Pentru valorificarea informatiilor obtinute in examenul de selectie (rezultatele candidatului la testele psihologice si informatiile furnizate de acesta in cursul interviului), unii psihologi preconizeaza o apreciere globala asupra candidatului, "portretizarea" lui, in timp ce altii sustin ca trebuie apreciate separat acele caracteristici ale candidatului care sunt solicitate de postul pentru care candideaza. Pe aceasta cale se construieste un profil analitic al candidatului din studierea caruia psihologul trage concluzia daca acesta poseda calitatile necesare sau nu, pentru respectivul post de munca.
In afara cazurilor de inaptitudine evidenta, se pot ivi si altele:
a. persoane care satisfac exigentele necesare pentru unele criterii, dar pentru altele nu le satisfac. In acest caz, trebuie vazut in ce masura absenta unor aptitudini poate fi compensata si daca persoana dispune de posibilitatile necesare compensarii.
b. persoane care depasesc exigentele la toate testele psihologice rezolvate. Rezulta ca aceste persoane dispun de aptitudini prea puternice pentru postul de munca respectiv. Psihologul trebuie sa le semnaleze conducerii intreprinderii spre a studia posibilitatea de a le oferi un post corespunzator.
Psihologul are responsabilitatea avizului sau punctului sau de vedere asupra candidatului, insa nu el decide incadrarea acestuia in postul de munca pentru care a candidat, ci conducerea intreprinderii. Candidatii respinsi au dreptul moral de a cere sa fie lamuriti asupra examenului si aprecierilor efectuate asupra lor, iar psihologul trebuie sa-i urmareasca in perioada de adaptare la munca ajutandu-i sa ia cunostinta de dificultatile intampinate in munca si sa rezolve unele probleme personale.
