplu, la valoarea noua, lucrul devine pentru grup inacceptabil pentru ca cei care se implica atat de mult impun celorlalti un stres distorsionat in raport cu sarcina.
Preluand modelul lui Jackson, Schmuck face o extensie asupra activitatilor scolare, vorbind despre:
intensitatea normei;
nivelul comportamentului tolerabil;
cristalizarea normei (cu accent direct asupra coeziunii echipei - cristalizarea fiind vazuta ca un indicator puternic al acesteia);
ambiguitatea normei;
integrarea normei;
corespondenta si congruenta normei, vazute drept caracteristici definitorii in interactiune directa cu procesul de invatamant.
In aceeasi ordine de idei, putem extrapola experimentele lui Muzafer Sherif si putem spune ca, in lipsa unei norme existente in mod obiectiv, participantii la o activitate de grup au un punct de referinta intern care este, dupa parerea noastra, un raport dintre normele pe care individul in cauza isi doreste sa le gaseasca in cadrul grupului si inferentele pe care acesta le face in functie de normele despre care crede ca ceilalti doresc sa functioneze in cadrul grupului.
