EVALUAREA RANDAMENTULUI SCOLAR Evaluarea sau examinarea, reprezinta actul didactic complex, integrat intregului proces de invatamant, care urmareste masurarea cantitatii cunostintelor dobandite, ca si valoarea, nivelul, performantele si eficienta acestora la un moment dat, oferind solutii de perfectionare a actului didactic. A evalua rezultatele scolare inseamna a determina masura in care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum si eficienta metodelor de predare-invatare. Aceasta este punctul de final dintr-o succesiune de actiuni cum sunt: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea si executarea programului de relizare a scopurilor sau masurarea rezultatelor aplicarii programului. Esenta evaluarii este cunoasterea efectelor actiunii desfasurate, pentru ca pe baza informatiilor obtinute, aceasta activitate sa poata fi ameliorata in timp. Evaluarea inseamna deci: masurarea, interpretarea, apresierea rezultatelor si adoptarea deciziei. Din analiza relatiilor dintre evaluarea rezultatelor scolare si procesul de instruire se desprind functiile evaluarii. Aceste functii privesc sarcinile, obiectivele, rolul si destinatia evaluarii. Functia de constatare – stabileste daca o activitate instructiva s-a derulat in conditii optime, o cunostinta a fost asimilata, o deprindere a fost achizitionata. Functia de informare – este instiintata societatea prin diferite mijloace cu privire la stadiul pregatirii populatiei scolare. Functia diagnostica – vizeaza depistarea lagunelor si greselilor elevilor si inlaturarea acestora; arata valoarea, nivelul si performantele elevilor la un moment dat. Functia prognostica – evidentiaza performantele viitoare ale elevilor si sprijina decizia de orientare profesionala; prevede, probabilistic, valoarea, nivelul si performantele ce ar putea fi obtinute in etapa viitoare de pregatire a elevului. Functia de selectie – permite clasificarea si/sau ierarhizarea elevilor; este functia de comparatie in raport cu care se asigura ierarhizarea elevilor dupa valoarea si performantele obtinute. Functia de certificare – releva competentele si cunostintele elevilor la finele unui ciclu/forme de scolarizare. Functia motivationala – stimuleaza activitatea de invatare a elevilor si se manifesta prin valorificarea pozitiva a feed-back-ului oferit de evaluare, in sensul aprecierii propriei activitati. Functia pedagogica – pentru elev are caracter stimulativ, de intarire a rezultatelor, de formare a unor abilitati, de orientare scolara si profesionala, iar pentru professor evidentiaza ceea ce a realizat si ce are de realizat pe viitor. Exista mai multe strategii de evaluare si notare a rezultatelor elevilor. Metodele si tehnicile folosite se clasifica dupa mai multe criterii, si anume: I. Dupa cantitatea de informatii incorporabile de catre elevi – se intalnesc: evaluarea partiala – cand se verifica elementele cognitive sau comportamente secventiale (se foloseste ascultarea curenta, extemporale, probe practice). evaluarea globala – atunci cand cantitatea de cunostinte este mare, datorita acumularii acestora ( sunt folosite pentru evaluare examenele si concursurile). II. Dupa perspectiva temporala – sunt intalnite: evaluarea initiala – se face la inceputul unei etape de instruire si stabileste nivelul de pregatire anterior al elevilor. evaluarea continua – se realizeaza in timpul instruirii si cerceteaza masura in care elevii incorporeaza informatiile transmise. evaluarea finala – se realizeaza la sfarsitul perioadei de formare si analizeaza cunostintele pe care elevii si le-au insusit in acea perioada. Prin imbinarea celor doua criterii, se ajunge la o clasificare mai complexa, care a devenit deja clasica, si anume: Evaluarea cumulativa (sumativa) – este cea care se realizeaza prin verificari partiale de sondaj, pe parcursul programului, ce se incheie cu aprecieri de bilant asupra rezultatelor. Aceasta are efecte reduse asupra imbunatatirii procesului de invatare, si exercita functia de clasificare a elevilor. Dezavantaje sunt mai multe: creaza o situatie de stres si neliniste la elevi si ocupa o mare parte din timpul instruirii. Evaluarea continua (formativa) – are loc pe tot parcursul procesului didactic realizandu-se pe secvente mai mici, prin verificarea performantelor tuturor elevilor si al continutului esential al materiei parcurse. Aceasta metoda are drept scop ameliorarea procesului de invatare, permitand gasirea neajunsurilor, lipsurilor si greutatilor ajungandu-se astfel la perfectionarea activitatii didactice. Acest tip de evaluare creeaza relatii de cooperare intre profesori si elevi, dezvoltand atat capacitatea de evaluare cat si cea de autoevaluare in randul elevilor. In practica scolara sunt folosite mai multe metode de evaluare ce se impart in doua mari clase: Metode traditionale de evaluare: Probe orale – sunt cele mai utilizate metode la clasa si prezinta avantajul ca favorizeaza dialogul, elevii avand posibilitatea de a-si argumenta raspunsul. Profesorul poate interveni si el corectand sau completand raspunsul celor chestionati. In folosirea acestei metode trebuie sa se tina seama de o serie de limite precum: gradul diferit de dificultate al intrebarilor, emotivitatea elevilor, starea afectiva a cadrului didactic, indulgenta sau exigenta exagerate si altele. Probe crise – se concretizeaza prin lucrari de control sau teze si sunt preferate celor orale pentru ca prezinta unele avantaje: posibilitatea verificarii unui numar mare de elevi in acelasi timp, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare (inlaturand subiectivismul profesorului) si avantajarea unor elevi timizi. Prezinta si dezavantaje: eventualele erori efectuate de elevi in formularea raspunsurilor nu pot fi lamurite si corectate pe loc de catre cadrul didactic iar elevii nu mai pot fi directionati utilizand intrebari ajutatoare. Probele practice – se folosesc la unele discipline specifice si evalueaza capacitatea elevilor de a aplica in practica unele cunostinte si gradul de stapanire a priceperilor formate. Ca forme de realizare amintim: experientele de laborator, lucrarile experimentale, desene, schite, grafice. Metode alternative de evaluare: Investigatia – este o posibilitate pentru elev de a aplica in mod creator cunostintele ; este limitata la o ora de curs; solicita elevul la indeplinirea unei sarcini de lucru precise in care isi poate demonstra un intreg complex de cunostinte si capacitati; urmareste formarea unor tehnici de lucru in grup si individual. Proiectul – activitate mai ampla ce permite o apreciere complexa a invatarii, ajutand la identificarea unor calitati individuale ale elevului. Desi implica si o parte de studiu individual in afara clasei, aceasta activitate este foarte motivanta pentru elevi. Portofoliul – instrument de evaluare complex ce include experienta si rezultatele obtinute prin celelalte metode de evaluare, urmarind progresul global efectuat de elev. Reprezinta un mijloc de a valoriza munca individuala a elevului si actioneaza ca un factor de dezvoltare a personalitatii. Autoevaluarea – ajuta elevii sa-si dezvolte capacitatile de autocunoastere, sa-si valorizeze atat cunostinte cat si atitudini si comportamente Examenele – sunt modalitati de evaluare externa, care certifica la sfarsitul ciclului scolar cunostintele si competentele elevilor sau le permit acestora sa avanseze intr-o noua forma de invatamant (examenele de admitere). In intreaga lume se folosesc variate forme de notare cum sunt: notarea numerica, literala, cu calificative sau prin culori. Cea mai utilizata este notarea numerica, cu cifre, pentru ca prezinta avantajul de a putea insuma atunci cand se fac aprecieri la una sau mai multe materii. Ea se prezinta sub doua forme: notarea analitica – are mai mare randament la disciplinele umaniste si presupune o compartimentare a cuantumului de cunostinte, deprinderi, atitudini verificate, prin detalierea unor campuri de probleme ce vor fi apreciate (de exemplu, in cazul unei compuneri se poate puncta forma, fondul, factorul personal) notarea dupa bareme – se foloseste mai ales la disciplinele exacte si are avantajul ca standardizeaza criteriile masurarii si aprecierii. Ea se bazeaza pe atribuirea unui punctaj fix pentru fiecare secventa indeplinita. Solutia este propusa des la examene si concursuri.
Exemplu de notare dupa barem care poate fi folosit la evaluarea cunostintelor unor elevi de clasa a XI-a, la ora de Economie Politica: (ne aflam ia a doua jumatate a semestrului I, testul va evalua cunostintele elevilor aferente lectiilor : Progresul tehnic , Utilizarea factorilor de productie . Costul , Productivitatea , Consumatorul si utilitatea economica , Piata , Concurenta). SUBIECTUL I :(4,5p) 1. Definiti cererea si oferta si caracterizati pretul de echilibru (cu exemplificari grafice) 2. Enuntati legea randamentelor descrescande – 1p – 2,5p 3. Care credeti ca este importanta inovatiei? – 1p SUBIECTUL II : (2,5p) 1. Care din urmatoarele caracteristici nu este specifica pietei cu concurenta monopolistica : existenta unui numar mare de producatori diferentierea produselor omogenitatea produselor oferta si cererea prezinta caracter de atomicitate este posibila o buna satisfacere a cererii – 1p 2. Productivitatea globala marginala (Wgmg) se calculeaza ca: a) ∆L+∆K+∆P c) ∆Q ∆Q ∆L+∆K+∆P – 0,75p b) L+K+P d) ∆Q ∆Q ∆L*∆K*∆P 3. ...................................................………………….. exprima eficienta ultimei unitati de munca implicata in activitatea economica . – 0,75 p SUBIECTUL III : (2p) Un agent economic produce 100 kg din produsul X. Pentru aceasta el cheltuie: materii prime – 50000 lei; combustibil si energie – 40000 lei; salarii directe – 60000 lei; chirii-15000 lei; amortizarea capitalului fix – 25000 lei; iluminat – 10000lei; incalzirea unitatii – 20000 lei. Distributia produsului pe piata antreneaza costuri fixe de 100 lei si costuri variabile de 200 lei Aflati CF, CV, CT – 0,5p Aflati CFM, CVM, CTM – 0,5p Daca productia create cu 10%, iar costurile totale sacad cu 20%, aflati ce valoare va acea costul total mediu. – 1p 1p din oficiu Timp de lucru – 60 minute. Concluzie : Evaluarea este un moment in cadrul invatarii, la fel de importent ca si predarea, de aceea ea trebuie aplicata atat asupra elevilor cat si asupra profesorilor. Cu alte cuvinte, in viitor avem nevoie de mai multe cadre didactice care sa fie capabile intai sa se autoevalueze, iar apoi acestea sa aplice elevilor metodele de evaluare adecvate fiecarui moment al invatarii si fiecarei discipline in parte. BIBLIOGRAFIE : Constantin Cucos – “ Pedagogie” – Editura Didactica (1996) Ioan Nicola – “Tratat de pedagogie scolara” – Editura Didactica (1996) Cristea Sorin – “Pedagogie generala” – Editura Didactica (1996)
