distragerea atentiei
Distragerea atentiei este opusul concentrarii. Distragerea atentiei este rezultatul actiunii diferitelor stimuli, care determina interesele persoanei intr-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii, diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc.
Distragerea atentiei se mai poate intampla si in cazul reactualizarii de catre un stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vietii.
Problema atentiei a facat obiectul unor cercetari in laboratoarele de psihologie experimentala deoarece este un proces psihic relativ usor de masurat.
Au fost elaborate importante studii si cercetari stiintifice pentru a fi identificati factorii care intervin in scaderea vigilentei concentratiei si in descoperirea mijloacelor ce pot intretine atentia concentrata la un nivel cat mai inalt. Rezultatele au aratat ca mai ales in cazul unor operatii monotone, atentia scade rapid, dincolo de o durata de 20 de minute se instaleaza oboseala.
S-a constatat ca starile afective au un rol important in stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de invatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si in care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta inceputa, in timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere.
Cercetarile psihologice experimentale analizeaza, pe langa stabilitatea atentiei, si fenomenele de distragere, distributie si comutare a acesteia. Pentru a intelege capacitatea de mentinere a atentiei in conditii perturbatoare, (zgomot, surse de lumina, monotonie, oboseala, stari emotionale etc.), trebuie sa stim ca orice act de atentie consta in forma unei dominante prin concentrarea excitatiei intr-un anumit focar si inhibarii altor centri subdominanti.
Astfel, daca in timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificand concentrarea atentiei. De aici recomandarea psihologilor ca in anumite situatii sa nu se lucreze in liniste absoluta: o muzica in surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stanjeneste munca, ci o favorizeaza. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori in mentinerea atentiei, ei reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternica, stridenta, insotita de un text care ne antreneaza emotional distrage atentia).
Gradul de distragere a atentiei depinde de motivatia, de interesul pe care il avem pentru activitatea desfasurata si de noutatea si varietatea acesteia.
Atentia concentrata poate fi mentinuta si in cazul in care activitatea este automatizata, deprinderile sunt bine consolidate sau cand suntem obisnuiti, adaptati sa lucram in prezenta unor excitanti perturbatori specifici locului de munca.
