ABORDAREA SINERGETICA A PSIHICULUI
Ce este sinergetica ?
Esenta noii viziuni deriva din etimologia termenului (> gr. sin ,,impreuna cu"; ergon ,,actiune"), de unde rezulta ideea de ,,actiune impreuna, corelata, a diferitelor elemente" care conduce la efecte de cooperare.
Termenul de sinergetica a fost introdus de fizicianul german Herman Hacken , specialist in teoria laserilor, care a si fundamentat d.p.d.v. teoretic o noua conceptie.
Incepand din anii '70, Hacken publica o serie de lucrari in care isi gasesc expresia ideile sale novatoare.
In aceeasi perioada, chimistul belgian Ilya Prigogine lanseaza ,,teoria structurilor descriptive" pentru care a si primit premiul Nobel.
Matematicianul Rene Thom formuleaza ,,teoria stabilitatii structurale", cunoscuta si sub numele de ,,teoria catastrofelor".
Hacken vorbea despre autoorganizarea sistemelor, Prigogine despre ,,zona departe de echilibru", care implica procese de difuzie, disipatie, dezechilibrul putand deveni sursa de ordine; Thom despre fenomene catastrofice care au o comportare stabila neliniara.
Toate aceste idei au creat contextul si climatul schimbarii optice traditionale de concepere a sistemelor si al continuarii, chiar al depasirii ei, intr-o noua viziune.
Despre sinergetica se poate vorbi in cel putin 3 acceptii:
Ca activitate
Sinergetica se refera la actiunea simultana a mai multor agenti, chiar de naturi diferite in vederea indeplinirii aceleiasi functii.
Ca stiinta
Sinergetica se concentreaza asupra studierii, autoorganizarii sau autostructurarii sistemelor, indiferent de natura lor (fizica, chimica, biologica, sociala), pe baza conlucrarii, a cooperarii organice a comportamentelor si subsistemelor constitutive.
In finalul acestei cooperari a elementelor se pot obtine, atat la nivel macro, cat si la nivel micro, organizari spatiale, temporale sau functionale cu efecte de-a dreptul spectaculoase in planul eficientei sistemelor.
Se considera ca sinergetica abordeaza urmatoarele probleme:
autoorganizarea (prin cooperarea sincronica a elementelor);
,,comportarea" aflate ,,departe de echilibru";
,,tranzitiile de faza" ale sistemului (prin depasirea unui prag critic);
aparitia ordinii din haos;
problema haoticitatii - generatoare de ordine.
Ca metode, sinergetica recurge la corelarea rezultatelor disparate, la analogii, la sinteze.
Ca metastiinta
Sinergetica pledeaza pentru atitudini de mare sinteza in cunoastere, depasind granitele mai mult sau mai putin inguste ale fiecarei stiinte in parte, ea este interesata mai degraba de metodologie, de principiile tranferabile in mai multe domenii decat de metode sau tehnici particulare de investigatie.
Dupa Zlate cele mai importante achizitii conceptuale si ideatice ale sinergeticii sunt
n Interpretarea sistemului in stil neclasic.
Inseamna ca un sistem sinergetic, pe langa propietatile si caracteristicile pe care le detin sistemele in general (dinamism, organizare, interactiune, finalitate) poseda o caracteristica in plus: sinergia, adica efectul global de cooperare si/sau competitie a partilor (elementelor, subsistemelor) si aservirea lor fata de intreg;
Este vorba de sinergia eficienta care consta nu doar intr-o crestere cantitativa a numarului componentelor ci, mai ales intr-o crestere calitativa, ca urmare a recurgerii la mecanisme combinatorii extrem de suple.
n Regandirea dialecticii dintre ordine si dezordine, echilibru si dezechilibru;
Dezordinea nu este intotdeauna distructiva, dimpotriva, ea poate fi si constructiva, chiar creatoare.
Ea apare nu ca un moment necesar, ci ca unul absolut necesar n mersul ascendent al dezvoltarii.
Ordinea si dezordinea nu sunt opuse ci complementare, existand, "ordine disfunctionala" si "dezordine functionala".
Ordinea si dezordinea coexista si actioneaza permanent.
In sistemele sinergetice ordinea genereaza dezordine si invers.
Hacken vorbea de "ordine haotica" sau de "haos determinat".
n Trecerea de la o organizare la autoorganizare ca principiu al dezvoltarii.
Daca organizarea asigura echilibrul, reglarea si autoreglarea, autoorganizarea asigura tranzitia de la echilibru la starea de dezechilibru ordonat.
Se evita astfel echilibrul stabil asociat cu degenerarea sistemului.
Efectele autoorganizarii ce caracterizeaza sistemele vii, dotate cu capacitatea de invatare, de constiinta, asigura cresterea gradului de initiativa, de autonomie, de libertate si de creatie a individului.
Sinergetica este interesata de autoorganizarea optima care poate fi calculata si controlata.
Sinergetica este teoria autoorganizarii (aceasta fiind specifica structurilor vii si straina automatelor artificiale).
n Revalorizarea "elementului" in noul context teoretic.
Sinergetica se straduie sa ,,reliefeze cresterea eficientei sistemului, optimizarea intregului datorita aportului mecanismului intern de cooperare a elementelor. Prin elogiul adus elementului care lucreaza in slujba intregului, sinergetica depaseste teoria generala a sistemelor" (Manzat).
Importanta in functionarea sistemului sinergetic este combinarea, cooperarea si contrarietatea elementelor fara conlucrarea elementelor contrare, sistemul isi pierde dinamismul si complexitatea, chiar calitatea de sistem.
n Redimensionarea locului si rolului interactiunii in functionarea sistemelor sinergetice.
Interactiunea este intotdeauna indreptata spre o tinta.
Favorizeaza cooperarea sincronica a elementelor.
Pp. actiunea impreuna si deodata a elementelor.
n Presupunerea unui nou tip de determinism: determinismul nonlinear, multivariabil, opus celui de cauzalitate univoc-liniara.
Noua perspectiva a sinergeticii a fost popularizata pentru prima data in psihologia romaneasca, incepand din 1991 de Ion Manzat.
El propune mai intai analiza unor tranferuri posibile ale principiilor sinergeticii in psihologie pentru ca apoi referindu-se la unele aspecte specifice ale psihologiei (SPU, P, invatare), sa demonstreze posibilitatea unor asemenea transferuri.
El incearca o adaptare a principiilor sinergeticii la specificul organizarii si functionarii SP.
,,Sinergetica deschide orizonturi noi cercetarii psihologice nu numai in planul deschiderii si explicarii, ci si in acela a-l constructiei umanului. Sinergetismul poate favoriza o invigorare a demersului teoretic si experimental in psihologie, dupa cum psihologia poate sa-I furnizeze sinergeticii noi linii de ascensiune". (I. Manzat)
