ADOLESCENTUL SI SOCIETATEA
Omul a fost creat pentru a convietui intr-o comunitate, alaturi de alti oameni si in acest scop el este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc intre cei deopotriva cu el. Socieatea in care acesta isi desfasoara activitatea ii ofera sau mai bine zis trebuie sa-i ofere cadrul propice de manifestare a personalitatii cit si aprecierea muncii pe care o face, bineinteles, intr-un scop benefic. Lumea in care traim este importanta nu numai in ideea ca este spatiul in care vietuim, ea trebuie sa exprime dorinta noastra de a progresa si de a urca pe scara umanitatii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului si a gindirii umane sunt adolescenti de azi, oamenii de maine.
Adolescentul este copilul-adult ce cauta senzatii si emotii puternice. El incearca sa depaseasca limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, caci ideea e sa traiesti cat mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta propie este dovada ceea mai puternica si mai convingatoare, care tine loc de intrebarile fara raspuns la care adulti, in general, nu se sinchisesc sa caute solutii. Tanarul adolescent simte insa si dorinta de-a se retrage in sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de vointa. Aceste momente sunt mai intense decat escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta intre diferitele emotii ce-l incearca, momemte de rascruce in conturarea modului de a gandi si de a actiona.
Relatiile cu cei din jurul sau sunt in mare parte rezultate ale educatiei insusite in copilarie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept ca tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor consta in puterea de a diferentia binele de rau si de a se corecta atunci cand au gresit; acest lucru este posibil doar in contextul unei bune educatii morale insuflate de familie.
Parinti se dovedesc de multe ori a fi fara rabdare si refuza sa-i asculte si ce-i mai important sa-i inteleaga. Frica de a comunica cu cei carora le datoreaza viata poate fi in egala masura atribuita si tinerilor. La prima confruntare de opinii legaturile cu familia tind sa se raceasca si se distanteaza, ca mai tarziu sa dea friu liber unor emotii si dorinte fata de niste oameni mai mult sau mai putin interesati sa valorifice frustrarea lor.
Pe fondul unor astfel de probleme parintii inceteaza sa mai fie modelele ideale din copilarie. Afectivitatea copiilor lor este acumulata astfel pentru prieteni, care sunt adesea alesi intamplator. Relatiile cu acestia sunt intense si profunde. Simpatia si admiratia capata forme si trasaturi asemanatoarea cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenti, caci el presupune daruire, apropiere si impartasire a dorintelor, visurilor. Prietenii adevarati sunt conditia necesara "implinirii" unui adolescent. Scopul lor e sa-si impartaseasca unul altuia experientele si sa gaseasca un echilibru permanent in cel in care are incredere si speranta ca va gasi raspunsul la intrebarile ce-l framanta. Ideea e sa gasesti completarea lipsurilor pe care le ai si nici de cum imitare; in acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie ci despre un sentiment de inferioritate.
Uneori "edificiul" este mult prea fragil si se destrama vizibil sub influenta invidiei si a tradarii sau doar pentru ca prietenul respectiv "nu mai prezinta interes". Insa exista si un alt gen de prieteni a caror influenta te marcheaza negativ. Naivitatea, poate chiar dorinta de-a parea altcineva in ochii celorlalti, plaseaza adolescentul intr-un anturaj dubios de care este greu sa te desprinzi mai tarziu. Viciile cum sunt drogurile sau bautura, huliganismul si dezordinea, sunt "principii" de baza in astfel de grupuri. Inceputul este pus pretextual pe seama curiozitatii. Pasul urmator este dependenta.
Societatea secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestarile negative sunt trecatoare insa au urmari grave. Adolescentul este, fara sa fie un copil, in formare din toate punctele de vedere. Corpul suporta ultimele schimbari de definire, iar caracterul se cristalizeaza ca urmare a influentelor din exterior si a educatiei.
Adolescenta, desi este o perioada tulbure si plina de framantari, reprezinta varsta inteligentei nonconformiste, a marii sinceritati. Imaginatia, puterea de creatie si perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viata si pregatirea profesionala incep sa capete contur si dispar in mod evident pasiunile vechi din copilarie, si de ce nu chiar interesul pentru scoala.
Problema orientarii profesionale se pune diferit in functie de capacitatile intelectuale ale tanarului si de dorinta profilarii pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar si in acest scop ei acorda un interes deosebit materiilor scolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixata o profesie anume sau sunt influentati de parinti si apropiati. Pentru ceilalti viitorul nu este proiectat in nici un fel.
Odata cu perioada adolescentei se termina si prima mare etapa a vietii omului, etapa de crestere si de formare a personalitatii si conduitei. O etapa de mare sensibilitate morala, o perioada de romantism si spontaneietate, de poezie. Framantari, iluzii, nelinisti..adolescenti.
OPREA IOANA
