AMBIGUITATEA INCONSTIENTULUI SI PUNCTUL DE VEDERE TOPIC
Vrem sa stabilim faptul important, inainte de a face mai departe, dar dificil in acelas timp,conform caruia inconstientul este doar o caracteristica a psihicului care insa, singur nu ajunge deloc sa-l descrie pe acesta. Exista totusi acte psihice de calitati foarte diferite ce concorda, totusi, in ansamblu, in acest caracter de afi inconstiente. Pe de alta parte, inconstientul cuprinde acte ce sunt pur si simplu latente, pemporar inconstiente, dar care nu se deosebesc cu nimic de cele constiente, iar pe de alta parte,cuprinde procese precum cele refulate, care, daca ar deveni constiente, ar trebui contrasteze la modul cel mai izbitor cu restul proceselor constiente. S-ar pune capat tuturor neintelegerilor daca, de acum inainte, cind e vorba de descrierea diferitelor acte psihice, s-ar face totala abstractie de faptul ca sunt constiente sau incinstiente, si le-am clasifica pur si simplu dupa relatia pe care o au cu pulsiunile si scopurile, dupa compozitia si apartenenta lor la sistemele psihice supraordonate unul in raport cu celalalt si le-am lega unul de altul. Asta este, insa, din mai multe motive irealizabil; prin urmare noi nu putem sa scapam de ambiguitatea de a utiliza cuvintele constient si inconstient cind intr-un sens descriptiv, cind intr-unul sistematic, atunci cind ele semnifica apartenenta la anumite sisteme si faptul ca sunt inzestrate cu anumite proprietati.
Intr-o maniera pozitiva afirmam acum , ca rezultat al psihanalizei, faptul ca un act psihic parcurge in general doua stari, intre care se afla intercalata un fel de stare ( CENZURA ) . In prima faza, el este inconstient si apartine sistemului ICS; daca el cu ocazia testarii, este respins de cenzura, atunci trecerea in cea de a doua faza ii este refuzata; in acest caz, el poarta numele de "refulat" si ramine inconstient. Daca trece insa testul, atunci el intra in cea de a doua faza si ajunge sa apartina celui de-al doilea sistem pe care noi am vrut sa-l numim sistemul CS. Raportul lui cu constiinta nu este insa determinat in mod clar prin aceasta apartenenta. El nu este insa constient, insa e, probabil, capabil sa devina constient ( dupa expresia lui I. Brener ), adica el poate deveni acum obiect al constiintei fara rezistente deosebite si daca se intrunesc anumite conditii. Tinind seama de aceasta capacitate de a deveni constient, noi numim de asemenea sistemul CS si " preconstient". Deocamdata, e suficient sa se retina ca sistemul PCS impartaseste proprietatile sistemului CS si ca cenzura severa isi face datoria la trecerea dela ICS la PCS ( sau CS ).
Psihanaliza a facut unpas mai departe fata de psihologia descriptiva a constiintei, o data cu admiterea acestor ( doua sau trei ) sisteme psihice, adoptind prin aceasta o noua atitudine interogativa si un nou continut. Pina acum ea se deosebeste de psihologie, in principal printr-o cinceptie dinamica a proceselor psihice; la asta se adauga faptul ca ea ia in consoderare si topica psihica cautind sa informeze, privitor la un act psihic oarecare, in care sistem sau in care sisteme are el loc. Datorita acestei staraduinte ea a primit, de asemenea, si numele de psihologie abisala. Vom afla ca ea mai poate fi inca imbogatita cu alta perspectiva.
Daca vrem sa luam in serios o topica a actelor psihice, trebuie atunci sa ne indreptam interesul catre un caz problematic ce apare cu aceasta ocazie. Cind un act psihic cunoaste transpunerea din sistemul ICS in sistemul CS ( sau PCS ) , ar trebui atunci sa presupunem ca aceasta transpunere este legata o noua fixatie, oarecum o noua inscriere a reprezentarii in cauza, ce poate fi asadar continuta intr-o alta localizare psihica si alaturi de care continua sa existe inscrierea originara, inconstienta? Sau mai degraba ar trebui sa credem ca transpunerea consta intr-o schimbare a starii ce se realizeaza cu acelasi material si in aceeasi localizare psihica?. Aceasta intrebare poate parea abstrusa, dar trebuie sa o punem, daca vrem sa ne facem o idee mai precisa despre topica psihica, despre dimensiunea abisala a psihicului. Intrebarea este dificila, caci ea trece dincolo de ceea ce e pur psihologig, si atinge relatiile aparatului psihic cu anatomia. Stim ca asemenea relatii exista. Faptul ca activitatea psihica este legata de functia creerului, ca de nici un alt organ, este un rezultat de nezdruncinat al cercetarii. Un pas mai departe ( nu se stie cit de departe ) este facut de descoperirea diferentei de valoare dintre zonele ceerului si a relatiilor lor speciale cu anumite parti ale corpului si cu activitatile spirituale. Insa toate incercarile de a ghici, pornind de aici, o localizare a proceselor psihice, toate straduintele de a gindi reprezentarile ca fiind stocate in celulele nervoase, si de a lasa excitatiile sa se plimbe libere prin fibrele nervoase, toate acestea s-au soldat cu un esec total. Aceeasi soarta ar fi rezervata si doctrinei care ar vrea de exemplu, sa gaseasca in cortex locul anatomic al sistemului CS, al activitatii psihice constiente si sa mute procesele in partile subcorticale ale ceerului. Aici apare o fisura a carei umplere nu este pe moment posibila, ea nefacind parte din sarcinile pe care le are psihologia. Topica noastra psihica nu are deocamdata nimic de a face cu anatomia; ea se raporteaza la regiunile aparatului psihic, indiferent unde sunt ele situate in corp si nu la localizarile anatomice.
Asadar, munca noastra este in aceasta privinta libera, ea trebuie sa procedeze in conformitate cu propriile sale cerinte. Va fi si in avantajul nostru sa ne amintim ca supozitiile noastre nu au decit valoarea unor ilustrari. Prima din cele doua posibilitati luate in considerare, anume faptul ca faza CS a reprezentarii inseamna o noua inscriere a acesteia, aflata intr-un alt loc, este neindoielnic mai grosolana, dar mai comoda. A doua supozitie, aceea a unei schimbari pur si sinplu functionale a starii, este din capul locului mai plauzibila, insa este mai putin plastica, mai greu de minuit. Din prima supozitie, cea topica, este legata acceptatrea unei separari topice a sistemelor ICS si CS, cit si posibilitatea ca o reprezentare sa fie prezenta in acelasi timp in doua locuri ale aparatului psihic, ca ea , atunci cind cenzura nu o inhiba, sa se miste regulat dintr-un loc in altul, eventual fara a-si pierde prima ei instalare sau inscriere. Asta poate sa para ciudat, dar se poate sprijini pe observatiile ce provin din practica psihanalitica.
Cind se comunica unui pacient o reprezentare refulata de el dar care a fost ghicita, in prima intanta aceasta nu schimba cu nimic starea lui psihica. Refularea nu ne suprima, consecintele ei nu se anuleaza, asa cum se astepta probabil, pentru ca reprezentarea anterior inconstienta a devenit acum constienta. Dimpotriva, se abtine acum,in prima instanta doar o noua respingere a reprezentarii refulate. Pacientul are insa acum, propriu-zis, aceasi reprezentare intr-o forma dubla in diferite locuri ale aparatului sau psihic; in primul rind el are amintirea constienta - datorita comunicarii facute - a urmei auditive a reprezentarii, in al doilea rind, el poarta in sine pe linga asta - si suntem siguri in privinta aceasta - amintirea inconstienta a ceea ce a fost trait intr-o forma mai timpurie. In realitate, o suprimare a refularii nu apare mai inaite ca amintirea constienta sa se fi pus in legatura, dupa invingerea rezistentelor, cu urma inconstienta a amintirii. Succesul este atins abia prin constientizarea acesteia din urma.
Asadar, in concluzie, noi nu suntem deocamdata in stare sa decidem intre cele doua posibilitati discutate.Poate mai tirziu vom gasi ceva ce ar putea da informatii despre una din cele doua posibilitati.Poate ca suntem pe punctul de a descoperi ca felul nostru de a pune intrebari a fost inadecvat si ca deosebirea intre reprezentarea i
