Tendinta perturbanta se substituie excitatiei senzoriale fara ca intre ele sa fie vreu raport de continut, ci pur si simplu un raport de asemanare forma-la : « ceea ce ne intereseaza si ne preocupa va lua locul celuia ce ne este strain, celui ce nu ne intereseaza inca (adica, cuvantul scris) »[1].
Astfel de exemplu Dr.H citat de freud comunica urmatoarea greseala de lectura.Fiind in tramvai se gandea cum de au ajuns colegi de-ai lui din slabi cum erau barbati capabili sa suporte greutatile.Preocupat de astfel de ganduri, citeste in treacat, pe o inscripie comerciala sintagma « constitutie de fier » scris cu litere mari.
Dupa catva timp s-a gandit ca nu avea nici un sens acea sintagma pe o tabla comerciala.A citit din nou si a constatat ca era scris « constructii din fier ».
Se observa cum un cuvat a fost inlocuit cu altul desi intre ele exista doar o asemanare verbala.
Imaginea unui cuvant scris ne mai poate trezi si o dorinta reprimata.Acest proces de asociatie, de determinare psihologica sta la baza placerii pe care ne-o ofera citirea literaturii.Cartile vor fi cu atat mai valoroase cu cat vor trezi fortele domeniului inconstient, sediul dorintelor si aspiratiunilor dorite si visate.
Falsa auditie are aceleasi mecanisme de producere, deosebirea consta doar in faptul ca aici dorinta perturbanta tulbura o excitatie auditiva.Auzim astfel in locul cuvantului pronuntat un cuvant ce exprima o dorinta, un gand de-al nostru ce ne preocupa.
Toate greselile au deci o intentie proprie.Ele se produc in momente de hiperexcitabilitate, de oboseala si mai ales de distractie.Lapsusurile in general recunosc deci in dosul conditiilor favorizante ale oboselii, distractiei, emotiei, mecanisme inconstiente determinante si de ordin psihologic ce le imprima un sens.
